Dragomir în genunchi cu fruntea sus

După 17 ani la cârma LPF, Dumitru Dragomir a lăsat pânzele jos şi a salutat echipajul. Alegerile au fost dure, intrigi peste intrigi, interese peste interese, na, ca la alegeri... în România.

Şi dacă la alegerile celelalte, alea de la partide, se servesc mici şi bere, la LPF s-au servit delicatese şi şampanie. Mândru de ce a lăsat în urmă şi dezamăgit de ce va urma, Mitică şi-a făcut curaj, s-a ridicat în picioare, şi s-a dus să-l felicite pe Iorgulescu.

I-a predat ştafeta cu o provocare, sau cu o urare. Vreau să văd dacă rezişti şi tu cât mine, şi cam ce o să realizezi, i-a transmis parcă fostul preşedinte.

„Sper să stea la Ligă cel puţin cât am stat eu. Sunt bucuros că în locul meu a venit un om de fotbal. A fost mai bun ca mine.”, spunea acesta.

„Îi las o Ligă frumoasă, mobila lui Ceauşescu din biroul meu”, două lucruri să-ţi mai spun „nea Mitică”. O fi Liga frumoasă nu o fi, a ta nu era orcum. Şi al doilea. Cum ai ajuns în posesia canapelei lui Ceauşescu, şi de ce te bucuri că ai stat pe ea? Mulţi care au stat pe ea, n-au ajuns bine, ai văzut şi tu...!

Retras acum, „Mitică de la ligă”, cum îl ştia toată presa, se duce la „afacerile lui, poate la un post de televiziune”. Recunoaşte că a fost ofertat de două cluburi de fotbal, dar „după ce am fost vultur, nu mai pot fi porumbel”. Un comentariu plastic. Zic şi eu. Nu, nu poţi, porumbelul e alb şi vulturul are ciocul roşu şi penele negre, nici dacă ai vrea n-ai mai putea.

Despre voturi şi alegeri, n-a fost nimic suspect. Se ştia deja cine face cărţile. Mulţi, spune Mitică, i-au recunoscut că n-au avut ce face, trebuia să asculte directivele de sus altfel „ar fi avut probleme”. Iar Dragomir cum e „băiat bun” a înţeles.

Şi chiar s-a bucurat şi le-a mulţumit: „Voi primi 150.000 din partea Adunării Generale, un fel de pensie viageră şi mulţumesc pe această cale”.

Păi ce credeaţi că le-a mulţumit Dumitru degeaba?!

Pregătise un program bun, „strong”, ştia într-adevăr tot ce mişcă şi pe ce sume. Gino... şi o maşină neagră, cu geamurile fumurii intra direct în garajul LPF, scria Prosport, cine era în ea nu ştim... De ce? „Pentru că influenţa politică a fost majoră”, mai explică fostul preşedinte al LPF.
Alegerile le-a pierdut, dar putea fi mult mai rău. Respectuos „ca în prima zi”, a ţinut să felicite şi guvernul.

„Nu pot să vorbesc urât despre domnul Ponta sau despre domnul Dragnea, îi felicit pentru cum au lucrat”, a concluzionat puţin nemulţumit Dragomir.

Proiectul în care aranjează drepturile de televizare ale Ligii I l-a predat mai departe. Probabil că n-a mai trebuit să semneze şi raportul de predare-primire. Gino l-a luat orcum.

La prânz au avut loc alegerile. Acum, preşedinţii au votat, luminile s-au stins iar cortina s-a lăsat. Va urma.