Dorneanu vine cu explicaţii după ce a cenzurat-o pe judecătoarea CCR Simina Tănăsescu în cazul Iordache

Valer Dorneanu
Valer Dorneanu (Mihut Savu / Epoch Times)

Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, vine cu precizări după ce a cenzurat opinia concurentă a judecătoarei Simina Tănăsescu în cazul Iordache. În documentul respectiv, care a dispărut de pe site-ul CCR şi repostat ulterior, după o “redactare”, judecătoarea afirmase că instanţa s-a manifestat “discreţionar” şi “fluctuant” în acea situaţie, relata Aktual24.

“În conformitate cu minuta Deciziei nr.847/2020, soluţia de respingere ca neîntemeiată a sesizării de neconstituţionalitate a fost pronunţată cu unanimitate de voturi şi cu opinia concurentă a doamnei judecător Tănăsescu. În cadrul şedinţei de deliberări, doamna judecător s-a pronunţat pentru respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca inadmisibilă motivat de faptul că hotărârile Parlamentului cu caracter individual nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate potrivit art.146 lit.l) din Constituţie coroborat cu art.27 din Legea nr.47/1992.

Opinia ‘concurentă’ redactată nu concordă cu susţinerile prezentate în cadrul şedinţei de deliberări de doamna judecător exclusiv pe soluţia de inadmisibilitate şi, mai mult, cuprinde – în mod paradoxal – argumente în favoarea soluţiei contrare adoptate cu unanimitate de voturi, ceea ce transformă opinia autointitulată ‘concurentă’ într-o veritabilă opinie separată. În mod cert, autoarea opiniei concurente nu a votat în sensul admiterii sesizării de neconstituţionalitate motivat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr.73/1993 pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Legislativ”, se arată în precizările făcute de şeful CCR.

De asemenea, Dorneanu susţine că, potrivit art.59 alin.(3) din Legea nr.47/1992, judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia.

“Astfel, de principiu, judecătorul constituţional în cuprinsul opiniei concurente prezintă şi dezvoltă argumentele sale invocate în cursul şedinţei de deliberări în sensul soluţiei votate, fără a-şi deforma/distorsiona votul exprimat şi argumentele care au stat la baza acestuia. Nuanţarea votului exprimat în şedinţa de deliberări a Curţii Constituţionale prin argumentele cuprinse într-o opinie concurentă este inadmisibilă, întrucât prin intermediul unei asemenea opinii judecătorului constituţional nu îi este permis nici să se răzgândească în privinţa soluţiei votate şi nici să prezinte argumente total străine în raport cu cele susţinute în şedinţa de deliberări, când a fost pronunţată decizia. Or, opinia ‘concurentă’ redactată neglijează tocmai aceste aspecte, consemnând soluţii şi argumente diferite faţă de cele prezentate la şedinţa de deliberări de doamna judecător, ceea ce este contrar art.59 alin.(3) din Legea nr.47/1992 şi art.426 alin.(2) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art.14 din Legea nr.47/1992”, a mai transmis Dorneanu în precizările sale.

Reamintim că judecătoarea CCR Simina Tănăsescu a avut opinie concurentă foarte dură la decizia prin care plenul CCR a respins sesizările PNL şi USR privind numirea lui Florin Iordache în fruntea Consiliului Legislativ.

“În dezacord cu soluţia de respingere a sesizării ca neîntemeiată pronunţată de Curtea Constituţională în prezenta cauză considerăm că soluţia care se impunea era fie cea de respingere a sesizării ca inadmisibilă, fie – în ipoteza în care s-ar fi trecut peste filtrul de inadmisibilitate – cea de admitere pe fond a sesizării pentru motivele ce vor fi arătate în continuare”, arată Simina Tănăsescu, în debutul opiniei concurente.

În finalul argumentaţiei, judecătoarea a atras atenţia că CCR s-a comportat “discreţionar”.

“După cum se poate observa, admiţând că nu constituantul şi nu legiuitorul stabilesc atribuţiile Curţii Constituţionale, ci jurisdicţia însăşi poate determina 'cadrul în care îşi exercită atribuţia de control al constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului' şi încercând a identifica regula în această materie pe baza precedentelor jurisprudenţiale stabilite de Curtea Constituţională, în prezenta cauză respingerea ca neîntemeiată a sesizării ar fi avut cea mai mică probabilitate, în vreme ce respingerea ca inadmisibilă ar fi fost posibilă, iar admiterea ar fi fost cea mai predictibilă soluţie”, a afirmat Simina Tănăsescu.