Donald Trump lansează o cruciadă pentru a remodela politica Europei [POLITICO]

Donald Trump a lansat o cruciadă pentru a converti politica europeană la cauza sa, mobilizând întreaga forţă a diplomaţiei americane pentru a promova partide „patriotice”, a înăspri politicile privind migraţia, a distruge „cenzura” şi a salva „civilizaţia” de la decădere, potrivit POLITICO.

Întrebarea este dacă centriştii europeni, aflaţi în dificultate, au puterea sau voinţa să-l oprească.

În noul său document privind Strategia de Securitate Naţională, Casa Albă şi-a prezentat pentru prima dată în mod cuprinzător abordarea faţă de provocările geopolitice cu care se confruntă SUA şi lumea.

Deşi aducerea păcii în Ucraina este menţionată, când vine vorba de Europa, poziţia oficială a Americii este acum că securitatea sa depinde de schimbarea decisivă a politicii continentului spre dreapta.

Pe parcursul a trei pagini, documentul dă vina pe Uniunea Europeană, printre altele, pentru că ar creşte riscul de „ştergere civilizaţională”, din cauza unui val de imigranţi, a scăderii natalităţii şi a erodării presupuse a libertăţilor democratice.

„Dacă tendinţele actuale continuă, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puţin”, se arată în document. „Astfel, nu este deloc evident dacă anumite ţări europene vor avea economii şi armate suficient de puternice pentru a rămâne aliaţi de încredere.”

Cu referirea sa la scăderea natalităţii şi creşterea imigraţiei, dimensiunea rasială a retoricii Casei Albe este greu de ignorat. Ea va fi familiară alegătorilor din Ungaria, Italia, Ţările de Jos şi Germania, unde politicienii de extremă dreapta au articulat aşa-numita teorie a „marii înlocuiri”, o teorie conspiraţionistă rasistă care susţine în mod fals că elitele ar face parte dintr-un complot de diluare a populaţiei albe şi de reducere a influenţei acesteia. „Vrem ca Europa să rămână europeană”, spune documentul.

„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în câteva decenii cel târziu, anumite state membre NATO să devină majoritar non-europene”, se arată în document — ceea ce face ca „rămânerea acestor ţări în alianţa cu SUA” să fie „o întrebare deschisă”.

Prescripţia de politică ce urmează este, în esenţă, schimbare de regim.

„Obiectivul nostru ar trebui să fie să ajutăm Europa să îşi corecteze traiectoria actuală”, spune documentul strategic. Asta va presupune „cultivarea rezistenţei” în interiorul naţiunilor europene. În caz că există vreun dubiu asupra naturii politice a mesajului, documentul Casei Albe celebrează „influenţa în creştere a partidelor europene patriotice” ca motiv de optimism american.

Cu alte cuvinte: sprijiniţi extrema dreaptă pentru a face Europa măreaţă din nou.

Evitând confruntarea

De când Trump s-a întors la Casa Albă în ianuarie, liderii europeni au păstrat o remarcabilă aparenţă de calm în faţa provocărilor sale, evitând deocamdată un conflict deschis care ar rupe complet relaţiile transatlantice.

Dar pentru liderii centrişti aflaţi în prezent la putere — precum Emmanuel Macron la Paris, Keir Starmer la Londra şi Friedrich Merz în Germania — noua doctrină Trump reprezintă o provocare atât de existenţială încât ar putea fi forţaţi să o confrunte direct.

„Ne confruntăm cu aceleaşi provocări, sau versiuni ale aceloraşi provocări, şi vorbim despre asta”, a spus Starmer.

Acea confruntare ar putea veni mai curând decât mai târziu, cu alegeri cruciale în unele părţi ale Marii Britanii şi Germaniei anul viitor şi cu posibilitatea permanentă a unor alegeri anticipate în Franţa. În fiecare caz, partidele aliniate MAGA — Reform U.K., Alternativa pentru Germania şi Adunarea Naţională — sunt pregătite să câştige teren în detrimentul centriştilor aflaţi acum la putere. Iar America, acum este clar, ar putea interveni pentru a ajuta.

Pe baza situaţiei actuale, oficialii europeni însărcinaţi cu protejarea alegerilor lor de interferenţă străină arată puţin apetit pentru un conflict cu Trump.

Comisia Europeană şi-a prezentat recent planurile pentru un „scut al democraţiei” care să protejeze alegerile de dezinformare şi interferenţă străină. Michael McGrath, comisarul responsabil pentru acest dosar, a declarat recent pentru POLITICO că scutul ar trebui aplicat larg, deoarece Rusia „nu este singurul actor” care ar putea avea „un interes direct” în influenţarea alegerilor.

„Există mulţi actori care ar dori să deterioreze fibra UE şi, în cele din urmă, să submineze încrederea în instituţiile sale”, a spus el.

În lumina noii Strategii de Securitate Naţională, America lui Trump trebuie, cu siguranţă, să fie acum numărată printre aceştia.

Dar McGrath a adoptat un ton diplomatic atunci când a fost întrebat, înainte de publicarea strategiei, dacă ar prefera ca liderii americani să nu facă campanie în alegerile europene şi să nu critice democraţia europeană.

„Sunt îndreptăţiţi să aibă opiniile lor, însă noi avem propriile noastre standarde şi căutăm să ne aplicăm valorile noastre şi abordarea europeană asupra afacerilor internaţionale şi diplomaţiei internaţionale. Nu comentăm şi nu intervenim în problemele interne ale unui partener apropiat precum Statele Unite”, a răspuns McGrath.

Asistaţi pe gratis

Chiar înainte ca strategia să fie publicată, membri ai administraţiei Trump ofereau deja dovezi ample ale dispreţului lor faţă de centrul politic european. Până acum în acest an, vicepreşedintele JD Vance a lansat un atac asupra Europei în privinţa libertăţii de exprimare şi democraţiei; Elon Musk a intervenit în alegerile din Germania pentru a sprijini Alternativa pentru Germania (AfD); iar secretarul Apărării Pete Hegseth i-a atacat în privat pe europenii „patetici” pentru că „stau pe gratis” în materie de securitate.

Diferenţa, de această dată, este că Strategia de Securitate Naţională a lui Trump este oficială.

„Era una ca ei să gândească asta şi să o spună între ei (sau într-un discurs la München). Este altceva să o introduci într-un document de politică oficial”, a spus un diplomat UE, sub protecţia anonimatului.

Şi mai problematic pentru lideri precum Macron, Merz şi Starmer este că analiza trumpiană — conform căreia o masă critică de alegători îşi doreşte propriile versiuni europene ale MAGA — poate, în cele din urmă, să fie corectă.

Aceşti lideri sunt toţi sub o presiune enormă din partea dreptei populiste din propriile lor ţări. În Marea Britanie, Reform U.K. al lui Nigel Farage este pe cale să obţină câştiguri majore la alegerile regionale şi locale de anul viitor, ceea ce ar putea declanşa o provocare la adresa conducerii Partidului Laburist care l-ar putea forţa pe Starmer să plece.

La Paris, Adunarea Naţională a lui Marine Le Pen chinuie administraţia lui Macron în parlament, în timp ce Alternativa pentru Germania suflă în ceafa lui Merz la Berlin şi îl împinge să adopte poziţii tot mai dure privind migraţia.

Premierul britanic a dezvăluit într-un interviu pentru The Economist, în această săptămână, că a discutat cu Merz şi Macron la o cină privată la Berlin despre ameninţarea comună cu care se confruntă toţi.

„Ne confruntăm cu aceleaşi provocări, sau versiuni ale aceloraşi provocări, şi vorbim despre asta”, a spus Starmer.

Dacă America îşi va pune în practică noua strategie a lui Trump, discuţiile la cine private între prieteni ar putea să nu fie suficiente.