DOCUMENTAR: Prerogativele preşedintelui Franţei

A Cincea Republică franceză este una prezidenţială, deci preşedintele este un personaj central în stat, "cheia de boltă", potrivit lui Michel Debre, autor al Constituţiei votate în 1958.

Ales pentru un mandat de cinci ani prin sufragiu universal, preşedintele nu are dreptul decât la două mandate.

Legislaţie

- Veghează la respectarea textului fondator al celei de a Cincea Republici.

- Asigură, prin mediere, funcţionarea puterilor publice şi continuitatea statului.

- Din punct de vedere legislativ, şeful statului promulgă legi, în termen de 15 zile de când guvernul îi transmite legea aprobată de Parlament. Acelaşi lucru este valabil în cazul ordonanţelor sau al convocării unei sesiuni extraordinare a Parlamentului.

- Poate dizolva Adunarea Naţională şi convoca noi alegeri. Singurul care a folosit această prerogativă a fost Jacques Chirac, în 1997, după care a suferit o înfrângere grea la urne.

- Are dreptul să graţieze condamnaţi.

- La propunerea guvernului sau a Parlamentului poate convoca referendumuri.

Numiri

- Teoretic, şeful statului numeşte premierul şi îl eliberează din funcţie, la prezentarea scrisorii de demisie a guvernului. La propunerea prim-ministrului, el numeşte membrii cabinetului şi îi demite. În practică, şeful statului este cel care decide numirea sau demiterea membrilor guvernului, împreună cu premierul.

- Prezidează Consiliul de Miniştri, care se reuneşte fără excepţie în fiecare miercuri dimineaţă la Elysee.

- Articolul 64 din Constituţie prevede că preşedintele este "garantul independenţei judiciare", funcţie îndeplinită de Consiliul Superior al Magistraturii, pe care îl prezidează şi unde numeşte, direct sau indirect, nouă membri.

Apărare

- Este şeful forţelor armate, în baza articolului 15 din Constuţie.

- Prezidează consiliile şi comitetele superioare de Apărare Naţionale şi Consiliul de Securitate Internă.

- Chiar dacă este numit un ministru al apărării, preşedintele decide marile direcţii în domeniu, fără a fi nevoit să se consulte cu Parlamentul. Aşa s-a întâmplat în cazul implicării Franţei în Afganistan.

- Preşedintele este singurul care poate accesa arsenalul nuclear al ţării.

- Numeşte angajaţii civili şi militari ai statului, precum prefecţi sau consilieri de stat.

Politică externă

- Decide numirea ambasadorilor francezi.

- Ambasadorii străini la Paris îi prezintă scrisorile de acreditare.

- Este garantul independenţei naţionale, integrităţii teritoriului şi respectării tratatelor internaţionale semnate de Franţa, după cum stipulează articolul 5 din Constituţie.

- Este însărcinat cu negocierea şi ratificarea tratatelor în numele Franţei.

- Deşi este numit un ministru de externe, liderul de la Elysee dictează marile direcţii în politica externă.

Prerogative excepţionale

Aşa-numitele prerogative "excepţionale" decurg din articolul 16 al Constituţiei, una dintre cele mai controversate prevederi ale legii fundamentale, ce a fost aplicată, însă, o singură dată, în 1961, în cursul unei tentative de puci la Alger.

- În cazul unei "ameninţări grave şi imediate" vizând "instituţiile republicii, independenţa naţiunii" sau "integritatea teritoriul", acest articol conferă prerogative excepţionale preşedintelui, care poate "lua toate măsurile cerute de circumstanţe".

Altfel spus, preşedintele poate exercita toate puterile în stat, fără a ţine cont de repartizarea prevăzută prin Constituţie.

- Deciziile şefului statului sunt supuse numai avizului Consiliului Constituţional.

- În această perioadă Parlamentul continuă să se reunească, iar Adunarea Naţională nu poate fi dizolvată.

Imunitate judiciară

- Cu foarte puţine excepţii,şeful statului se bucură de imunitate la nivel penal, civil, administrativ şi politic. Reforma constituţională din 23 februarie 2007 a confirmat această imunitate pentru acte comise în cadrul funcţiei prezidenţiale.

- Există, însă, două excepţii: preşedintele francez poate să răspundă pentru acţiunile sale în faţa Curţii Penale Internaţionale şi, într-o situaţie "clar incompatibilă cu exercitarea mandatului său", poate fi destituit şi chiar urmărit în justiţie.

- În plus, în cazul unor eventuale infracţiuni comise înainte de a deveni preşedinte sau în timpul mandatului, dar care nu ţin de atribuţiile prezidenţiale, şeful statului poate fi urmărit în justiţie după retragerea de la Elysee.

Demitere

- În urma revizuirii Constituţiei din 23 februarie 2007, şeful statului francez poate fi demis în anumite condiţii. "În cazul în care nu îşi îndeplineşte, în mod clar, îndatoririle" sau al unor incompatibilităţi cu mandatul.

Potrivit site-ului viepublique.fr, decizia de a-l destitui pe şeful statului poate avea la bază comportamentul său politic sau privat, dacă acesta din urmă are repercusiuni asupra funcţiei publice.

În acest caz, Parlamentul este cel care decide demiterea. Două treimi dintre parlamentari trebuie să aprobe, prin vot secret, decizia.