'Dictatura' bătrânilor pe continentul african
Uriaşul decalaj de vârstă între liderii conului sudic al Africii şi alegătorii lor începe să creeze o Africă cu două viteze. De-o parte sunt partidele care guvernează cu o mână de fier şi liderii lor, foşti şefi de gherilă care au luptat pentru independenţă; iar de cealaltă parte, noile generaţii de alegători, care nu au cunoscut vremurile colonialismului şi vor schimbări. Majoritatea liderilor subsaharieni au peste 70 de ani, notează ziarul El Mundo.
În prezent, în Africa, cei care s-au născut în state independente şi 'democrate' îi depăşesc ca număr pe cei care au trăit vremurile colonialismului. Mai mult de o treime din populaţia africană are între 15 şi 24 de ani. Totuşi, vârsta medie a zece preşedinţi din ţările conului sudic al Africii depăşeşte 70 de ani. Iese în evidenţă eternul preşedinte al Zimbabwe, Robert Mugabe, cu 89 de ani împliniţi, şi mai 'tânărul' preşedinte al Botswanei, Ian Khama, de 60 de ani. De fapt numai el, alături de preşedinta din Malawi, Joyce Banda, şi de preşedintele din Lesotho, Pakalitha Mosisili, au sub 70 de ani. Pentru a face o comparaţie, în Europa, la sfârşitul deceniului trecut, vârsta medie a liderilor săi era de 55 de ani. Italia este ţara cu media de vârsta cea mai avansată în rândul liderilor ei, cu 59 de ani.
În acest peisaj există o întreagă generaţie de africani care îşi aşteaptă rândul. Un articol publicat de Thinkafricapress denunţa acest decalaj alarmant sub titlul: 'Tinerii vor decide'. Revine în atenţie posibilitatea ca pe continentul african să aibă loc o 'primăvară arabă', însă 'până acum nu au existat proteste şi revolte, decât în Mozambic, Swaziland, Africa de Sud şi Malawi, care au fost repede controlate', se arată în articol. În multe cazuri, revoltele organizate de tineri aveau drept revendicări locurile de muncă, mai mult decât schimbările politice. O noutate o reprezintă cazul Zimbabwe: majoritatea alegătorilor sunt tineri, care nu au trăit colonialismul şi care agită de obicei spectrul Mugabe. În perspectiva alegerilor din iunie ei s-au unit în jurul unei platforme pe Internet, pentru a promova schimbarea fără să semnaleze nicio opţiune politică.
În Africa de Sud, revolta tinerilor s-a încheiat rapid. Liderul revoltei, Julius Malema, implicat în scandaluri de corupţie din vremea când făcea primii paşi politici de mâna preşedintelui Jacob Zuma, a ajuns pe banca acuzaţilor, ruinat (a rămas fără terenuri şi fermă, care i-au fost expropriate în urma acuzaţiilor de corupţie) şi a fost până la urmă repudiat de toată lumea, inclusiv de liderii partidului Congresului Naţional African (ANC) cu care a avut un conflict între generaţii. El a încetat să mai fie un idol chiar şi pentru tinerii reacţionari din ţările africane vecine, seduşi de şapca lui revoluţionară în stilul lui Hugo Chavez. Marginalizat total, Malema a implorat să fie reinclus în ANC, dar a fost refuzat.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), rata şomajului este de 11,5 la sută în rândul tinerilor subsaharieni. Este totuşi o cifră înşelătoare, având în vedere că 'nu este o problemă de cantitate, ci de calitate', recunoaşte OIM. Este o realitate care nu schimbă totuşi cu nimic situaţia. Respectul şi veneraţia faţă de cei în vârstă îi împiedică pe africani să facă o cotitură majoră în viaţa lor. Legăturile între generaţii stau la baza filosofiei Ubuntu, care se întinde pe întreg continentul negru şi care pune societatea înaintea individului.
