Deteriorarea sistemului nervos cu ajutorul aerului

Dârele chimice de condensare plouă nanoparticule de aluminiu asupra omului, animalelor şi terenurilor. "Dârele chimice de condensare" este o expresie care provine din termenul "dâră de condensare" şi sunt traseele lăsate în urma lor de aeronavele care zboară. Unii cred că aceste dâre de condensare sunt trasee chimice pulverizate în mod deliberat de aeronave, din motive necunoscute.

În Statele Unite ale Americii există actualmente o îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de pacienţi cu afecţiuni neurodegenerative. Din 2000, numărul de pacienţi cu Alzheimer a crescut de la 4,5 la 5,4 milioane, în 2012. Unul din opt persoane de 65 de ani sau mai în vârstă au Alzheimer. O creştere anuală pare inevitabilă din cauza îmbătrânirii populaţiei, dar factorii de mediu joacă de asemenea un rol important.

Articolul "Dâre chimice, nano-aluminiu şi efecte neurodegenerative şi neurodezvoltatoare", de Russell Blaylock, MD, publicat în revista "Health Freedom News" a Federaţiei Naţionale de Sănătate, avertizează împotriva unuia dintre aceste pericole de mediu: dârele chimice.

Blaylock, care s-a pensionat de la departamentul de neurochirurgie pentru a face cercetare, a scrie şi a preda, a început să observe dârele chimice cu câţiva ani în urmă şi susţine: "Un interes special îl reprezintă faptul că în prezent, există atât de multe – se pot observa zeci în fiecare zi pe cer." Dârele chimice sunt făcute din aerosoli, de obicei răspândiţi de avioane care nu transportă pasageri. Ceea ce la prima vedere par dâre de condensare, se transformă în panglici de nori care se răspândesc pe cer şi îl fac să pară înnorat. Ele conţin diferite substanţe toxice şi biologice. Blaylock se concentrează asupra efectelor particulelor de nano-aluminiu, după cum menţionează în partea a 2-a a articolului "Dâre chimice deasupra Las Vegas-ului", publicat în Las Vegas Tribune.

Dârele chimice nu sunt considerate o ameninţare sau ceva palpabil de guverne, dar existenţa lor apare ocazional în mass-media. Postul TV KNBC din Los Angeles, California, a găzduit emisiunea "Cerul toxic" cu Paul Moyer, în cadrul căreia s-a discutat despre boli în rândul copiilor şi despre cantităţi record de bariu şi de aluminiu în alimentarea cu apă, după ce dâre chimice au fost observate peste San Bernardino.

În august 2005, Las Vegas Tribune a publicat un articol în două părţi în care detalia prezenţa dârelor chimice asupra Las Vegas-ului, urmate de boli, şi relatări anterioare despre dârele chimice din alte surse. În raportul Las Vegas Tribune, Forţele Aeriene Americane au numit pe site-ul lor dârele chimice drept o "farsă", dar "oamenii de ştiinţă care lucrează la baza aeriană Wright Patterson au confirmat pentru ziarul din Ohio, Columbus Alive, că au fost implicaţi în experimente de pulverizare aeriană. Un experiment implica pulverizarea de oxid de aluminiu şi avea legătură cu încălzirea globală, iar un altul implica pulverizarea de stearat de bariu şi avea de-a face cu comunicaţiile militare high-tech."

Persoanele care au observat probleme de sănătate, deces în rândul animalelor sau uscarea culturilor, concomitent cu apariţia dârelor chimice, au investigat pe cont propriu, testând sângele lor, solul, apa şi aerul pentru a compara rezultatele cu normele. Un compendiu al acestor rapoarte, atât documentate cât şi anecdotice, este disponibil on-line pe "Strange Days Strange Skies".

Filmul documentar "Ce dumnezeu pulverizează?", produs de G. Edward Griffin, Michael Murphy şi Paul Wittenberger, prezintă impactul dârelor chimice asupra mediului. De exemplu, zăpada de pe Muntele Shasta conţine în mod normal 7 părţi de aluminiu per miliard (ppb), dar în ultimii patru sau cinci ani nivelul a crescut la 61000 ppb.

Solul din nordul Californiei devine alcalin, perturbând rădăcinile arborilor. Fermierii au observat că unele plante nu mai cresc în Hawaii. Pescarii au văzut că există din ce în ce mai puţine insecte pentru peşti. Acestea sunt doar câteva exemple din documentarul de mai sus.

Rămânând fidel specializării sale, Blaylock a ales să scrie despre neurotoxina nano-aluminiu, unul dintre ingredientele principale ale dârelor chimice de astăzi. El afirmă în articolul său că "studiile au demonstrat că aceste particule trec prin căile olfactive neuronale, care sunt direct legate nu numai de zona creierului cea mai afectată de boala Alzheimer, dar şi cel mai devreme afectată în cursul bolii."

Nanoparticulele de aluminiu sunt foarte uşor de absorbit în tractul gastro-intestinal, spre deosebire de aluminiul obişnuit, care de obicei nu este absorbit. Din cauza dimensiunii lor mici, nanoparticulele pot pătrunde prin bariera creier-sânge, penetra membranele celulare şi perturba mitocondriile.

Nanoparticulele se pot acumula în măduva osoasă, splină, ganglioni limfatici şi inimă, după cum s-a raportat în "Nanoparticulele fabricate de oxid de aluminiu scad numărul proteinelor joncţiunilor strânse în vascularizaţia creierului", publicat în Journal of Neuroimmune Pharmacology (decembrie 2008). Atunci când sunt inhalate, ele inflamează plămânii, producând astm bronşic şi alte afecţiuni pulmonare.

În articolul său, Blaylock prevede o "creştere explozivă a bolile neurodegenerative la adulţi şi vârstnici, ajungând la rate fără precedent, şi a tulburărilor neurologice la copii", dacă aceste proiecte nu sunt oprite.

Pericolul pentru copii este mai mare, deoarece aceştia sunt mult mai susceptibili să se joacă afară. În plus ei sunt mici şi nu sunt pe deplin dezvoltaţi. Unele dintre sfaturile oferite de site-ul Stop Spraying California, este să se stea în interior în zilele când se observă dâre chimice, să se bea multă apă şi să se mănânce îngheţată.

Alimentele care înlătură metalele toxice din sistemele noastre, cum ar fi chlorella şi coriandru, pot ajuta. Şi amintiţi-vă să vă menţineţi sistemul imunitar în cea mai bună formă.