Cum se apără fostul ministru al Sănătăţii Alexandru Rafila după ce România a pierdut în prima fază procesul cu Pfizer privind vaccinurile
Fostul ministru (PSD) al Sănătăţii Alexandru Rafila a declarat, miercuri, pe Facebook, după ce România a pierdut într-o primă fază procesul cu Pfizer, că dacă ar fi acceptat achiziţia acestor doze, România nu ar fi avut capacitatea de stocare, iar costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi crescut semnificativ nota de plată.
Declaraţia lui Rafila vine în condiţiile în care Tribunalul de Primă Instanţă Francofon din Bruxelles a decis, miercuri, că România trebuie să plătească peste 3 miliarde de lei către Pfizer şi BioNTech şi să preia aproape 29 de milioane de doze de vaccin anti-COVID, potrivit surselor G4Media, confirmate ulterior de o depeşă Bloomberg. Decizia nu este definitivă şi România o poate ataca cu recurs. O asemenea sumă ar împovăra suplimentar bugetul de stat, afectat de un deficit-record în UE.
De partea sa, fostul ministru USR al Sănătăţii Vlad Voiculescu susţine că fostul premierul Florin Cîţu a decis toate achiziţiile de vaccinuri din 2021 şi că „ministrul Rafila a semnat fişa de comandă în ianuarie 2022 – un act de implementare a unei obligaţii deja asumate – şi ulterior a suspendat livrările”.
Redăm postarea lui Alexandru Rafila:
„Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze de vaccin COVID-19, pe care România nu le putea utiliza, a fost una corectă. Ar fi fost profund greşit să blocăm bugetul sănătăţii în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse, doar pentru a acoperi erori din trecut.
Situaţia găsită la Ministerul Sănătăţii era clară: depozite pline cu milioane de doze care au expirat, un angajament suplimentar de achiziţie pentru 39 de milioane de doze semnat în mai 2021 şi, în acelaşi timp, un interes în scădere al populaţiei pentru vaccinare. Evoluţia variantelor virale şi reticenţa unei părţi a societăţii au redus semnificativ cererea reală.
Am acţionat constant pentru a limita efectele acestei situaţii. Am reuşit să vindem către alte state, precum Germania şi Ungaria, peste 7,5 milioane de doze şi am realizat donaţii către ţări care aveau nevoie. Cu toate acestea, am fost nevoiţi să distrugem milioane de doze expirate, suportând costuri suplimentare.
Au existat numeroase runde de negocieri cu compania Pfizer şi cu reprezentanţii Comisiei Europene, în încercarea de a găsi o soluţie echilibrată pentru restul de 29 de milioane de doze contractate în 2021 şi nealocate. Am participat direct la aceste discuţii şi l-am informat constant pe prim-ministrul de la acea vreme, Nicolae Ciucă. De asemenea, am solicitat sprijinul comisarului european pentru sănătate, Stella Kyriakides, în contextul în care şi alte state, precum Polonia şi Ungaria, se confruntau cu probleme similare. Din păcate, nu s-a ajuns la un rezultat favorabil pentru România.
În aceste condiţii, compania Pfizer a iniţiat acţiuni juridice, după ce România nu a mai comandat dozele prevăzute pentru anii 2022 şi 2023. Într-o situaţie comparabilă, compania Moderna a renunţat la pretenţii.
Dacă am fi acceptat achiziţia acestor doze, România nu ar fi avut capacitatea de stocare, iar costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi crescut semnificativ nota de plată, afectând inclusiv încrederea publică în utilitatea vaccinării.
Nu puteam semna, în tăcere, plăţi uriaşe fără beneficii reale pentru pacienţii români. Pentru un ministru al Sănătăţii, obiectivul este clar: banii românilor trebuie să se regăsească în spitale, în servicii medicale şi în infrastructură, nu în facturi fără utilitate.
În paralel cu această decizie dificilă, am demarat investiţii concrete în sistemul sanitar: construcţia şi modernizarea de spitale şi secţii, finanţări prin PNRR şi Banca Mondială, dezvoltarea reţelei de centre pentru mari arşi, modernizarea ATI şi oncologie, extinderea ambulatoriilor şi a centrelor comunitare.
Am susţinut reabilitarea spitalelor judeţene şi municipale, dotarea cu aparatură performantă şi dezvoltarea programelor de screening, pentru depistarea precoce a bolilor grave. În acelaşi timp, am extins accesul la tratamente pentru pacienţii cu boli cronice şi oncologice.
A apăra interesul României în faţa unui contract disproporţionat nu este un gest populist, ci unul de responsabilitate. În locul risipei, am ales investiţii care rămân: spitale, echipamente, servicii mai bune pentru pacienţi. Esenţa mandatului unui ministru al Sănătăţii este să apere pacienţii şi contribuabilii, chiar şi atunci când deciziile nu sunt comode politic.”
