Cum a trădat Chişinăul Ucraina în problema transnistreană
alte articole
Scriam recent că prin denunţarea de către Parlamentul ucrainean a acordului care permite tranzitul trupelor ruseşti spre Transnistria prin Ucraina, armata rusă din regiunea separatistă a fost izolată de Moscova, care nu mai avea decât varianta de a negocia cu R.Moldova permiterea tranzitului aerian. Chişinăul ar fi putut cere retragerea trupelor staţionate ilegal pe teritoriul său de atâta timp şi înlocuirea pacificatorilor cu o poliţie civilă sub mandat internaţional, dar nu a făcut-o, ci le permite ruşilor accesul în Transnistria şi critică Ucraina.
În loc să profite de contextul extrem de favorabil în care Rusia nu avea soluţii, iar Transnistria este sufocată între Ucraina şi R.Moldova, pentru a negocia cu Moscova o soluţie de reintegrare a Transnistriei şi de evacuare a trupelor ruseşti, conducătorii de la Chişinău au preferat încă odată să joace la mai multe capete şi să nu supere Rusia. Vicepremierul moldovean pentru integrare Victor Osipov, care afirma în urmă cu ceva vreme că pacificatorii ruşi sunt un pericol, a anunţat după vizita recentă făcută la Moscova, unde s-a întâlnit cu vicepremierul Rogozin, că Republica Moldova va permite alimentarea şi tranzitul pacificatorilor ruşi din şi către Transnistria prin aeroportul Chişinău. Asta deşi în ultima vreme mai mulţi ofiţeri ruşi au fost expulzaţi după ce au încercat să intre ilegal în R.Moldova, fără să fie anunţaţi autorităţilor, şi să treacă în Transnistria.
Sigur argumentul lui Osipov este că doar pacificatorii pentru a căror prezenţă există un tratat încheiat vor putea circula în baza unui sistem de rotaţie, nu şi militarii staţionaţi ilegal pe teritoriul moldovean, dar nuanţele nu pot să scape. Chişinăul a aruncat prea uşor din mână o carte pe care putea obţine concesii importante în problema transnistreană. Şi asta doar pentru a menţine un status quo şi o pace iluzorie, practic pentru a nu supăra Rusia şi de teamă că aceasta ar putea destabiliza şi R.Moldova.
Mai mult, Osipov a reproşat Ucrainei că n-a consultat Chişinăul înainte de a lua decizia de a tăia legătura Rusiei cu Transnistria. Cu alte cuvinte, politicienii moldoveni resping ajutorul dat de Ucraina, ba chiar blamează Kievul ca şi-a închis graniţa cu Transnistria pentru a nu păţi şi acolo ce a păţit în est. Logica interesului naţional al R.Moldovei lipseşte total din ecuaţie pentru că Ucraina este bariera naturală împotrivă unei potenţiale agresiuni militare directe a Rusiei în Moldova, iar Chişinăul nu obţine nimic dacă face concesii unei Rusii tot mai agresive, sperând să nu-i vină rândul. "Să le obiectezi ucrainenilor, atacaţi de Putin, că încearcă să se pună la adăpost de o numeroasă forţă rusească din Transnistria e culmea nesimţirii şi inconştienţei. Ca să nu mai spun că a le face cu ochiul ruşilor din spatele unei Ucraine sângerânde e un semn nu doar de laşitate, ci şi de atrofiere a instinctului autoconservării", scria analistul Petru Bogatu într-un articol pentru Ziarul Naţional în acest sens.
În orice caz, argumentul lui Osipov potrivit căruia „Chişinăul nu are destule resurse pentru a se juca de-a războiul cu Tiraspolul” nu stă în picioare mai ales că Transnistria se află într-un colaps economic accelerat, iar Rusia nu are posibilitatea de a destabiliza militar ţara deocamdată, fiind ocupată cu Ucraina. Mai mult, Kievul şi-a schimbat în mod evident poziţia în economia formatului 5 2, trecând clar de partea Republicii Moldova, iar Chişinăul în loc să profite de această schimbare de atitudine, se poziţionează în mod straniu de partea Rusiei şi împotriva Kievului.
Ion Leahu, fost membru al Comisiei Unificate de Control, o forţă trilaterală de menţinere a păcii şi o structură de comandament militar comună formată din reprezentanţii R.Moldova, Transnistriei şi Rusiei, care operează în zona tampon de la frontiera dintre Republica Moldova şi Ucraina, a afirmat la postul Jurnal TV, că puterea de la Chişinău putea folosi actuala conjunctură pentru a transforma formatul 5 2 (Chişinău, Tiraspol, Rusia, Ucraina, OSCE SUA şi UE ca observatori) într-o formulă care să includă doar Rusia şi R.Moldova ca părţi în conflict, şi SUA şi UE ca observatori. „Din start am spus că acest format este sortit să nu producă nici o decizie pozitivă. În cadrul acestui format s-a comis cea mai mare greşeală posibilă – Transnistria a fost recunoscută ca parte egală la negocieri. Astfel, Transnistriei i s-a oferit pârghia de a pune condiţii. Cui? Trecem peste faptul că impune condiţii Chişinăului, dar din această poziţie Transnistria pune condiţii OSCE şi SUA”, a explicat Leahu.
Tot colonelul Leahu explică însă de ce conducerea de la Chişinău nu este interesată să găsească o soluţie la problema transnistreană. Pentru aşa-zişii pro-europeni integrarea unei jumătăţi de milion de cetăţeni pro-ruşi ar încurca serios socotelile electorale şi ar îngroşa teoretic bazinul de votanţi ai Partidului Socialiştilor sau al lui Renato Usatîi, forţele pro-Moscova. În condiţiile în care societatea moldovenească rămâne puternic divizată între vectorul estic şi vestic, există pericolul ca echilibrul să se rupă prin adăugarea unui electorat pro-rus suplimentar.
În loc să profite de contextul extrem de favorabil în care Rusia nu avea soluţii, iar Transnistria este sufocată între Ucraina şi R.Moldova, pentru a negocia cu Moscova o soluţie de reintegrare a Transnistriei şi de evacuare a trupelor ruseşti, conducătorii de la Chişinău au preferat încă odată să joace la mai multe capete şi să nu supere Rusia.
Cât despre partea transnistreană, preşedintele Evgheni Şevciuc şi ministra de Externe Nina Ştanski nu sunt îngrijoraţi de prăbuşirea economiei ca urmare a blocadei impuse de Ucraina şi Moldova enclavei separatiste, ci de faptul că închiderea graniţei cu Ucraina a oprit toată contrabanda din care şi ei făceau bani direct, potrivit lui Leahu. Realitatea tristă este că interesele de afaceri sunt predominante nu doar la Tiraspol, ci şi la Chişinău, faţă de interesul naţional.
Faptul că puterea de la Chişinău n-a câştigat nimic făcând concesii Rusiei aflate la ananghie îl arată chiar declaraţiile diplomaţilor ruşi că „înlocuirea operaţiunii ruseşti de menţinere a păcii din Transnistria ar putea provoca un nou conflict armat”. Prin urmare, Rusia ameninţă iar cu războiul, refuză orice soluţionare a conflictului transnistrean, iar acomodarea nu a folosit la nimic. Negocierile în formatul 5+2 vor fi reluate ca şi până acum fără rezultate, pentru a împiedica de fapt soluţionarea problemei.
În concluzie, Chişinăul a pierdut o rară oportunitate din frică şi din interes şi a reuşit să deterioreze şi relaţia cu Ucraina, care-i dăduse o mână de ajutor.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
