Cum a contribuit România la fondarea Curţii Penale Internaţionale

La împlinirea a 10 ani de la intrarea în vigoare a Statutului de la Roma, şi 115 ani de la naşterea lui Vespasian Pella, fondator la dreptului internaţional penal, Ministerul Afacerilor Externe, în colaborare cu Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti şi Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale au organizat o conferinţă internaţională pe tema rolului Curţii Penale Internaţionale. Invitat de onoare a fost Awn Shawkat Al-Khasawneh, fost vicepreşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie şi fost prim-ministru al Regatului Haşemit al Iordaniei.

În deschiderea conferinţei, Bogdan Aurescu , secretar de stat pentru afaceri strategice, a explicat contribuţia pe care a avut-o juristul şi diplomatul român Vespasian V. Pella la dezvoltarea dreptului internaţional penal. Pella a fost avocatul unei curţi penale internaţionale cu caracter permanent. „Experienţa istorică ne-a arătat că viziunea lui Vespasian V. Pella a fost cea corectă. O Curte Penală Internaţională este un instrument necesar pentru promovarea păcii şi a securităţii, o măsură adecvată pentru protecţia drepturilor omului la nivel global prin caracterul său preventiv, punitiv şi sancţionator”, a subliniat secretarul de stat Aurescu.

Diplomatul român a reamintit că România continuă să susţină activ ratificarea şi aplicarea Statutului de la Roma. „Statutul de la Roma a fost adoptat până acum de 121 de state părţi, dar efortul pentru a obţine universalitatea continuă. Universalitatea înseamnă ca tot mai multe state să fie încurajate să ratifice Statutul. Angajamentul comunităţii internaţionale, în ansamblul său, este esenţial pentru combaterea impunităţii la nivel global şi pentru a face Curtea Penală Internaţională mai puternică. România are un rol important în acest sens, întrucât este un facilitator (promotor) al universalităţii în cadrul structurilor Adunării Statelor Părţi. România susţine şi încurajează ratificarea şi implementarea deplină a Statutului de la Roma”, a declarat Bogdan Aurescu .

Curtea Penală Internaţională (CPI) a fost înfiinţată prin Statutul de la Roma al CPI, adoptat la data de 17 iulie 1998, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002. În prezent, 121 de state sunt părţi la Statutul CPI. România a semnat Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale la data de 7 iulie 1999 şi a contribuit direct la intrarea sa în vigoare.

Aurescu a apreciat că la zece ani de când a fost fondată, Curtea Penală Internaţională este o instituţie care funcţionează şi care garantează ”că se va face dreptate în cazuri de atrocităţi şi infracţiuni grave”. În opinia sa, condamnarea criminalului de război din Republica Democrată Congo, Thomas Lubanga Dyilo, arată „încă o dată că această Curte reprezintă astăzi mai mult decât o comunitate de state şi idealuri”.
La rândul său fostul vicepreşedinte al CPI, Shawkat Al-Khasawneh a explicat care este importanţa acestui organism. „Tribunalele Penale Internaţionale, inclusiv CPI, atrag atenţia opiniei publice pentru că sunt locul în care dreptul se întâlneşte cu politica, atingând zone sensibile şi convingeri adânc înrădăcinate. Un criminal în masă poate fi considerat, de alţii, un erou naţional - ceea ce conferă dreptului internaţional penal latura sa subiectivă, iar reacţiile unanime sunt cu atât mai greu de obţinut într-un context internaţional complex”, a declarat Awn Shawkat Al-Khasawneh. În opinia sa, CPI poate reprezenta „o sămânţă” de speranţă într-o lume turbulentă, prin leadership şi curaj moral.

La rândul ei, Raluca Migă Beşteliu, profesor de drept internaţional la Universitatea Nicolae Titulescu, a evocat amendamentele la statutul de la Roma adoptate la 11 iunie 2010 la Kampala, în Uganda, unde a fost definită crima de agresiune în concordanţă cu rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite 3314. Potrivit acesteia actele de agresiune sunt invadarea unui alt stat, bombardarea unui alt stat, blocarea porturilor sau coastelor acestuia, atacarea forţelor sale terestre, maritime sau aeriene, folosirea de grupuri armate sau mercenari împotriva altui stat sau permisiunea dată unui alt stat de a-i folosi teritoriul pentru a orchestra de acolo un act de agresiune împotriva unui stat terţ. Aceste amendamente intră însă în vigoare pentru fiecare stat în parte odată ce acesta îl ratifică. Problema principală rămâne ratificarea statutului de la Roma de cât mai multe state, ţel pentru care România pledează activ.