Cubanezii cer schimbarea regimului de la Havana, dar nu în varianta Trump

În timp ce Nicolas Maduro era transportat cu ochii legaţi şi încătuşat, într-un elicopter al forţelor speciale, către o închisoare din New York, cubano-americanii au ieşit în stradă pentru a sărbători.

Era un moment pe care îl aşteptaseră de decenii, mulţi văzându-l drept un catalizator al schimbării în Cuba – unul care ar putea elibera naţiunea lor de sub conducerea comunistă, relatează The Telegraph.

Însă, la circa 150 de kilometri distanţă, pe insula caraibiană aflată în dificultate, sărbătorile au fost mult mai temperate – mai ales după ce Donald Trump a declarat: „Cuba este gata să cadă.”

Cubanezii au declarat că îşi doresc propria schimbare de regim – dar nu una impusă de Washington. Ei se tem de o preluare a insulei condusă de Trump, după ce forţele Statelor Unite au decapitat regimul venezuelean în doar câteva ore.

„Trebuie să ne schimbăm guvernul – a eşuat. Aproape că nu mai sunt comunişti aici, printre oameni. Dar nu o schimbare «a la cañona» – cu tunurile – aşa cum fac americanii. Ceea ce au făcut în Venezuela este o nebunie”, a declarat un cubanez care a cerut să rămână anonim.

Deja aflată într-o criză economică şi umanitară persistentă, Cuba s-a clătinat sub greutatea unui embargo economic american de decenii şi suferă de o inflaţie galopantă, penurie de alimente şi pene de curent regulate.

Aproximativ un sfert din populaţia Cubei, de 11,2 milioane de oameni, a părăsit ţara în ultimii cinci ani, iar statul a devenit dependent pentru supravieţuire de aliatul său sud-american bogat în petrol, Venezuela.

„Aici, în Cuba, situaţia este o ruşine. Modul în care trăim aici este ruşinos, dar asta nu înseamnă că îl vreau pe Trump. Trebuie să existe o schimbare în curând, dar nu cu americanii”, a adăugat cubanezul.

Mulţi cubano-americani au salutat cu entuziasm vestea înlăturării lui Maduro, considerând-o un posibil catalizator al schimbării în Cuba, unde abuzurile drepturilor omului şi gestionarea defectuoasă a economiei sunt larg răspândite.

În interiorul Cubei, reacţia este fragmentată între bătrâni şi tineri.

Este posibil în acelaşi timp „să simţi uşurare şi să sărbătoreşti” căderea lui Maduro şi să fii „împotriva intervenţiei americane” în Cuba, a declarat un cubanez de 34 de ani, care de asemenea a dorit să rămână anonim de teama repercusiunilor.

El a spus că majoritatea celor de vârsta lui sunt disperaţi după schimbare, dar sunt nesiguri ce ar însemna, pe termen lung, ingerinţa SUA în această luptă.

Pentru Cuba, analiştii cred că timpul se scurge. Ei au indicat spre Marco Rubio, secretarul de stat american de origine cubaneză şi un susţinător de frunte al încheierii regimului de la Havana, care a transmis un nou avertisment liderilor săi.

„Dacă aş trăi la Havana şi aş fi în guvern, aş fi îngrijorat”, a spus el sâmbătă, de la Mar-a-Lago, la scurt timp după ce Trump a declarat că SUA vor „conduce” Venezuela după capturarea liderului său.

Răspunsul Havanei a fost rapid. Regiunea se confruntă cu o „dilemă existenţială critică pentru supravieţuirea noastră ca state naţionale şi naţiuni independente şi suverane”, a declarat duminică ministrul său de externe, Bruno Rodriguez Parrilla.

Retorica zgomotoasă venită din Washington serveşte unui scop strategic, a declarat Christopher Sabatini, cercetător senior pentru America Latină la Chatham House.

„În lunile premergătoare capturării lui Maduro, această fanfaronadă menită să bată cu pumnul în piept a avut scopul de a provoca dezertări în cadrul regimului său. Acum, este folosită pentru a exploata temerile şi insecurităţile guvernului cubanez că ei urmează”, a declarat Sabatini pentru The Telegraph.

„Ceea ce înseamnă în practică este ca SUA vor trebui, la un moment dat, să-şi susţină vorbele cu fapte pentru a nu părea slabe”, a adăugat el.

Însă probabilitatea unui atac militar american asupra Cubei pare, deocamdată, scăzută.

„Cuba nu va fi o schimbare de regim uşoară, sistemul este în vigoare din 1959 şi există o loialitate profundă în întregul aparat guvernamental, militar şi de securitate. Ar putea provoca o destabilizare totală şi un colaps şi ar avea consecinţe neintenţionate uriaşe asupra politicii americane şi migraţiei”, a spus Sabatini.

Conducerea de la Havana a transmis, de asemenea, clar că nu va renunţa la alianţa cu Venezuela fără luptă.

Miguel Diaz-Canel, preşedintele Cubei, a organizat sâmbătă un protest în faţa ambasadei SUA din Havana, în timp ce veştile despre răsturnarea lui Maduro se răspândeau pe insulă.

„Pentru Venezuela, desigur pentru Cuba, suntem dispuşi să ne dăm chiar şi viaţa, dar cu un cost greu”, a declarat el mulţimii.

Cuba a declarat că a pierdut trei duzini de militari în raidul nocturn al SUA asupra Caracasului, confirmând suspiciunile mai vechi că soldaţii săi îl protejau pe Maduro. SUA, prin comparaţie, nu au raportat nicio victimă.

Însă, odată cu blocada americană asupra exporturilor de petrol venezuelean, Cuba este acum extrem de vulnerabilă la colaps.

Havana este profund dependentă de pachetele de petrol venezuelean – pentru a menţine ţara în funcţiune şi pentru a le revinde pe piaţa internaţională, obţinând rapid profit şi valută forte.

Fără aceste importuri, avertizează analiştii, economia sa aflată în prăbuşire s-ar putea opri complet sau Washingtonul ar putea folosi situaţia ca monedă de schimb împotriva ţării.

În schimbul combustibilului, Havana a trimis timp de decenii Venezuelei un flux constant de medici, consilieri militari şi ofiţeri de informaţii.

Riscul este ca acest ajutor să se încheie sub Delcy Rodriguez, o loialistă a lui Maduro şi succesoarea aleasă de Trump, care a fost învestită luni ca preşedinte al Venezuelei. Preşedintele SUA a ameninţat-o cu un destin „mai rău decât al lui Maduro” dacă nu cooperează.

Cuba primeşte, de asemenea, petrol din Rusia şi Mexic, acesta din urmă depăşind anul trecut Venezuela ca principal furnizor de ţiţei al insulei, potrivit unui raport al Financial Times, care citează date din industrie.

Însă aliaţii Cubei, inclusiv Iranul, China şi Rusia, este puţin probabil să umple golul lăsat de petrolul venezuelean.

Se aşteaptă ca guvernul de la Havana să-şi pună speranţele în Moscova, care şi-a consolidat cooperarea militară şi economică cu ţara.

Şi totuşi, a susţinut Sabatini: „Este puţin probabil ca Rusia să-şi rişte puterea militară, diplomatică sau naţională pentru Cuba atunci când se confrunta cu Trump: a făcut foarte puţin în Venezuela, la fel şi China.”

Pentru cei din Cuba, nu există un consens cu privire la ce se va întâmpla acum.

Un tânăr de 24 de ani a spus că efectele recente ale evenimentelor din Venezuela se propagă în rândul populaţiei.

„Este foarte sensibil. Dar cred că ne dă speranţă. Nimeni în lume care nu este venezuelean sau cubanez nu ştie cu adevărat ce înseamnă să trăieşti sub acest tip de regimuri şi dictaturi, cu atâtea familii destrămate, vise frânte şi vieţi distruse. Nu ştiu dacă să am încredere în Trump sau nu. Desigur, o intervenţie în Cuba este înfricoşătoare… războiul este înfricoşător. Dar nu-mi pasă dacă mor mâine, vreau o schimbare aici. Va trebui să vedem după aceea dacă a fost în bine sau în rău", a spus el.