Copiii abandonaţi, transformaţi în legume de stat. Vlad Alexandrescu trage semnalul de alarmă

"Voi ştiţi cum tratează statul român copiii abandonaţi care suferă de depresie? Cu medicamente. Multe medicamente. Doar că acestea sunt de fapt pentru schizofrenie, pentru epilepsie sau Parkinson, pentru a pune sub un capac de plumb anxietatea copiilor", scrie, pe Facebook, senatorul USR Vlad Alexandrescu, politician care în ultima perioadă a vizitat numeroase centre pentru copiii instituţionalizaţi.

Potrivit fostului ministru al Culturii, doparea copiilor cu medicamente este o practică în centrele de profil:

"Rispen, Rispolept, Carbamazepină, Levomepromazin, Romparkin şi altele care au cu greu ce căuta în medicamentaţia unui copil. De multe ori, amestecate şi luate câte 2-3 împreună. Dimineaţa, la prânz şi seara. În fiecare zi, timp de ani de zile.

Observ că există o practică răspândită în centre, de psihiatrizare a copiilor-problemă, a celor ”prea activi” sau prea vorbăreţi. Unul dintre motive este pentru a face viaţa angajaţilor mai uşoară. Un copil abandonat ori un copil venit de pe stradă, un copil marcat de violenţe, abuzuri şi lipsa oricărei afecţiuni nu este deloc un caz uşor. Necesită atenţie, psihiatru, psiholog, psihoterapeut, răbdare şi resurse pe care centrele subfinanţate nu le deţin de multe ori.

Bun, e greu să faci toate acestea pe un salariu de subzistenţă, dar nu e un motiv să distrugi viaţa copiilor, transformându-i în legume pentru ani de zile. Sedarea perpetuă nu vindecă traumele, ea tratează simptomele, nu cauzele comportamentului lor. Mi s-a părut extrem de grav. Am trăit un flash-back la episoadele psihiatrizării împotriva disidenţilor politici din perioada regimului comunist. Asta am transferat noi la aceşti copii? Ei au nevoie în primul rând de psihoterapie şi nu de antipsihotice sau antiepileptice pentru a depăşi episoade depresive fireşti pentru traumele şi relele tratamente pe care le-au trăit în familii şi le retrăiesc în comunitate", scrie senatorul.

În postarea sa, senatorul mai relatează că, aflat în vizită la două centre din judeţul Braşov, a observat cum funcţionează lanţul pshiatrizării copiilor.

"Zilele trecute am făcut câte o vizită la 2 centre din Judeţul Braşov. Unul dintre ele este cel de la Ghimbav, un centru dedicat unor cazuri speciale, precum minorii care au comis fapte penale, dar instanţa i-a trimis aici, şi nu la centrele de reeducare (Tg. Ocna, Buziaş). Aici am observat cum funcţionează acest lanţ al psihiatrizării, în care asistenţa medicală pare a avea un rol determinant.

Astfel, mai întâi copiii sunt aduşi la centru. Fiind mult ”prea activi”, aceştia sunt trimişi la medicul de familie, care, la rândul lui, îi trimite la un medic psihiatru de la Spitalul de psihiatrie Voila (lângă Câmpina). După ce medicul de la Voila decide punerea lui sub o baterie de medicamente, decizia e confirmată de un anumit medic de la Spitalul de copii Braşov, specialist în neuropsihiatrie infantilă.

De cele mai multe ori, acesta este începutul sfârşitului unei copilării adevărate. Fiind sedat în continuu, luând pastile cu forţa de 3 ori pe zi, tot ce înseamnă educaţie, pregătire, socializare devin amintiri ceţoase între lungile episoade de somn. Şansele de a duce viaţă normală după ieşirea din sistem scad cu fiecare lună de sedaj", relatează senatorul.

Potrivit lui Vlad Alexandrescu, totul porneşte de la abordarea pe care o are angajatul faţă de copil. Astfel, asistenta medicală, de exemplu, găseşte în rea-voinţa copiilor izvorul tuturor problemelor.

"Sunt prea agitaţi, prea răi, prea needucaţi şi trebuie potoliţi. Două treimi dintre copiii din centru sunt în prezent sub un tratament psihiatric, iar aproape toţi au fost trimişi pentru cel puţin o şedere la Voila. Nu neg că unii dintre ei au nevoie de o medicamentaţie corespunzătoare, dar cei cu care am vorbit nu aveau nici schizofrenie, nici epilepsie, şi nici nevoie de medicamente pentru tratarea acestor boli.

Am găsit însă un contrast puternic între centrul din Ghimbav şi cel din Codlea. Când am întrebat-o pe şefa centrului din Codlea câţi copii se află sub tratament psihiatric, răspunsul ei a fost ”niciunul”. De asemenea, că niciun copil nu ar trebui sedat, doar pentru că este activ. ”Copiii sunt copii. Dacă sunt activi, mă bucur!”

Sunt foarte multe probleme în aceste centre. De la lipsa finanţării, lipsa personalului şi până la un lanţ perfect pus la punct de psihiatrizare a copiilor, toate aceste probleme vor fi cu atât mai greu de rezolvat, cu cât implică practici vechi de zeci de ani. Datoria noastră, însă, este să facem tot ce putem pentru a le semnala cât mai rapid cu putinţă, a căuta o rezolvare sistemică şi a reda zecilor de mii de copii o şansă la o viaţă normală", adaugă senatorul.