Chişinău: Cresc tensiunile dintre partidele din fosta AIE (presa)
alte articole
Deşi toţi liderii fostei Alianţei pentru Integrare Europeană declară că nu vor alegeri anticipate şi că sunt dispuşi să caute o soluţie de împăcare, disensiunile rămân, tensiunile cresc, iar 'războiul'continuă. 'Cine i-ar putea împăca pe Filat, Lupu şi Ghimpu?', caută răspuns Ziarul de Gardă în ediţia sa de joi.
În timp ce unii comentatori politici susţin că preşedintele Nicolae Timofti ar fi cel care ar avea un rol important în acest sens, alţii cred că singurul împăciuitor real, în situaţia care s-a creat, ar putea fi interesul naţional. 'Dacă nu se vor împăca, atunci concluziile le vom face noi - electoratul', scrie publicaţia citată.
Constantin Tănase scrie în Timpul despre felul cum comunică între ei cei care ar trebui să servească drept model pentru societate - politicienii, jurnaliştii şi analiştii politici. 'Astăzi, cei pe care i-am ales să ne conducă nu se mai strigă pe nume, ci pe porecle: 'păpuşarul', 'contrabandistul', 'clovnul', 'criminalul', 'banditul' ş.a.m.d. În comunicarea cotidiană, politicienii fac uz de argou, jargon, ca interlopii. Dacă nu mai avem nume, înseamnă că nu mai suntem oameni', apreciază el. Autorul scrie că cel mai periculos lucru întâmplat în aceşti ani e că oamenii au devenit mai răi, iar societatea mai învrăjbită. 'Politicienii ne-au prezentat seară de seară modele de iresponsabilitate, violenţă, cinism şi minciună', scrie Constantin Tănase.
Adevărul aminteşte că, în noaptea de 13 spre 14 martie 1992, trupele paramilitare separatiste au deschis focul la marginea comunei Coşniţa, Dubăsari. Eroii pe acest platou vor cinsti astăzi memoria celor morţi. Tamara Sotnicenco dormea alături de cei patru copii ai săi în noaptea de 13 spre 14 martie 1992, când trupele gardiştilor au atacat postul de poliţie numărul 1, de lângă Fabrica de conserve de la Coşniţa. În urma schimburilor de focuri, soţul ei, poliţistul Nicolae Sotnicenco, a fost rănit mortal. Femeia a rămas văduvă, cu patru copii, cel mic având doar patru luni. Şi-a înmormântat soţul în fugă, fără preot. Până au ajuns la cimitir, de peste deal cazacii începuseră deja să tragă în ei. 'Am avut un ideal, iar acum suntem uitaţi', constată cu regret luptătorii de la Nistru.