Cercetătorii au descoperit secretul unui creier vechi de 4.000 de ani şi incredibil de bine conservat

Cercetători turci au găsit o explicaţie pentru incredibila stare de conservare a unui creier vechi de 4.000 de ani, descoperit pe un şantier arheologic în 2010, informează publicaţia franceză Le Nouvel Observateur.

Uimitoarea descoperire a fost făcută de arheologi pe situl arheologic din Seyitomer Hoyuk, în Turcia. În acest loc cu săpături arheologice şi care, după cum se ştia, reuneşte vestigii romane, greceşti şi frigiene din secolele II-III era noastră, echipele de cercetare au scos la suprafaţă corpuri mult mai vechi. Acestea din urmă datează chiar din Epoca Bronzului, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Mai mult decât atât, în cutia craniană semideschisă a unuia dintre trupurile umane, arheologii au descoperit un creier într-o stare de conservare absolut surprinzătoare.

Nu este un lucru rar să fie găsite corpuri mumificate, precum cel al mumiei Otzi, veche de 4.500 de ani, descoperită în 1991 în gheţurile Alpilor italieni, însă este mult mai complicat să explici în ce fel, în absenţa frigului extrem, anumite ţesuturi moi se pot conserva. Este bine cunoscut faptul că, la fel ca alte organe, creierul se descompune rapid după moarte.

Cum se poate explica conservarea unui creier timp de 4.000 de ani, în absenţa gheţii? Oameni de ştiinţă de la mai multe universităţi şi centre de cercetare din Turcia au dezvăluit cheia misterului, într-un articol publicat într-o revistă de biologie umană comparată.

Cele patru corpuri umane au fost exhumate din mijlocul unui strat de sedimente ce conţinea numeroase bucăţi de lemn calcinat, ceea ce a făcut ca echipa de cercetători să-şi imagineze următorul scenariu: în urma unui cutremur de pământ, nefericiţii au fost acoperiţi împreună cu casa lor (regiunea de săpături se află într-o zonă tectonică foarte activă). Ulterior, resturile casei au fost devorate de flăcări. Tocmai acest mediu, fără umiditate şi fără oxigen, ar fi fost favorabil unei bune conservări a trupurilor umane.

Însă, acest lucru nu este suficient pentru a explica pe deplin conservarea ţesuturilor moi pe o perioadă atât de lungă. Prin urmare, oamenii de ştiinţă au găsit un alt argument, analizând chiar compoziţia sedimentului şi descoperind că acesta este bogat în potasiu, aluminiu, bor şi magneziu, elemente chimice care intră în reacţie cu acizii graşi din corp, pentru a crea o substanţă destul de respingătoare, denumită "adipocire".

În condiţii de umiditate şi de temperatură adecvate, această substanţă albicioasă, care seamănă cu săpunul, se formează peste tot în cadavru şi contribuie la conservarea acestuia pentru o perioadă extrem de lungă. Tocmai acest lucru explică şi extraordinara stare de conservare a creierului.

Desigur, acest eşantion vechi de 4.000 de ani nu este "decanul" creierelor fosilizate. Cel mai vechi de la ora actuală a fost descoperit în Armenia în 2009. Acesta ar fi vechi de peste 5.000 de ani. Însă, dat fiind mult mai buna stare de conservare a celui descoperit în 2010, acesta din urmă ar putea să le dezvăluie oamenilor de ştiinţă prezenţa unor boli neurodegenerative, a unor tumori sau hemoragii şi modul în care au evoluat respectivele maladii.