Cecuri în alb pentru împingerea României până la capăt

Cei 11 îngeri care anunţă, cu goarne, Judecata de Apoi. Vatican
Cei 11 îngeri care anunţă, cu goarne, Judecata de Apoi. Vatican (Pleasant Exchanges)

Când, în primăvară, la congresul PSD, Liviu Dragnea a ieşit la rampă întrebând floarea Partidului dacă va merge cu dânsul "până la capăt", am fost niţel surprins.

Politicienii se feresc, în general, de promisiuni şi fraze extreme. Pentru ei totul trebuie să fie relativ - în felul ăsta scapă mai uşor, eventual chiar de închisoare. Relativismul, cultivat cu osârdie de vreo două secole şi ceva de către "progresişti" funcţionează ca un fel de mantie a invizibilităţii: dacă totul e relativ, totul este permis. Dacă într-o ţară toţi sunt hoţi, ar însemna că hoţia nu există, după cum s-a exprimat odată, halucinant, Adrian Severin.

Aşa că absolutul pictat de Liviu Dragnea - deşi lăsat suspect de nedefinit - m-a surprins.

Dar ce m-a surprins chiar mai mult a fost atitudinea protipendadei PSD: a achiesat şi promis sprijin fără ezitare.

Vremurile s-au schimbat, loialitatea absolută chiar nu mai este la modă, lumea este pusă mai degrabă pe tranzacţii, pe vânzare-cumpărare. Te-ai mai gândi că aleşii au măcar instinct de supravieţuire şi că se feresc să semneze contracte în alb cu un lider aflat deja în cădere, mai ales că obiectul şi termenii contractului sunt, de fapt, nespecificaţi: Dragnea nu a descris niciodată ce înseamnă pentru el "capătul". Mai mult, nici direcţia nu este clară. Lupta se dă cu fantoma "statului paralel", duşmanul veşnic nedefinit? Cu serviciile, sau cu statul de drept? Cu opoziţia sau cu Europa? Cu Justiţia, sau doar cu dosarele dumnealui?

Ei bine, în ciuda faptului că duşmanul este necunoscut şi procesul este neclar şi nici măcar gradul până la care vor fi împinse lucrurile nu este specificat, protipendada de partid şi de stat s-a încolonat în Marea Luptă. Liviu Dragnea a primit un cec în alb, odată şi încă odată, şi încă odată vineri. Pe care acum îl va deconta.

Ce urmează, atunci? Încleştarea sau sufocarea.

Ultimele declaraţii ale liderului PSD arată mai mult ca o pregătire de război. Reiterarea declaraţiei lui Dragnea de a merge până la capăt - survenită pe fondul condamnării sale - întăreşte multora senzaţia că va urma un soi de răfuială generală. Prestaţia jandarmilor care alergau, miercuri, ca nişte găini - fără cap ce-i drept, însă extrem de agresive - prin Piaţa Victoriei, ridicând la întâmplare oameni de lângă clădirea Guvernului - pare să ilustreze clar ce va urma. Dacă mai era necesar, au apărut ştiri conform cărora UM 0260 cumpără grenade şi alte consumabile. O fi încă o intimidare? Sau chiar se gândesc să se transforme Jandarmeria în gardă pretoriană?

Deocamdată pe străzi este linişte, Campionatul merge înainte, dar tensiunea mocneşte. Incidente precum huiduirea Gabrielei Firea pe stadioane o arată clar.

România a fost împinsă prea aproape de capăt. Degenerarea clasei sale politice este cvasi-totală. Lipsa de logică elementară a propagandei aruncate în spaţiul public pentru a ameţi minţile boborului este şi ea aproape de capăt. Hoţia a ajuns şi ea aproape la cotor. Incompetenţa unui guvern absolut ridicol, la fel. Umilirea românilor şi a României, este şi ea, de mult, la capăt. Îndârjirea cu care se rezistă este şi ea aproape de capăt, şi la fel răbdarea multora. La fel şi împărţirea presei pe tabere.

Cu toate aceste lucruri ajunse la extrem, devine evident că dacă România va fi împinsă mai departe în aceeaşi direcţie, va urma deznodământul. Care nu poate fi altfel decât exploziv - tensiunile sociale sunt mari, ca să nu mai vorbim de toate crimele trecutului, nepedepsite, deci asumate de FSN şi moştenitorul său, PSD.

Ce nu înţeleg Liviu Dragnea şi suporterii dumnealui este că dictaturile nu rezistă - nu din cauza unor factori externi, ci pentru că nu au cum. Eşecul lor este inerent, le este infuzat în oase la naştere. Regimurile comuniste au căzut nu din cauza capitalismului, sau a Statelor Unite, sau a petrodolarului - ci pentru că erau toxice şi împotriva Alcătuirii. Erau - şi sunt - anapoda. Nu au viaţă. ADN-ul lor este defect şi nu le poate asigura viitorul nici măcar pe termen mediu.

Tot aşa, hoţia şi minciuna nu au nici ele viitor. Mai rău este că nasc mai multă hoţie şi minciună, şi chiar crimă.

Tămâierile nu ajută nici ele. Moaştele băgate în Primărie nu folosesc - ba chiar se răzbună, dacă sunt folosite în scopuri cocoşate. Întrebaţi-o pe Gabriela Firea. Nici mirul nu ajută, Şova o ştie bine de-acum. Nici vreun sobor de colonei sau hoarde de mama Omida nu mai pot amâna scadenţele care ne bântuie pe la uşi.

Doar promovarea virtuţilor, a cinstei şi hărniciei, promovarea educaţiei, dublată de stârpirea hoţiei şi jafului, mai pot ajuta acest popor să îşi recapete seva şi viitorul.

Dar PSD-ul este acum mai îndepărtat ca oricând de această viziune.

Aşa că Liviu Dragnea n-are nicio şansă să câştige această bătălie pe care o tot anunţă. Iar când va pierde bătălia, nu o va pierde doar pe persoană fizică. Înfrângerea va fi decontată masiv şi de ALDE, UDMR şi toţi "idioţii utili" şi cocoşaţii parteneri de drum care au făcut toată această tragedie posibilă.

Cred că pierdută pentru totdeauna va fi însăşi ideea că democraţia funcţionează la noi. În cei 28 de ani, România a demonstrat că într-o matrice democratică nu poate aduna suficientă conştiinţă, caracter şi claritate morală, pentru a permite generarea unei mase critice necesare schimbării în bine.