Ce nu te omoară te face mai puternic: Coabitarea cu bacteriile şi virusurile

(ANNE-CHRISTINE POUJOULAT / AFP / Getty Images)

Bacterii. Virusuri. Ciuperci. Viermi. Cuvinte care dau fiori multor oameni. Când ne gândim la oricare dintre aceste organisme, ne imaginăm răni supurânde, spitale aglomerate şi morţi dureroase.

Să te îmbolnăveşti este, fără îndoială, periculos pentru unii. Dar dacă aceşti vectori ai bolilor, sunt, de fapt, agenţi ai vindecării?

Acesta pare să fie cazul unui britanic care suferea de umflarea ganglionilor şi pierderea inexplicabilă a greutăţii. Omul a fost diagnosticat cu limfom Hodgkin, un cancer care apare cel mai frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani şi la cei de peste 55 de ani. Apoi, bolnavul de 61 de ani a început să aibă dificultăţi de respiraţie. A avut rezultat pozitiv la testul pentru COVID-19. Cazul său a fost atât de grav, încât a fost internat la spital.

Sistemul limfatic este parte a sistemului imunitar - ce ajută la combaterea infecţiilor cu ajutorul celulelor albe din sânge. Gândiţi-vă la celulele albe din sânge ca la soldaţi, mereu vigilenţi şi gata de luptă. Acestea sunt transportate prin fluxul sanguin pentru a lupta împotriva virusurilor, bacteriilor invazive şi oricărui organism străin care ar putea ameninţa sănătatea. Celulele albe din sânge sunt produse în măduva osoasă şi stocate în sânge şi ţesuturile limfatice.

Când aveţi celule canceroase în sânge, inclusiv leucemie şi limfom, acesta se dezvoltă în celulele sistemului limfatic. Limfomul este creşterea necontrolată a celulelor albe din sânge.

După unsprezece zile în spital, britanicul în vârstă de 61 de ani era suficient de bine pentru a merge acasă. O scanare de test pentru limfom a descoperit ceva uimitor. Nu numai că îşi revenise complet după COVID-19, dar există şi o reducere majoră şi neaşteptată a cancerului ganglionilor săi limfatici.

Fără niciun tratament pentru cancer, boala aproape dispăruse. Analizele de tip scanner aduc dovezi vizuale ale stării ţesuturilor: înainte de a deveni un caz grav de COVID-19, zonele afectate de cancer apăreau pe scanare luminate ca un pom de Crăciun. După infecţia severă cu SARS-COV-2, multe dintre acele zone dispăruseră complet. Altele fuseseră semnificativ reduse.

Medicii săi, care au documentat cazul într-un articol publicat în ianuarie în jurnalul Images in Haematology, articolul fiind revizuit de colegi, susţin că infecţia severă cu COVID-19 ar fi putut avea un efect „anti-tumoral”.

„Au existat multe cazuri documentate de persoane cu cancer care au făcut o infecţie virală sau bacteriană - ca mai apoi medicii să constate că tumorile canceroase au dispărut”, spune Laura Orlando, care predă cursuri despre sănătatea mediului de aproape 20 de ani şi care nu a fost implicată în studiu.

„Prezumţia este că sistemul imunitar se întăreşte într-o manieră suficient de susţinută, încât rezolva cancerul”, spune Orlando, profesor adjunct la Şcoala de Sănătate Publică a Universităţii din Boston, precum şi director executiv al Institutului de resurse pentru Low Entropie din Boston, o organizaţie nonprofit care analizează legătura dintre sănătatea umană şi mediu.

Beneficiile infecţiilor virale

La prima vedere, ar părea aproape imposibil să existe vreun beneficiu în obţinerea COVID-19.

De mai bine de un an suntem bombardaţi cu teroare la vestea infectării cu SARS-COV-2. Pentru mulţi, în special înfricoşătoare este ideea de a deveni un un caz de „COVID lung”. COVID-ul lung este termenul folosit pentru persoanele care continuă să se simtă rău luni de zile după ce orice semn măsurabil al infecţiei dispare.

În aceste cazuri rezultatul este negativ la teste, dar oamenii nu se simt bine. Anthony Komaroff, M.D., editor al Harvard Health Letter, estimează că zeci de mii de oameni suferă de COVID lung.

Un studiu apărut recent în Nature confirmă că cei care au COVID lung prezintă un risc crescut de deces şi probleme de sănătate (inclusiv pulmonare, cardiace, tulburări gastro-intestinale, anxietate şi oboseală), cu o incidenţă mult mai mare decât persoanele care nu au avut niciodată COVID-19.

Deci, cum este posibil ca apariţia COVID-19 să aibă beneficiul neaşteptat de a trezi sistemul imunitar pentru a lupta împotriva cancerului?

Dovezile din literatura ştiinţifică arată că, în general, boala poate avea nenumărate beneficii neaşteptate. De exemplu, ştim din 1966 că femeile care au avut oreion în copilărie au un risc mult mai mic de a dezvolta cancer al sistemului de reproducere mai târziu în viaţă. De fapt, cel puţin opt studii au descoperit că apariţia oreionului protejează împotriva cancerului ovarian. O teorie a motivului pentru apariţia acestei legături este că un eveniment inflamator acut, cum ar fi oreionul, duce la crearea de anticorpi care pot recunoaşte şi curăţa ulterior celulele canceroase.

Şi luaţi în considerare acest lucru: conform unui studiu japonez publicat în 2015, infecţiile cu rujeolă şi oreion în copilărie reduc riscul de deces din cauza bolilor cardiovasculare. Studiind peste 100.000 de bărbaţi şi femei cu vârsta cuprinsă între 40 şi 79 de ani, cercetătorii de la Universitatea din Osaka au descoperit că apariţia doar a rujeolei sau oreionului a fost asociată cu un risc scăzut de deces din cauza bolilor de inimă. Interesant, persoanele care au avut ambele boli în copilărie au avut cel mai scăzut risc.

„Homeopaţii au susţinut de mult timp că bolile copilăriei trebuie lăsate în pace, deoarece au efecte benefice”, spune Annette Fang, o mamă a trei copii care are un doctorat în chimie analitică. Fang a studiat homeopatia timp de trei ani şi foloseşte remedii pentru a-şi ajuta copiii şi soţul (de asemenea, chimist), când aceştia se îmbolnăvesc. „În cele din urmă, aceste boli – chiar şi răceala obişnuită – sunt reacţii de detoxifiere”, spune Fang. „În homeopatie, numim răceala „scurgerea creierului”. Este bună pentru creier şi pentru întregul tău sistem.”

Beneficiile febrei

Un simptom comun al bolilor precum oreionul, rujeola şi SARS-COV-2 este febra. Majoritatea oamenilor au în mod normal o temperatură a corpului între 36 şi 37 de grade, aşa că orice temperatură mai mare de 37,5 este considerată febră. Pentru majoritatea oamenilor, febra este considerată ceva îngrozitor. O febră scăzută poate să nu vă facă să vă simţiţi foarte rău, dar o febră mai mare este adesea însoţită de dureri şi letargie la nivelul întregului corp. Când tu sau o persoană dragă are febră, este greu de imaginat că este ceva benefic.

Studiile atât la animale, cât şi la oameni au descoperit că febra are efecte benefice. Într-un studiu din 2019, o echipă de oameni de ştiinţă chinezi a descoperit că febra a ajutat la eficientizarea sistemului imunitar. Febra pare să stimuleze două molecule specifice: integrina alfa-4 şi proteina şoc termic 90. Aceste molecule ajută celulele albe din sânge să ajungă din vasele de sânge în ganglionii limfatici, unde pot face echipă cu alte celule imunitare pentru a ataca infecţiile.

Apoi oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când reducem febra, infecţiile se agravează. Copiii cu sepsis au mai multe şanse să moară dacă temperaturile lor sunt mai scăzute. Potrivit medicului Paul Offit, care scrie în The Daily Beast, s-a descoperit că reducerea febrei prin intermediul medicamentelor prelungeşte simptomele gripei, răcelii comune şi varicelei.

Dincolo de a ajuta individul care se simte rău, febra poate fi şi modalitatea naturii de a proteja turma. Dacă avem noi înşine, ne simţim rău şi vrem să fim în pat, să ne odihnim sau să dormim. Această izolare autoimpusă, prin amabilitatea febrei, nu numai că ne ajută să ne vindecăm, ci ne ţine departe de alţi oameni, ceea ce îi ajută să evite să se îmbolnăvească.

Beneficiile viermilor intestinali

În urmă cu peste 50 de ani, un medic din Marina Regală Britanică a descoperit ceva uluitor. Peter John Preston a raportat că peste 20 de ofiţeri au scăpat de alergiile de sezon după ce au dobândit limbrici. Expunerea la viermi părea să le vindece alergiile de sezon. Un alt om de ştiinţă, John Turton, a ingerat în mod voit viermi anchilostomasi, care păreau să-i vindece şi alergiile sezoniere.

William Parker, Ph.D., imunolog la şcoala de medicină a Universităţii Duke, a studiat de peste un deceniu utilizarea viermilor – numită şi terapie cu helminţi – pentru a trata tulburările autoimune. Este greu de crezut, admite Parker, dar noi, oamenii, şi toate celelalte mamifere, am evoluat împreună pentru a trăi cu viermi. De obicei, nu ne gândim la corpul uman ca la un ecosistem, dar tocmai asta suntem. Avem microbi benefici care trăiesc pe noi şi în interiorul nostru, acarieni microscopici care trăiesc pe feţele noastre, hrănindu-se din uleiurile secretate de foliculii noştri de păr şi ciuperci de tot felul care trăiesc pe pielea noastră şi în canalele urechilor noastre. Toate aceste creaturi alcătuiesc grădina zoologică din tine, ceea ce cercetătorii numesc microbiomul. Ştim că bacteriile benefice joacă un rol cheie în sănătatea umană şi se dovedeşte ca şi alţi „paraziţi” fac asta.

Parker spune că zeci de studii ştiinţifice au arătat că viermii simbiotici pot atenua simptomele sclerozei multiple, bolii inflamatorii intestinale şi alte câteva afecţiuni autoimune, alergice şi digestive. De asemenea, propriile sale cercetări au arătat că helminţii pot ajuta persoanele care suferă de anxietate, migrene şi tulburări neuropsihiatrice.

„Unul dintre lucrurile care sunt foarte complicate la această cercetare este lipsa unei dozări standard pentru viermi”, îmi spune Parker. „Tenia de şobolan, de exemplu. Unii oameni au nevoie de cinci la fiecare şase săptămâni, alţii au nevoie de 250 la fiecare trei zile. Depinde de persoană şi există mari diferenţe”.

Această cercetare, după cum vă puteţi imagina, rămâne controversată. Dozajul contează, la fel ca şi modul în care sunt cultivaţi viermii, despre care Parker susţine că sunt principalele motive pentru care unele studii ştiinţifice nu au reuşit să arate efecte benefice.

A avea prea mulţi viermi în sistemul tău te poate îmbolnăvi. Boala se manifestă adesea ca tulburări gastro-intestinale, deşi aceasta variază în funcţie de vierme, spune Parker, şi este uşor de tratat cu medicamente anti-helminţi. Dar atunci când coabitaţi cu helminţi „în echilibrul potrivit”, spune Parker, beneficiile depăşesc semnificativ daunele. „Am văzut că oamenii pot rezolva probleme autoimune şi alte probleme cronice”, afirmă acesta.

Dacă nu te omoară...

Acest lucru ne readuce la COVID-19. Una dintre întrebările pe care nu le-am pus este de ce unii oameni se îmbolnăvesc atât de COVID-19 (sau de orice altă boală virală), dar alţii rămân asimptomatici sau au simptome uşoare care se rezolvă rapid. Ne dorim ca sistemul imunitar să fie alert şi corpurile noastre să lupte împotriva a ceea ce este dăunător, dar nu vrem ca sistemul nostru imunitar să reacţioneze exagerat şi să ne facă rău, aşa cum se întâmplă în timpul unei furtuni de citokine (fenomen care apare la unele persoane care se îmbolnăvesc de COVID). De asemenea, nu vrem să ne atacăm propriile celule şi ţesuturi – un sistem imunitar hiperactiv creează boli autoimune.

Nu de acest virus în special, sau de boală în general, trebuie să ne temem. Problema este atunci când avem o reacţie severă la virus. „Cât de rezistent eşti în faţa provocărilor este ce contează cel mai mult”, spune Martha Herbert, Ph.D., M.D.

Herbert, în vârstă de 69 de ani, s-a pensionat recent de la Harvard Medical School, unde a lucrat în cadrul Departamentului de Neurologie timp de 20 de ani. „Corpurile noastre sunt capabile să facă faţă unei game întregi de provocări şi avem puterea de a îmbunătăţi modul în care le facem faţă, dar oamenii nu sunt învăţaţi aşa”, spune ea.

Cu alte cuvinte, problema nu este îmbolnăvirea. Adevărata îngrijorare o dau problemele de sănătate de lungă durată sau moartea din cauza infecţiei.

„A fi bolnav este, de obicei, un semn că ceva nu este reglat corespunzător, fie în stilul tău de viaţă, fie în mediul tău”, spune Herbert. Ea susţine că boala poate fi o experienţă transformatoare, una care te ajută să ieşi din rutină. „Ar trebui să te avertizeze să intri în modul Sherlock Holmes cu privire la ceea ce ar trebui să îmbunătăţeşti, nu să devii speriat sau fanatic, ci informat.”

Atunci, de ce informaţii aveţi nevoie pentru ca organismul dumneavoastră să fie rezistent la infecţii, expuneri toxice şi boli catastrofale precum cancerul? Herbert spune că ne construim rezistenţa mâncând alimente bogate în nutrienţi, reducându-ne nivelul de stres, făcând exerciţii fizice şi având mai multă grijă de noi înşine. Regenerarea solului care a fost epuizat de nutrienţi din cauza practicilor agricole industriale este de asemenea importantă. Mâncând bine şi evitând expunerile toxice (inclusiv stresul), spune Herbert, ajută corpul să grupeze resursele biologice care ne permit să ne vindecăm.

Laura Orlando, în vârstă de 58 de ani, este colegă a dr. Herbert. A fost diagnosticată cu cancer la sân la 52 de ani. Era o veste înspăimântătoare: mama ei murise de cancer de colon la 51 de ani, iar fratele ei murise de cancer la creier la 52 de ani. În momentul în care a primit diagnosticul, cancerul metastazase în sistemul ei limfatic.

Orlando, care are un master în administraţie publică de la Harvard, predă cursuri despre ape uzate şi sănătate, calitatea apei şi dezvoltare internaţională. Ea a crescut într-o fermă din sud-vestul Michigan-ului, cu două centrale nucleare în apropiere. În copilărie, a fost, de asemenea, expusă la pesticide, erbicide şi multe alte toxine din sol, alimente, aer şi apă. De asemenea, familia ei obişnuia să ardă gunoiul.

Deşi tratarea cancerului a fost o încercare obositoare, Orlando a găsit beneficii neaşteptate în starea de boală. „Nu aş spune că m-am bucurat că am cancer”, spune ea. „Dar cancerul meu este o reflectare a lumii în care trăiesc, inundată de otrăvuri care afectează diferite corpuri în moduri diferite. Aşa că mi-a adus munca în viaţa mea într-un mod profund personal şi intim.”

Un aspect pozitiv al depistării cancerului, pentru Laura Orlando a fost găsirea unei comunităţi care să se unească în ajutorul ei. Doi sau trei prieteni, unii care nu se mai întâlniseră până atunci, veneau cu ea la fiecare tratament. Conversaţiile pe care le-au avut au fost atât de intense şi interesante încât îi părea rău când aţipea. Oricât de ciudat ar suna, îmi spune ea, deşi a fost una dintre cele mai grele perioade din viaţa ei, ea şi partenerul ei se gândesc acum cu drag la zilele de chimioterapie.

„Experienţa mea nu a fost una de traumă sau singurătate”, spune Orlando. „Mi-a fost foarte greu în acea perioadă, desigur, dar dificultatea a fost minimizată de comunitatea strânsă în jurul meu”.

Ca cineva care predă gândirea sistemică, Orlando avea un mod diferit de a gândi despre cancerul ei. Ea nu se luptă cu cancerul, ci mai degrabă încerca să-l împiedice să-i copleşească corpul. „Sunt în relaţie cu cancerul meu. Nu vreau să mor de cancer. Dar n-aş spune niciodată că mă lupt.”

Orlando spune că întrebarea pe care trebuie să o punem, este "cum anume trăiesc cu boala mea?" şi această întrebare ar trebui pusă, de asemenea, şi pentru bolnavii de COVID-19.

Nu cum luptăm împotriva ei şi cum o cucerim, ci cum convieţuim cu ea. „Există un număr mare de virusuri în sol şi în apa mării. Nu sunt aceste organisme nemiloase, aşa cum le descriu medicii. În ultimii ani, am ajuns să cunoaştem microbiomul uman. Noi, oamenii, suntem alcătuiţi dintr-o mulţime de organisme… Corpul meu este în relaţie cu lumea din jurul meu, cu virusuri, bacterii, polenul din aer, alimentele pe care le mănânc, substanţele chimice din jurul meu. Corpurile noastre sunt uimitoare.”

Dacă vom considera virusuri, bacteriile sau chiar cancerele drept „ucigaşi”, atunci operăm dintr-un loc al fricii. Dar frica ne blochează să ne gândim cum să trăim în relaţie cu fiecare aspect al mediului nostru. În loc să încercăm să o eradicăm, Orlando spune că ar trebui să ne dăm seama ce trebuie să facem pentru a limita posibilitatea ca o anumită boală să ne îmbolnăvească cu adevărat.

Deoarece este probabil ca SARS-cov-2 să convieţuiască cu noi de ceva timp, trebuie să ne întrebăm: Cum fac astfel încât să trăiesc cu asta?