Ce a urmărit Maia Sandu prin declaraţia despre Unire. "Ipoteza cea mai viabilă: A fost o încercare de a atenţiona liderii din UE"

Cum se vede tabloul din Republica Moldova, la două săptămâni după ce preşedinta Maia Sandu a făcut declaraţiile privind "unirea". A fost o greşeală? A fost o încercare de a pune presiune pe liderii din UE? Este România o haină de vreme rea? Acestea sunt întrebările la care a încercat să răspundă analistul politic Cristian Hriţuc.

Redăm mai jos analiza publicată pe Substack, intitulată "România nu e haină de vreme rea":

Acum două săptămâni, pe 12 ianuarie, o declaraţie a Maiei Sandu, făcută în cadrul unui podcast internaţional, a stârnit multe dezbateri în spaţiul online. Preşedinta Moldovei a spus că ar vota "da" în cazul în care s-ar organiza un referendum pentru reunificarea României şi a Moldovei.

Am lăsat câteva zile să treacă pentru a observa mai bine ce se întâmplă, ce efecte apar, dar şi pentru a avea un tablou mai clar, o explicaţie a motivaţiei pentru care Maia Sandu a făcut această declaraţie.

Încă de atunci am spus că o analiză a mesajului trebuie făcută luând în calcul toată declaraţia şi contextul ei. Declaraţia preşedintei a sunat aşa:

"Priviţi la ce se întâmplă în jurul Moldovei astăzi, priviţi la ce se întâmplă în lume. Devine din ce în ce mai dificil pentru o ţară ca Republica Moldova să supravieţuiască, să existe ca democraţie, ca ţară suverană. Dar, ca preşedinte al Republicii Moldova, înţeleg că nu există o majoritate care să sprijine unirea cu România, însă există o majoritate care sprijină aderarea la UE şi noi acţionăm în sensul acesta. Este un obiectiv mult mai realist şi ne ajută să ne protejăm suveranitatea".

Astăzi, după mai bine de două săptămâni de la apariţia declaraţiei, putem spune că avem următorul tablou:

– În Republica Moldova şi în România, tema a fost una de mare importanţă şi a născut dezbateri vii, atât între cetăţeni, cât şi în rândul analiştilor şi ziariştilor.

– În Moldova, declaraţia a dat prilej forţelor pro-ruse să redeschidă războiul cu preşedinta şi puterea pro-europeană, pe aceeaşi linie consacrată de mult timp: "se lichidează statul moldovean", "un act ostil al României", "act de trădare". Igor Dodon, fostul preşedinte, a cerut chiar anchetarea Maiei Sandu.

Tema a fost jucată şi de Vasile Costiuc, un fel de George Simion, care a atacat din alt unghi, supralicitând şi spunând că este nevoie de acţiune urgentă, nu doar de declaraţii. Desigur, nimeni nu îl poate bănui pe Vasile Costiuc de intenţii bune, mai ales că de mult s-a conturat un joc în doi între anumiţi politicieni pro-europeni şi politicieni pro-ruşi, un joc pervers care are ca obiectiv subminarea puterii pro-europene.

La câteva zile după această declaraţie, în urma unor întrebări venite din partea presei, mai mulţi politicieni PAS, precum şi premierul moldovean au declarat că şi ei ar vota pentru unire în cazul organizării unui referendum.

– În România, politicienii au încercat să nu crească tema. S-a dat un răspuns la un nivel mai jos, prin intermediul consilierului onorific Eugen Tomac, iar, într-un final, preşedintele Nicuşor Dan a spus că: Dacă, în viitorul mediu sau îndepărtat, majoritatea cetăţenilor vor avea o altă opinie, vom acţiona în consecinţă. Pentru moment, respectăm suveranitatea exprimată de opinia cetăţenilor.

Ce am putut observa?

Această temă a născut polarizare în societatea moldovenească.

Nu a fost o temă pregătită. Nu a fost o declaraţie scăpată de către Maia Sandu, care are o experienţă mare şi nu face gafe, dar nu a fost o temă pregătită, ci aruncată. Cu ce scop? Vom vedea.

Nu a fost o temă pregătită şi asta s-a văzut cel mai bine în zilele post-declaraţie, când ziariştii şi influencerii de casă ai Maiei Sandu au încercat să minimalizeze declaraţia, să o pună într-un cadru de tipul: Sandu a mai exprimat această opinie. Da, doar că avea altă calitate. Nu era şefa statului şi nu a făcut declaraţia într-un podcast internaţional.

De asemenea, preşedinta a declarat că nu a vorbit cu lideri din UE despre acest subiect. S-a văzut că nu a vorbit nici măcar cu preşedintele României, deşi tema este una extrem de sensibilă în acest context geopolitic extrem de complicat.

La două săptămâni după, observăm că Sandu încearcă să reîmpacheteze tema, să o nuanţeze şi să iasă din zona cuvântului-cheie unire, iar acest lucru se poate vedea în conferinţa pe care a susţinut-o odată cu anunţarea priorităţilor din acest an.

Din păcate, tot ce s-a întâmplat nu a produs niciun efect bun. Iar marea problemă este faptul că, în acest moment, tema unirii sau a reunirii este criticată chiar de vectori de imagine pro-europeni.

Dacă vrei să ai o soluţie de back-up şi să te pregăteşti pentru scenariul cel mai negru, în cazul în care Republica Moldova nu aderă la UE şi rămâne în zona gri, atunci nu procedezi aşa.

România este haină de vreme rea pentru Republica Moldova. Din păcate, cam acesta este mesajul central care reiese după toate aceste evenimente.

Dacă vrei să ai un scenariu alternativ pentru a salva Moldova, o temă de acest fel se discută cu factorii politici din România, se pregăteşte populaţia de pe ambele maluri ale Prutului, se pregăteşte o campanie de susţinere a ideii, în trepte şi în etape.

De ce a făcut Maia Sandu această declaraţie? Care a fost scopul?

Cred că ipoteza cea mai viabilă este aceasta. A fost o încercare a Maiei Sandu de a atenţiona liderii politici din UE, pe ideea: avem şi o altă variantă. Preşedinta Republicii Moldova încearcă să pună presiune pe liderii europeni pentru realizarea obiectivului privind aderarea ţării sale.

Procesul de aderare a Moldovei la UE ţine de mai mulţi factori, nu doar interni, ci şi externi. În acest moment, poţi spune un lucru sigur: aderarea în 2027 este puţin probabilă, în condiţiile în care nu ştii cum se termină negocierile de pace din Ucraina.

Declaraţia de azi, dată în Polonia, cu ocazia organizării conferinţei de presă împreună cu preşedintele polonez Karol Nawrocki — "Extinderea UE nu este un act de generozitate, ci o investiţie în securitate — vine să confirme că aceasta este noua linie a Maiei Sandu în raport cu liderii europeni.