"Când statul seamănă neîncredere, extremiştii culeg furia fermierilor!" - ANALIZĂ
"Când statul seamănă neîncredere, extremiştii culeg furia fermierilor! Aveţi nevoie şi de realitate, sau doar de impresii? Cam asta e concluzia zilei", a opinat Mihai Răzvan Moraru într-o nouă analiza publicată marţi seară, după violenţele care au avut loc la protestul oierilor din faţa Guvernului.
ANALIZA lui Moraru
Lucrez cu fermierii din România de peste 25 de ani. Cunosc bine situaţia agriculturii, în special pe zona vegetală şi da, agricultura traversează azi una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii.
Vinovaţi? O parte dintre fermieri au confundat anii foarte buni, cu profit mare, cu o normalitate permanentă. Au făcut investiţii exagerate, au luat finanţări scumpe ( bine, unde mai este azi ieftină finanţarea? ), au crezut în toţi neaveniţii care au trecut pe la Min Agriculturii în ultimii ani, miniştri care nu se gândesc că ferma este totuşi o afacere.
Statul ştie deja că în toată lumea asta fermierii o duc azi rău, de la cel care produce cafea în Columbia, la fermierul care produce porumb în SUA şi până la cel din UE, împovărat cu noi şi noi reguli, pe care nici nu le înţelege, iar pe unele nici nu le poate pune în aplicare. Dar mai ales, pentru ca statul e amorţit şi nu vine cu soluţii, de la finanţarea necesară pentru producţie şi până la respectarea regulilor europene. Nici măcar el!
Azi nu a fost un protest. A fost o mişcare politică anunţată de săptămâni bune pe toate conturile partidelor extremiste, care s-a folosit de nemulţumirea unor fermieri. Mulţi dintre cei reţinuţi azi de jandarmerie nu doar că nu sunt fermieri, dar nici măcar nu trăiesc în zone rurale. Băieţii ăia cu bâte, cu faţa acoperită, doar fermieri nu erau! Aşa cum acolo erau şi mulţi politicieni care în realitate organizau protestul.
Dar la ce să ne aşteptam? Când Georgescu şi George Simion colindă ţara şi îi folosesc pe aceşti fermieri ajunşi deja la faliment, sau aproape de faliment, ca instrument de propagandă? Când le promiţi soluţii miraculoase, dar de cealaltă parte nu există şi alte soluţii propuse, la ce să te aştepţi? Iar când cealaltă parte, nu le acordă atenţie şi nici nu comunică?
Haideţi să revenim la problema de azi: interdicţia de export pentru ovine! Cum am ajuns aici?
În iulie 2024 România confirmă primul focar de PMR ( pesta micilor rumegătoare ). Ministrul agriculturii era atunci Florin Barbu - PSD, veşnic prezent în acest rol, încă din 2023. Acesta ia măsuri de ochii lumii, fără a lua în calcul recomandările UE.
În martie 2025 boala reapare în Bihor. UE fusese minţită de la Bucureşti, mai exact noi am declarat că avem un control deplin ( pe care nu îl aveam, acceptând multe concesii ), iar autorităţile europene au decis interzicerea deplasării oilor şi caprelor din România către alte state membre, cu excepţia ţărilor cu care avem acorduri bilaterale. De ce?
Pentru că unii fermieri nu au respectat regulile, au deplasat oile, au vândut fără a declara, au ascuns oile bolnave, au evitat sistemul. F. Barbu nu s-a obosit să pună în aplicare un plan de vaccinare, iar ANSVSA a dormit şi ea la post, ca să fie bine. Au crezut că dacă nu se iau măsuri serioase, boala o să dispară de la sine.
În iunie 2025, comisia europeană vine cu concluzia, după un audit, că România nu a eliminat focarele, aşa cum anunţase Barbu. Adică i-am minţit, crezând că îi păcălim! Auditul a constatat controale insuficiente în centrele de colectare, mari probleme în certificarea transporturilor dar şi nereguli grave în calcularea efectivelor de animale ( adică 1 cu 1 nu le dădea 2).
În aprilie 2026 apar şi focare de variolă ovină şi caprină, iar două luni mai târziu noi focare de PMR în zona de centru. Noi iarăşi dormim, comunicăm prost şi către fermieri dar şi către comisie, după care ne trezim cu o interdicţie completă la export, până la final de an, pentru că nu am putut produce dovezi că avem controlul real asupra situaţiei şi nu am putut prezenta dovada supravegherii sistematice, prin analize de laborator.
Vorbim şi aici de un eşec instituţional!
Abia la final de iulie 2026 autorităţile române anunţă un plan naţional de vaccinare şi abia în septembrie 2026 acesta este negociat la Bruxelles. Fix după ce Florin Barbu a părăsit Min Agriculturii, au apărut şi soluţiile! UE ne dă acum, în mod gratuit, 1.3 milioane de doze de vaccin! Gratuit!
Dar chiar şi aşa, azi fermierii nu ştiu mai nimic despre campania de vaccinare şi despre condiţiile obligatorii pentru a putea relua exportul!
Doar că acum, fermierii care au negociat cu F Barbu condiţii de transport şi comerţ mai facile se opun vaccinării. Noaptea minţii! De ce se opun?
Pe lângă nebunia cu vaccinul care omoară, mai e ceva: unii crescători de oi nu vor trasabilitate. Iar vaccinul şi asta presupune. Asta cere şi comisia: vreau să ştiu câte animale sunt vaccinate, unde sunt sacrificate, care sunt zonele de risc, care e migraţia acestor animale.
Păi cum? Să declarăm noi fiecare oaie? O declarăm doar pentru subvenţie, ca să încasăm între 13 şi 20 de euro / animal de la UE, în fiecare an, dar nu pentru a plăti şi taxe pentru animalele pe care noi le vindem prin pieţe şi târguri, fără factură către anumiţi exportatori sau procesatori. Aştept şi ziua când o anchetă serioasă ne va arăta şi cum unii procesatori cumpără şi folosesc aceste animale în producţia de alimente!
Vrei subvenţia, dar refuzi evidenţa animalului, în fiecare etapă!
Problemele oierilor sunt reale, interdicţia loveşte grav un sector dependent de export. Iar sacrificarea efectivelor din fermă înseamnă o tragedie economică şi personală, iar despăgubirile au fost de multe ori evaluate ca incorecte.
Dar nu violenţa, negarea bolii, conspiraţia despre vaccin sau vânzarea la negru - vor rezolva problema. Fiecare fentare a regulilor se va traduce în noi zile de interdicţie.
De aceea l, România încă exportă animale vii, nu carcase sau piese, aşa cum se numesc în industrie. De aceea aceşti fermieri nu au investit la comun în abatoare, mai ales că tot F Barbu le-a promis abatoare gratuite pe banii statului. Doar că până când vom avea noi destule unităţi să acopere necesarul, vor trece ani buni!
Sunt şi alte state (Grecia, Bulgaria, Croaţia, Spania ) cu focare de boală, dar acolo a existat o altfel de comunicare şi au primit interdicţii, însă doar regionale. La noi, populismul a învins soluţia şi asta se încearcă şi azi. La noi statul este lent, incoerent şi aproape reactiv!
Problemă este însă următoarea. Iar eu o spun de ani buni. Criza din agricultură a devenit un teren fertil pentru radicalizare. PSD şi AUR sunt singurele partide care comunică şi prezintă programe pentru zona agricolă. Slabe, dar le au! Pentru că au înţeles oportunitatea.
Celelalte partide - fie s-au îndepărtat de această zonă, fie nici nu au măcar un om responsabil de diferite zone ale agriculturii.
Iar agricultura e azi la pământ, cu nenumărate falimente în rândul fermierilor. Şi ştiu bine asta, pentru că activez în domeniu şi cunosc bine suma rămasă neîncasată în fiecare an, neplătită de fermieri către furnizori. Şi fix pe acest teren vin liderii AUR PSD, SOS sau ai altor formaţiuni de acest tip, pentru că e uşor să manipulezi dezamăgirea.
Problemele de azi sunt şi de neîncredere în autorităţile statului. De ambele părţi ale societăţii. Mă uitam azi, cum anumiţi protestatari opreau maşini în trafic, unii agresau trecătorii, iar forţele de ordine fie lipseau, fie erau acolo degeaba.
Am văzut azi imaginea unui stat care a lăsat problemele să se adune, a comunicat slab, târziu şi a permis neîncrederii să devină politică publică!
