Când alegi să nu fii „generaţia pierdută”

Cu un număr de 80 000 de tineri şomeri, dintre care 30 000 fără bacalaureat şi 12 000 absolvenţi de facultate, piaţa muncii în România se menţine tot mai puţin promiţătoare pentru tinerii absolvenţi de licee şi facultăţi.

Cu o rată medie a şomajului în rândul tinerilor cu un procent mai ridicată decât media europeană (20,8%,) suntem singura ţară comunitară în care şomajul în rândul tinerilor este de trei ori mai mare decât media făcută pentru toate categoriile de vârste.

Dar toate acestea pot fi considerate adevărate provocări pentru tinerii ambiţioşi gata să încerce noi posibilităţi şi să lupte împotriva negativităţii curentului obişnuit.

În timp ce în ţara noastră problema şomajului în rândul tinerilor nu face obiectul niciunei ordini de zi din Parlament, în lume acesta este un subiect intens dezbătut. Capacitatea economiei de a crea noi locuri de muncă se reflectă cel mai bine în gradul de ocupare al populaţiei tinere. Tinerii sunt cea mai ieftină forţă de muncă de pe o piaţă, motiv pentru care orice loc de muncă nou creat va fi ocupat cu precădere de aceştia.

Dar atunci când un tânăr nu îşi găseşte cu uşurinţă un job pe o piaţă a muncii în expansiune, aşa cum este cea din România (chiar dacă ritmul este mult mai scăzut în prezent, piaţa muncii continuă să fie dinamică), este şi o problemă care ţine de pregătirea adecvată a acestuia pentru cererea de forţă de muncă din piaţă.

Stoparea fenomenului şomajului în rândul tinerilor, aşa numita "generaţie pierdută", este una din cele mai mari probleme ale economiei mondiale, potrivit delegaţilor de la Forumul Economic Internaţional din Davos.

Una din "soluţiile" propuse în cadrul discuţiilor a fost ca tinerii să muncească, un timp, de exemplu maximum 2 ani, fără să fie plătiţi, cel mai bine în folosul comunităţii. Astfel, ei vor câştiga experienţa de care ar avea nevoie pentru a-şi găsi, ulterior, un job, relatează CNBC.

„A fi voluntar e ca o investiţie”, spune Ana, „mai întâi dai de la tine şi mai târziu culegi roadele.”

Ana, 26 de ani, care a absolvit anul trecut un master în inginerie electrică, căuta un job de mai bine de un an. A căutat pe site-uri şi în ziare, dar, recunoaşte ea, „am fost chemată la puţine interviuri, iar problema principală era, credeam eu, lipsa experienţei”.

Un lider este un om care, din nebunie sau bunătate, se oferă voluntar să ia asupra lui suferinţa celorlalţi. Există puţini oameni atât de nebuni, de aici şi calitatea eronată a conducerii în lume - John Updike

Astfel că a început să-şi trimită CV-ul companiilor din aria ei de expertiză cu intenţia de a lucra voluntar pentru ei. Surpriza a venit când a fost chemată pentru un interviu adevărat, de angajare. O companie cu specializare electrică, simţind dorinţa ei reala de a munci, i-a propus un interviu care s-ar fi putut finaliza cu o angajare în toata regula.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Compania a anunţat-o că a luat interviul şi ei ar dori ca ea să înceapă cât mai curând.

Ana şi-a dat seama că nu atât criza sau lipsa de experienţă erau piedicile reale în calea angajării ei, ci mai degrabă modul ei de gândire. Gândirea ei o blocase pe o singură direcţie, împiedicând-o să considere şi alte alternative.

Şi-a dat seama că, şi ea, ca şi atâţia alţi tineri care au reuşit, are ceva care poate compensa lipsa de experienţă. Folosind poveştile de succes ale celor care au pornit doar cu o idee şi o mare încredere că „se poate” , Ana ştia că este echipată cu tot ceea e nevoie pentru a-şi îndeplini un vis: motivaţie, capacitate de a învăţa şi de a se adapta. Şi bineînţeles curajul de a crede că poţi dărui celorlalţi ceva din fiinţa ta.

Ea nu visează să conducă, deocamdată, dar şi-a amintit definiţia pe care John Updike a dat-o unui bun lider:

„Un lider este un om care, din nebunie sau bunătate, se oferă voluntar să ia asupra lui suferinţa celorlalţi. Există puţini oameni atât de nebuni, de aici şi calitatea eronată a conducerii în lume.”