Canada simulează un război cu SUA — iar deznodământul nu este favorabil

Conducerea militară canadiană a realizat simulări de război privind o invazie a Statelor Unite şi a ajuns la concluzia că ar fi copleşită în doar două zile, relatează The Times.

Potrivit relatărilor, rezistenţa Canadei s-ar baza pe tactici de insurgenţă similare celor folosite de mujahedinii din Afganistan în lupta împotriva Uniunii Sovietice.

Conform planurilor — pe care oficialii au subliniat că sunt preventive şi ipotetice — forţele ar utiliza tactici asimetrice, prin care o armată mai slabă încearcă să contracareze o forţă dominantă. Canada s-ar baza pe războiul cu drone şi ar solicita, de asemenea, ajutor din partea aliaţilor europeni, în special a fostelor puteri imperiale, Marea Britanie şi Franţa.

Pe lângă acţiuni împotriva Venezuelei şi ameninţări de a dobândi Groenlanda, preşedintele Trump a declarat în trecut că doreşte să facă din Canada „preţiosul al 51-lea stat” al Statelor Unite.

Simulările unei invazii au fost raportate pentru prima dată de publicaţia The Globe and Mail, care a citat doi oficiali guvernamentali de rang înalt, sub protecţia anonimatului. Aceştia au spus că consideră puţin probabil ca Trump să ordone o invazie a Canadei. Modelul elaborat „a fost un cadru conceptual şi teoretic, nu un plan militar, care ar fi o directivă operaţională, aplicabilă pas cu pas pentru executarea operaţiunilor”, au precizat oficialii.

Poziţiile militare canadiene pe uscat şi pe mare ar fi depăşite în cel mult două zile, lăsând drept singura opţiune o campanie de tip insurgenţă, incluzând ambuscade şi „tactici de lovire şi retragere”, se arată în raport.

Armata Canadei este mult mai mică decât forţele armate ale SUA, având doar 63.500 de militari activi în 2024, în timp ce Statele Unite au 1,3 milioane.

Trump şi prim-ministrul canadian, Mark Carney, participă în această săptămână la Forumul Economic Mondial de la Davos, pe fondul creşterii tensiunilor transatlantice legate de Groenlanda. Trump a ameninţat cu tarife împotriva Regatului Unit şi a aliaţilor europeni dacă aceştia continuă să se opună încercării sale de a dobândi teritoriul danez.

Carney, în discursul său de la Davos, a declarat că ordinea mondială condusă de SUA traversează o „ruptură”. Ţara sa a beneficiat de vechea „ordine internaţională bazată pe reguli”, a spus el, dar trebuie să se adapteze noii realităţi.

„Să îi spunem pe nume: un sistem de rivalitate tot mai intensă între marile puteri, în care cei mai puternici îşi urmăresc interesele folosind integrarea economică drept instrument de coerciţie”, a afirmat el.

Canada, pe care a descris-o drept o „putere de nivel mediu”, trebuie să ţină pasul cu vremurile, a spus el. „Puterile de nivel mediu trebuie să acţioneze împreună, pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu.”

Discursul nu a fost bine primit de Trump. „Canada primeşte multe favoruri de la noi, ar trebui să fie şi recunoscătoare”, a menţionat preşedintele SUA într-un discurs de miercuri. „L-am urmărit ieri pe prim-ministrul lor, nu părea prea recunoscător. Dar ar trebui să fie recunoscători.

Canada există datorită Statelor Unite — ţine minte asta, Mark, data viitoare când faci astfel de declaraţii.”

Deşi analiştii consideră improbabilă o agresiune militară americană împotriva Canadei, Trump s-a arătat uneori încântat de perspectiva anexării unor teritorii. Marţi, el a publicat o imagine generată de inteligenţa artificială în care apare stând în Biroul Oval, faţă în faţă cu lideri europeni, având pe perete o hartă a Americii de Nord. Harta arăta Groenlanda, Canada şi Venezuela ca teritorii ale Statelor Unite.

Trump a spus că „are nevoie” de Groenlanda pentru a proteja SUA de Rusia şi China şi pentru a crea un sistem de apărare antirachetă „Domul de Aur”, inspirat de „Iron Dome” al Israelului.

Reînnoita concentrare asupra Americilor şi ruptura cu Europa fac parte din efortul administraţiei Trump de a afirma puterea americană în emisfera vestică.

Trump însuşi a numit această abordare „doctrina Donroe”, o adaptare a Doctrinei Monroe, influenţa politică externă americană din secolul al XIX-lea care se opunea intervenţiei europene în Americi şi considera regiunea drept propria sferă de influenţă a Washingtonului.