Câini vagabonzi nu există pe străzile din Olanda. Cum a reuşit?

În Olanda nu există câini vagabonzi, pare imposibil, dar este într-adevăr aşa. Cu toate acestea, a fost una dintre ţările cu cel mai mare număr de animale abandonate care trăiau pe străzi, cel puţin până în anii 2000.

Cum a fost posibil acest fenomen îl explică un raport publicat în 2012 de Animal Fundation Platform (How Holland became free of stray dogs), care relatează istoria câinilor abandonaţi din ţară.

În secolul al XIX-lea, toate familiile nobile aveau un câine de rasă, ca semn al bunăstării şi adesea apăreau împreună cu ele şi în picturile flamande. Câinii bine îngrijiţi şi hrăniţi erau un simbol al bogăţiei proprietarilor lor şi, prin urmare, erau consideraţi un adevărat indicator al statusului social.

Dar, în acelaşi secol, oraşele au introdus aşa-numita "dog tax": un impozit pe câini. Aceasta a fost una dintre cauzele care au dus la abandonarea câinilor la sfârşitul secolului al XIX-lea, după cum demonstrează numărul mare de câini vagabonzi din municipalităţile care au introdus taxa, în comparaţie cu cele în care nu a fost aplicată. În afara de asta, în acei ani ţara a fost lovită de o epidemie gravă de rabie. Acesta a fost un alt motiv pentru care persoanele şi-au abandonat animalele, în speranţa de a limita infecţia.

Acest lucru a dus la explozia numărului de câini abandonaţi pe străzi şi în jurul canalelor. Relaţia dintre olandezi şi câini a fost întotdeauna puternică. În 1864, la Amsterdam, a fost deschisă prima canisă pentru a-i găzdui.

În anii următori, au luat naştere multe grupuri de apărare a animalelor în toată ţara, ceea ce a contribuit la conştientizarea importanţei de a trata bine animalele de companie. Mai mult, iniţiativa acestor asociaţii a avut un impact atât practic, cât şi cultural: au fost deschise multe centre pentru cazarea câinilor abandonaţi, iar voluntarii au lucrat în special cu oamenii pentru a-i face să conştientizeze urmările pe care le-ar avea abandonarea acestora.

Astăzi, cele peste două sute de canise din ţară sunt foarte active în recuperarea fiecărui câine abandonat raportat: persoanele sună şi cineva merge să-l salveze imediat, fără costuri. Evident, niciunul dintre aceste centre nu practică eutanasierea, scopul fiind acela de a avea grijă de toţi câinii, atât de căţei, cât şi de cei mai în vârstă, până când o familie îi adoptă.

Din punct de vedere al legislaţiei, Olanda a reuşit să elimine complet câinii vagabonzi prin introducerea unor reguli. Prima a fost obligaţia de sterilizare şi castrare, care se desfăşoară gratuit în clinicile veterinare. În plus, sunt stabilite zilele din lună în care este posibilă vaccinarea animalelor în mod gratuit. Acest lucru a permis, într-un timp foarte scurt, sterilizarea a 70% din populaţia canină şi, prin urmare, reducerea numărului de pui abandonaţi.

Ulterior, au fost introduse norme stricte privind bunăstarea şi tratamentul animalelor. Orice act de cruzime faţă de prietenii patrupezi este pedepsit cu până la trei ani de închisoare şi o amendă de cel puţin 17.000 de euro. Pentru a ajuta la identificarea acestor infracţiuni, poliţia olandeză a creat o unitate specială care se ocupă de cruzimea faţă de animale şi abandonarea acestora.

În cele din urmă, guvernul i-a împins pe cetăţeni să adopte şi să nu cumpere câini. Din acest motiv, a ridicat în mod semnificativ impozitele pe câinii de rasă pură cumpăraţi. Acest lucru a făcut ca persoanele să se gândească de două ori înainte de a cheltui mii de euro pe un câine de rasă pură şi au preferat să-i salveze pe cei din adăposturi.

În plus, nu numai asociaţiile, ci şi presa este foarte atentă la fenomen - care continuă să fie monitorizat -, informând cetăţenii de la an la an că toţi câinii din ţară sunt în continuare bine îngrijiţi şi că niciunul dintre ei nu-şi riscă viaţa pe străzi.

Toate acestea - o combinaţie de factori culturali şi legislativi - au permis Olandei să fie o ţară care poate fi dată ca exemplu în îngrijirea animalelor şi, mai presus de toate, poate singura ţară din lume fără câini abandonaţi pe străzi.