Avertizor de integritate rupe tăcerea: Povestea instituţiei unde şi şoferii iau spor pentru acces la informaţii secrete / Cum se îngroapă controalele şi plângerile penale?

Curtea de Conturi, o instituţie fundamentală în arhitectura statului român, ar trebui să reprezinte gardianul corectitudinii şi al gestionării eficiente a banului public. În ultimii ani, însă, în spaţiul public au apărut tot mai multe informaţii şi semnale de alarmă vizând politizarea instituţiei. La Curtea de Conturi lucrează şi fiul Vioricăi Dăncilă, şi nepotul lui Tudorel Toader, şi soţia puternicului baron PSD Adrian Ţuţuianu, şi soţia lui Mircea Abrudean. Aceasta din urmă şi nepotul lui Tudorel Toader au fost numiţi directori (adjunct ea şi plin el) prin delegaţie.

Redacţia noastră a vorbit recent cu un avertizor de integritate care a semnalat o degradare tot mai accentuată a activităţii Curţii de Conturi în ultimii ani, cât a fost la şefia instituţiei Mihai Busuioc, personaj propulsat recent de PSD la Curtea Constituţională a României.

Principalele concluzii ale discuţiei cu avertizorul de integritate sunt:

• Controalele Curţii de Conturi sunt tot mai formale şi rareori au impact real, fiind marcate de intervenţii politice şi de slăbirea interesului pentru descoperirea fraudelor adevărate.

• Structura de conducere a instituţiei este politizată, predominând numirile PSD; multe posturi de conducere sunt menţinute prin delegaţie, nu prin concurs, fapt ce favorizează loialitatea faţă de şefi, nu faţă de interesul public.

• Sesizările penale rezultate din controale au devenit excepţii, nu regulă – atât din cauza descurajării auditorilor, cât şi a unui circuit birocratic menit să le îngroape.

• Rapoartele sensibile rămân frecvent la sertar, publicarea lor fiind amânată până la pierderea relevanţei sau ieşirea din funcţie a celor vizaţi.

• Salariile şi beneficiile (inclusiv pensiile speciale) rămân principala motivaţie pentru personalul din instituţie, nu misiunea de apărare a banului public.

• Protecţia reciprocă între instituţii şi între lideri politici asigură perpetuarea sistemului: nimeni nu anchetează pe nimeni, cu consecinţa irosirii banului public şi a lipsei de progres real în administrarea ţării.

Redăm pe larg problemele semnalate de avertizor:

Prezentarea aparatului

Curtea de Conturi are, conform informaţiilor postate pe propriul site, 1.984 de posturi aprobate, din care ocupate 1.645. Cei mai importanţi în ierarhie sunt, evident, preşedintele (un preşedinte al Curţii de Conturi) şi preşedintele Autorităţii de Audit. Sub preşedintele Curţii de Conturi sunt doi vicepreşedinţi şi 12 consilieri de conturi. Toţi sunt numiţi politic. Majoritatea sunt numiţi de PSD.

Concret, în 2020, configuraţia arăta astfel: din cei 18 membri ai structurii de conducere (preşedinţi Curte de Conturi şi Autoritate de Audit, vicepreşedinţi şi consilieri de conturi) PSD 14, 2 UDMR, 1 PNL, 1 USR. În 2025, configuraţia este 10 PSD, 2 UDMR, 4 PNL, 1 USR.

Fiecare consilier de conturi coordonează un departament care are în subordine una sau două direcţii. Dintre consilieri, cel mai influent este, de departe, Lazăr Sorin, considerat omul lui Ciolacu. Acesta conduce departamentul care are în subordine toate camerele de conturi judeţene, care fac la rândul lor angajări, controale. Puterea şi influenţa acestui om e uriaşă.

Consilierii de conturi câştigă în jur de sau chiar peste 30.000 lei net pe lună. Atenţie, aceşti bani sunt compuşi din leafă (vreo 12.000–14.000 lei net), restul sunt indemnizaţii de şedinţă.

Toţi angajaţii Curţii de Conturi (mai puţin consilierii de conturi care au statut de demnitari) au sporuri peste sporuri. Toţi, inclusiv şoferii iau spor pentru acces la informaţii secrete, de 15%. De asemenea, mai iau şi spor de condiţii vătămătoare, aşa-zisul „spor de antenă”.

Cu sporurile aferente, inclusiv spor de fonduri europene adăugat anul trecut, auditorii, cei care fac controalele efective la instituţiile şi companiile de stat, câştigă circa 13.000 lei lunar.

Directorii din instituţie ajung la 17–18.000 de lei în mână.

Preşedintele Curţii de Conturi are un salariu de bază de circa 13.000 - 14.000 de lei pe lună dar cu sporuri ajunge, potrivit declaraţiei de avere publicate de fostul şef al instituţiei, Mihai Busuioc, la peste 28.000 lei/lună.

Lefurile poate nu par uriaşe comparativ cu alte instituţii ale statului însă ce trebuie reţinut este că cei care ies la pensie de la Curtea de Conturi beneficiază de pensii speciale în acelaşi regim cu magistraţii. Magistraţii au pensii de 80% din ATENŢIE, VENITUL BRUT, nu din salariul net. În prezent, pensia nu mai poate depăşi ultimul venit net dar până la începutul anului 2024 pensiile puteau fi mai mari decât salariile.

Ce livrează de banii aceştia şi în contul pensiilor speciale care îi vor aştepta angajaţii Curţii de Conturi? Răspunsul este descurajator.

- Se fac pe bune controalele la voi, la Curtea de Conturi?, îl întrebăm pe avertizorul de integritate venit să ne povestească cum arată lucrurile acum într-una din cele mai importante instituţii ale statului, cea care, teoretic, veghează ca banul public să nu fie risipit sau furat.

- Nu prea, răspunde el, nu prea se mai fac pe bune...

- De ce?

- Păi auditorii au văzut mesaj de sus că nu e bine să fie prea duri, că să o lăse mai moale, răspunde avertizorul.

Potrivit avertizorului, controalele devin tot mai superficiale iar publicarea rapoartelor, atunci când concluziile sunt de natură să genereze probleme celor controlaţi, sunt întârziate până ce nu mai sunt relevante sau până detonarea lor nu ar mai conta.

În mod normal, rapoartele se publică pe site-ul instituţiei. E o regulă pe care a implementat-o chiar Busuioc, în urma unui proiect cu Banca Mondială, prin care americanii de la GAO au analizat şi consiliat instituţia.

Totuşi, unele rapoarte se publică, altele – care conţin chestiuni sensibile – nu. „Se ţin la sertar până nu mai sunt relevante sau persoanele vizate nu mai sunt chiar în prim-planul vieţii politice ca să le explodeze în faţă”, susţine avertizorul.

Un astfel de exemplu este raportul aferent auditului performanţei resurselor umane din ANAF, care, potrivit avertizorului, a fost finalizat în martie 2024. Sursa noastră spune că raportul privind ANAF nici măcar nu a ajuns la plenul Curţii de Conturi şi e ţinut la sertar, sub motiv că ar dezavantaja instituţia. Instituţia susţine într-un răspuns adresat Epoch Times, că raportul nu a fost finalizat şi că, de fapt, martie 2024 era doar termenul pentru finalizare a etapei de culegere a datelor şi informaţiilor de la ANAF, respectiv de realizare a procedurilor de audit.

Potrivit avertizorului, raportul arată însă, printre altele, că în judeţe "baronizate", slab economic, sunt prea mulţi inspectori – posturi oferite ca sinecuri –, în timp ce în zonele dinamice, numărul de inspectori e prea mic. La departamentul de analiză ANAF, numărul de persoane este supra-dimensionat iar angajaţii departamentului nu au livrat nimic notabil, susţine avertizorul. Acesta pune întârzierea pe seama faptului că actuala şefă a Curţii vine din ANAF şi protejează instituţia – la fel şi alte trei persoane din conducere. Alt raport nepublicat: raportul pe bugetul de stat, care arată că fondul de rezervă a fost folosit excesiv.

Avertizorul semnalează că însăşi procedura de adoptare a rapoartelor e la limita legalităţii şi a fost schimbată de Busuioc, pentru ca neregulile să fie mai greu de scos la iveală.

„Mai exact, procedura arată la modul următor: după controlul auditorilor se redactează raport; ulterior se demarează procedura de conciliere cu instituţia controlată, care vine şi-şi expune obiecţiile. După negociere, se rectifică ce este de rectificat, apoi raportul merge în plenul colegiului pentru aprobare. Uneori, plenul, compus din oameni numiţi politic (mai ales PSD), trimite rapoartele înapoi iar auditorii elimină observaţii care sunt relevante”, după cum semnalează avertizorul.

Potrivit acestuia, simplul fapt că rapoartele merg în plen reprezintă o forţare a legii – plenul neavând atribuţii în acest sens.

Prin această procedură de-a lungul căreia rapoartele sunt periate, edulcorate, Busuioc şi-a consolidat fidelităţi protejând instituţii politizate “până la os”, ceea ce i-a adus voturile la CCR, crede avertizoarul.

Numirile şi angajările la Curtea de Conturi

Ca în multe alte instituţii, şi Curtea de Conturi oferă sinecuri, punctează avertizorul. Una dintre cele mai “clasice” metode este angajarea de consilieri (nu cei de conturi, ci consilierii la cabinetele demnitarilor, numiţi direct de demnitari, fără concurs). Exemplu: fiul Vioricai Dăncilă, care nu prea a fost văzut la serviciu.

O altă metodă: concursuri care par a fi aranjate, spune avertizorul, având în vedere faptul că ridică semne de întrebare calitatea celor angajaţi.

Potrivit interlocutorului nostru, pe vremea lui Văcăroiu, concursurile pentru auditor aveau două probe: una scrisă, de sinteză, şi un interviu. Sub Busuioc, testul scris a devenit grilă şi s-a adăugat probă de abilităţi PC engleză. Iniţial, această probă s-a tratat serios, dar a devenit ulterior o formalitate, la fel şi interviul – unde candidaţii sunt întrebaţi ce pasiuni au sau cum ar ajuta un coleg.

Noul regulament de concurs a fost aprobat anul trecut, cu Busuioc hotărând cine este în comisii – adesea apropiaţii săi. Nota finală este media între grilă şi interviu, iar, dacă interviul îl susţine cine trebuie, nota va fi automat mare. Avertizorul opinează că subiectele testelor ajung înainte de examen la viitorii “aleşi”.

Printre numele controversate ajunse la Curtea de Conturi prin concurs se numără nepotul lui Tudorel Toader şi soţia fostului senator PSD Adrian Ţuţuianu.

În ceea ce priveşte funcţiile de conducere, acolo problema este şi mai complicată. Potrivit avertizorului, circa 100 de directori şi directori adjuncţi nu ajung pe funcţie prin concurs, ci prin delegaţie – deci ei depind complet de conducere pentru a-şi menţine posturile.

Printre cei care ocupă funcţie de director prin delegaţie, avertizorul indică numeroase persoane controversate. Unul dintre cei numiţi cu delegaţie este Ioan Bobe, directorul Camerei de Conturi Constanţa, în atenţia ANI.

Bobe s-a autosuspendat din Curtea de Conturi pentru mai bine de un an, când a izbucnit un scandal cu plângeri la parchet pe numele lui, susţine avertizorul. Cât a fost autosuspendat, acesta a făcut afaceri cu instituţii ale statului pe care le controla înainte, după care a revenit, din 17 martie 2025, la conducerea Camerei de Conturi Constanţa, semnala Dobrogea Live recent. Curtea de Conturi a României a confirmat pentru Dobrogea Live faptul că Ioan Bobe a revenit la muncă în data de 27 februarie 2025, în calitate de auditor public extern (după ce la data de 1 ianuarie 2024 a solicitat suspendarea contractului de muncă). Apoi, la numai câteva zile, pe 17 martie 2025, Bobe a fost numit din nou director interimar al Camerei de Conturi Constanţa. Bobe a ocupat funcţia de director interimar chiar în perioada în care este investigat de inspectorii de integritate. Mai multe informaţii despre Bobe, aici.

Potrivit avertizorului de integritate, Curtea de Conturi nu a organizat concursuri pentru posturile de directori din 2017 – delegaţiile creează o pârghie de control excepţională. Ocupanţii ştiu că postul depinde 100% de bunăvoinţa conducerii.

De ce ţin oamenii cu dinţii de post? Salariile auditorilor nu sunt gigantice, dar sunt mari. Şi, foarte important, toţi au parte de pensii speciale – aceleaşi privilegii ca magistraţii.

Directori & adjuncţi câştigă 17.000–18.000 lei net pe lună. În condiţiile în care pensia poate fi egală cu salariul, ca la magistraţi, este de înţeles de ce oamenii se zbat să rămână pe funcţii.

Plângerile penale după controale, descurajate

Poate cel mai problematic aspect este că inspecţiile, controalele Curţii de Conturi rămân adesea fără consecinţe penale, chiar dacă se constată nereguli. De ce?

Sunt două maniere în care cei vinovaţi de risipirea şi/sau furtul banului public scapă de consecinţe.

Potrivit avertizorului, plângerile au devenit tot mai puţine deoarece auditorii au fost descurajaţi.

Auditorii au obligaţia de sesizare când identifică probleme legale, însă mesajul care li se transmite, tacit sau mai puţin tacit, de sus este că e bine să fie cuminţi. Cum sunt descurajaţi indirect auditorii? Cu procedura în mână, acestuia i se sugerează că e nebun sau că are ceva cu entitatea controlată. Pentru a evita oprobiul, criticile, să fii evaluat inferior cu consecinţa reducerii sporului de fonduri UE sau chiar să fie dat afară, auditorul ajunge să nu mai facă sesizări.

Circuitul sesizării în natură:
După control, dacă sesizează nereguli, auditorul face o notă. Nota merge la superiorii săi (director adjunct, director, consilier de conturi, şef departament) şi, de la aceştia, la direcţia juridică, care era în subordinea lui Busuioc.

Juridicul nu dă notă/aviz fără să se consulte cu şeful suprem al instituţiei, până de curând, Busuioc.

După ce juridicul se pronunţă, sesizarea auditorului merge în plen unde, dacă juridicul a dat aviz de nesesizare, totul se opreşte. Mai exact, nota avertizorului e respinsă şi acesta îşi ia oprobiul de rigoare şi riscă evaluări inferioare.

Sunt şi sesizări şi dosare ţinute la sertar, punctează avertizorul. Cea mai celebră este sesizarea vizând cazul Eximbank, mai exact închirierea cu cântec, la suprapreţ, a clădirii RAAPPS în care funcţionează banca. Potrivit avertizorului, în mandatul lui Văcăroiu, auditorii au constatat un prejudiciu de 1,2 milioane lei.

Ulterior, prejudiciul a fost redus la 85.000 de lei în mandatul lui Busuioc iar sesizarea care viza RAAPPS-ul a zăcut, cuminte, la sertar.
Potrivit avertizorului, sesizarea a fost ţinută la sertar de un anume Dan Fîrţescu. După ce la conducerea instituţiei a venit Busuioc, acesta a cerut un aşa-zis punct de vedere de la juridic, unde şef era la vremea respectivă pesedistul Gherasim. Juridicul a zis pas, după care Fîrţescu a venit în plen, a anunţat că juridicul a dat aviz de nesesizarea organelor penale iar plenul, mărinimos, a decis să nu se mai facă sesizare penală.

Pe vremea când Fîrţescu controla finanţele, întâmplător sau nu, nora lui s-a angajat la Trezoreria Iaşi unde a ajuns chiar director, mai punctează avertizorul. Acesta subliniază faptul că RAAPPS-ul se „ducea” după Fîrţescu, în sensul că, atunci când acesta era rotit la şefia unui alt departament, automat şi RAAPPS-ul era băgat în jurisdicţia departamentului respectiv. După ce Fîrţescu a plecat din Curtea de Conturi, RAAPPS-ul a intrat sub jurisdicţia directoarei conduse de Călin Ion, om pus de PSD.

O altă metodă folosită de auditori pentru a evita sesizările penale e să se prefacă că nu înţeleg, în timpul controlului, că e vorba de un abuz. Fac nişte hârtii din care să reiasă că au cerut conducerii instituţiei controlate, unde au găsit nereguli, să dispună măsuri pentru rezolvare; instituţia respectivă emite două hârtii, dar nu face nimic pentru recuperarea prejudiciilor şi acolo se termină totul.

Cel mai adesea se renunţă la plângerile vizând neregulile de la primării. Acestea înfiinţează companii cărora le dau direct bani, iar la rândul lor companiile dau contracte către firme private, fără proceduri de achiziţii. Aceasta era o procedură tipică primăriei Sector 3, condusă de Robert Negoiţă. Auditorilor nu li s-a părut însă că e penal.

Situaţii dubioase care nu au generat plângeri penale au fost şi la CJ Prahova, unde s-au plătit lucrări de structură neefectuate, mai exact lucrări pentru reparaţii drumuri care nu s-au regăsit în teren. Auditorii au ridicat din umeri şi au invocat erori neintenţionate ale autorităţilor contractante, aceasta deşi lucrările se plătesc în baza unor situaţii de lucrări verificate în teren.

O altă problema semnalată de avertizor este că, deşi plenul ar trebui să-şi motiveze votul, acest lucru nu se întâmplă. Motivaţiile sunt secrete, nu se publică, nici măcar consilierii nu pot vedea motivările colegilor lor.

Un alt caz când sesizarea a fost oprită a fost cel de la compania Giroceana, companie care furniza apă în Giroc până în 2022. Aceasta înregistra pierderi uriaşe de apă. Se pare că societatea dădea gratuit apă unor companii ale unor constructori „roşii”, respectiv apropiaţi de PSD. Sesizarea a fost oprită de plen deşi prejudiciul era de peste 15 milioane de lei. Reamintim că în Giroc are vila însuşi fostul premier OUG 13 Sorin Grindeanu.

Mai trebuie precizat că aprobarea / respingerea sesizărilor penale la nivelul plenului este, la fel ca aprobarea rapoartelor în plen, tot la limita legalităţii, spune avertizorul.

Sunt şi situaţii în care, dacă neregulile sunt prea evidente, se ajunge să se facă sesizare. De cele mai multe ori acestea sunt însă clasate de procurori, şi asta în baza unui articol dubios din legea Curţii de Conturi, mai exact articolul 64, alin. 1 din Legea 94/1992 - Legea privind Organizarea şi Funcţionarea Curţii de Conturi.

Acesta prevede că: (1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Procurorii, care nici ei nu vor să supere marii conducători ai companiilor de stat, miniştri, şefi de agenţii, politicieni puternici etc, constată că şefii instituţiilor vizate de plângeri au dispus măsuri pentru recuperarea prejudiciilor/rezolvarea situaţiilor etc. şi dau NUP. Însă e o mare problemă, subliniază avertizorul: şefii de instituţii au făcut hârtii ca să fie acoperiţi, mai exact hârtii prin care dispun, dar hârtiile rămân fără nicio urmare, sunt doar cuvinte pe hârtie, căci nu sunt urmate de nicio măsură, recuperare etc.

Asta pentru că o mână spală pe alta, nu ştii niciodată când ai nevoie de x, y, z. Sau când roata se întoarce. Deviza lui Busuioc era, spune avertizorul: „DNA nu intră peste noi, noi nu ne băgăm peste servicii”, şi tot aşa. Toată lumea e mulţumită şi noi avansăm, numai ţara se duce în jos.

Ce spune Curtea de Conturi?

Nimic. Curtea de Conturi nu spune nimic. Pe 1 august 2025, redacţia noastră a adresat o lungă listă de întrebări pe tema aspectelor semnalate de avertizorul de integritate, însă, până la data publicării acestei ştiri, nu a primit niciun răspuns.

Curtea de Conturi a răspuns doar unei singure solicitări de informaţii trimisă de redacţia noastră, o solicitare anterioară, legată de raportul privind ANAF şi cel privind Autoritatea Naţională Vamală, pe care îl redăm mai jos. Raportul privind vămile ar fi fost publicat după scrisoarea noastră, susţine avertizorul.

Redăm întrebările adresate Curţii de Conturi

• Cum răspundeţi acuzaţiei că controalele Curţii de Conturi au devenit în ultimii ani tot mai formale şi rareori au impact real, fiind marcate de intervenţii politice şi de slăbirea interesului pentru descoperirea fraudelor adevărate?
• Plenul Curţii de Conturi are atribuţii în aprobarea rapoartelor? Care este cadrul legal care reglementează această procedură? Cum comentaţi acuzaţiile că implicarea plenului ar fi în afara competenţei legale sau la limita legii?
• Cum comentaţi faptul că motivările voturilor din plen, pentru aprobarea sau respingerea sesizărilor penale ori a rapoartelor de control, nu sunt publice?
• Cum răspundeţi acuzaţiei că rapoartele redactate în urma controalelor sunt publicate cu întârziere, iar publicarea lor este amânată până la pierderea relevanţei sau ieşirea din funcţie a celor vizaţi? Vă rugăm să ne comunicaţi inclusiv motivele pentru lipsa publicării raportului aferent auditului performanţei resurselor umane din ANAF, finalizat în martie 2024, şi a raportului aferent auditului efectuat la Autoritatea Naţională Vamală, aprobat în 2025. (Această întrebare a făcut obiectul şi a unei solicitări anterioare, care a primit răspuns)
• De ce este nevoie ca propunerile de sesizări penale să fie aprobate de plen?
• Cum răspundeţi acuzaţiilor că auditorii sunt descurajaţi să facă sesizări penale şi că direcţia juridică răspunde la comanda politizată a conducerii instituţiei, dispunând renunţarea la anumite sesizări penale, deşi acestea s-ar impune?
• În speţă, vă rugăm să comentaţi situaţia sesizării penale privind închirierea sediului Eximbank, sesizare penală rezultat în urma controlului efectuat la RAAPPS în mandatul dlui Văcăroiu. De ce prejudiciul iniţial de 1,2 milioane lei a fost redus în mandatul dlui Busuioc la 85.000 şi de ce s-a renunţat la sesizarea penală? Cum comentaţi acuzaţia că sesizarea penală făcută după finalizarea controlului la RAAPPS a fost ţinută la sertar vreme îndelungată de dl Dan Fîrţescu?
• De ce s-a renunţat la sesizarea penală în cazul Giroceana, unde prejudiciul era de circa 15 milioane lei?
• De ce nu s-au făcut sesizări penale în cazul controalelor efectuate la CJ Prahova, vizând lucrări de reparaţii drumuri plătite, dar care nu s-au regăsit în teren?
• Care este motivul mutărilor succesive ale RAAPPS-ului la direcţiile coordonate de dl Fîrţescu? Există o legătură directă între mutările dumnealui şi cea a RAAPPS-ului?
• Cum comentaţi acuzaţia potrivit căreia anumite instituţii sunt protejate şi că, deşi există nereguli, acestea nu sunt descoperite sau sancţionate în urma controalelor? Printre instituţiile menţionate sunt RAAPPS-ul şi SGG-ul.
• Care este structura veniturilor nete ale auditorilor, directorilor şi consilierilor de conturi? Vă rugăm să ne furnizaţi o defalcare clară între salariul de bază şi sporurile acordate, cu specificarea tipurilor de sporuri.
• De ce toţi angajaţii, inclusiv şoferii, primesc un spor de 15% pentru acces la informaţii secrete?
• Când au fost organizate ultimele concursuri pentru funcţiile de directori?
• Câţi directori ocupă posturile prin delegaţie şi cum răspundeţi acuzaţiilor privind menţinerea prin delegaţie a aproximativ 100 de directori sau directori adjuncţi fără concurs, precum şi riscurile privind loialitatea instituţională versus cea faţă de conducere?
• Cum comentaţi acuzaţia că unele concursuri pentru auditori au fost aranjate?
• Câţi angajaţi au fost încadraţi în Curtea de Conturi prin transfer şi nu prin concurs?
• Cum răspundeţi acuzaţiei că fiul Vioricai Dăncilă vine foarte rar la birou?
• De ce dl Ioan Bobe a fost reintegrat ca director al Camerei de Conturi Constanţa, în condiţiile în care se află în atenţia ANI şi are dosare încă nesoluţionate?