Ariel Sharon, şapte ani în comă şi cu partidul său în agonie
Duminică s-au împlinit şapte ani de la hemoragia cerebrală suferită de fostul premier israelian, Ariel Sharon, în urma căreia a intrat în comă şi care l-a ţintuit în patul său de spital. El se află într-o cameră păzită de agenţi ai securităţii la spitalul Tel Hashomer, din Tel Aviv. Doar fiii săi, Gilead şi Omri, nepoţii şi câţiva apropiaţi, precum consilierul său Dov Weisglass, îl pot vizita, notează luni ziarul La Vanguardia.
Gilead Sharon a dezvăluit recent că starea fostului şef al guvernului este stabilă şi că atunci când este treaz, tatăl său îl urmăreşte cu o 'privire pătrunzătoare' şi că 'mişcă degetele' când i se cere. Fiul său a scris o carte - Sharon, viaţa unui lider - în care arată că tatăl său, care cântărea 140 de kilograme înainte de atacul cerebral nu a pierdut deloc din greutate în pofida intervenţiilor chirurgicale suferite, între care extirparea unei părţi a intestinului. Spitalizarea fostului general costă circa 300.000 de euro pe an pe care o plăteşte statul şi familia.
Sharon, în vârstă de 84 de ani, declanşase o revoluţie în ţară la sfârşitul anului 2005, cunoscută ca un' big bang' al scenei politice înainte de a suferi atacul cerebral. Acum este din ce în ce mai uitat de opinia publică, iar Benjamin Netanyahu - rivalul său din fostul partid Likud - se pregăteşte să recâştige alegerile din 22 ianuarie. În timp ce partidul creat în 2005 de Sharon, formaţiunea de centru Kadima, ar putea - potrivit sondajelor- să dispară din parlament (Knesset).
La 21 noiembrie 2005, Sharon i-a surprins pe mulţi israelieni anunţând că pleacă din partidul său de o viaţă, formaţiunea de dreapta Likud, pentru a crea o opţiune mai moderată, Kadima, alături de Ehud Olmert, Tzipi Livni, Tsahi Hanegbi şi Shaul Mofaz. Ceea ce nimeni nu îşi închipuia este că, înainte de alegerile din 2006, Sharon avea să dispară din viaţa politică şi că va fi înlocuit de Olmert, care a luat conducerea Kadima şi a câştigat alegerile.
Doi ani mai târziu, după negocieri dramatice cu preşedintele palestinian, Mahmud Abbas, şi după ce s-a apropiat mai mult decât oricine de un acord, Olmert era acuzat de corupţie şi s-a văzut obligat să demisioneze. Şefa diplomaţiei, Tzipi Livni, l-a înlocuit şi a obţinut un număr maxim de locuri (28) la alegerile din 2009. Totuşi nu a putut forma o coaliţie, iar Netanyahu, deşi nu câştigase alegerile a fost numit prim-ministru. De atunci, Livni, ca şefă a opoziţiei a fost înlocuită de generalul în rezervă Mofaz la alegerile primare ale partidului Kadima dar şi-a creat propriul partid rival, Hatenua.
Kadima, cu cei mai mulţi membri în actualul parlament, ar putea să nu obţină numărul minim necesar pentru a avea măcar un deputat în viitorul Knesset. Partidul pare să fie şi el în comă, asemeni fondatorului său, dar nimic nu este sigur în politica israeliană. Olmert a fost declarat nevinovat de marea parte a acuzaţiilor şi pare dispus să se prezinte la viitoarele alegeri împotriva lui Netanyahu, din partea Kadima. În opinia sa, în faţa crizei politice şi economice care se apropie, viitorul guvern al lui Netanyahu nu îşi va încheia mandatul de patru ani. Ţara 'trăieşte o tragedie politică şi personală, dar Olmert va menţine vie, atât moştenirea Kadima cât şi a lui Sharon', a spus un apropiat al său.
