Antarctica – ţinutul unor vietăţi fascinante

Nu credem că sunt mulţi cei care ştiu că în Antarctica, primăvara soseşte la jumatatea lunii noiembrie.

La menţionarea cuvântului "Antarctica", mulţi îşi imaginează un tablou sinistru: tăcere, frig, gheaţă şi zăpadă. De fapt, aceste ţinuturi sunt unice în felul lor şi, de altfel, pline de reprezentanţi fascinanţi ai faunei diversificate. Antarctica este polul sud al planetei noastre. Oamenii de ştiinţă au estimat că gheaţa ce se găseşte pe acest teritoriu cuprinde circa 70% din apa dulce a lumii.

Pe continent vieţuiesc două specii de pinguini: Imperiali şi Adelie. Înălţimea pinguinilor imperiali ajunge până la 112 centimetri, iar greutatea - 27-40 kg. Înfăţişarea lor ”impozantă” se datorează culorilor alb-negru, asemănătoare celor unui frac. Păsările se reproduc la 150 de kilometri depărtare de ţărm. Femelele depun ouăle şi le îngrijesc, iar după două săptămâni sunt înlocuite de masculi. Între timp, femelele pleacă în larg pentru a obţine hrană. În sezonul deosebit de rece, pinguinii rămaşi se strâng în colonii şi migrează în mod constant. Graţie acestui fapt reuşesc să salveze multe ouă.

Spre deosebire de pinguinii imperiali, pinguinii Adelie sunt mai mici ca mărime - înălţimea lor fiind de doar 45-60 cm. Prin natura lor, sunt nişte fiinţe extrem de romantice. Când vine timpul să-şi găsească perechea, masculul îi aduce femelei o piatră în cioc. Dacă femela împinge piatra la o parte, înseamnă că este de acord să formeze un cuplu.

Stâncile sunt cele mai favorabile locuri – anume aici aceste păsări simpatice îşi cresc puii. Odată cu sosirea primăverii, în Antarctica începe o viaţă nouă. Înfruntând peste 8.000 de kilometri, sosesc balenele cu cocoaşă. În golfurile protejate, aceste mamifere marine se hrănesc cu plancton (crustacee mici). Modalitatea lor de dobândire a hranei este extrem de interesantă. Scufundându-se la adâncime, balenele încep să se rotească lent în jurul axei lor.

Când expiră aer, se formează o mulţime de bule, care creează o adevărată plasă pentru crustaceele din jur, ridicându-le la suprafaţă. În aceeaşi perioadă, cu scopul de a-şi scoate puii, vin albatroşii albi antarctici, formând cea mai sudică colonie de păsări. Ca să ajungă la cuiburile lor, albatroşii trebuie să parcurgă peste 500 de kilometri. Sunt nişte păsări puternice şi rezistente, iar când puii se nasc, trebuie să parcurgă o distanţă de două ori mai mare. Principalii duşmani ai albatroşilor sunt pescăruşii antarctici.

Printre alte vieţuitoare interesante ale Antarcticii se numără şi focile Weddell. Au boturi care seamănă cu cel de pisică. Pentru că colţurile gurii lor sunt ridicate în sus, se pare că zâmbesc tot timpul. Pot să se scufunde după hrană la o adâncime de 600 de metri şi să reziste sub apă mai mult de o oră. Focile Weddell se hrănesc cu cefalopode şi peşti şi cresc până la 3 metri lungime şi 600 kg greutate. În timpul sezonului de împerechere, masculii atrag femelele cu strigăte puternice. Este una dintre puţinele specii de foci care pot naşte câte doi pui odată.

Elefanţii de mare din familia focilor petrec pe uscat doar câteva săptămâni pe an. În acest timp, reuşesc să se împerecheze, să scoată pui, să năpârlească total şi să doarmă profund. Pe uscat, elefanţii de mare sunt foarte neîndemânatici, dar în apă sunt destul de vioi şi energici. Aceştia sunt capabili să plonjeze uşor în apă la o adâncime de până la 1,5 kilometri şi să stea acolo până la o oră şi jumătate.

Pe insulele Antarcticii au fost găsite numeroase specii de gândaci, păianjeni, midii de apă dulce, precum şi o specie de fluturi care nu zboară. Din cauza vânturilor puternice constante, insectele nu se pot ridica în aer.

În conformitate cu prevederile Convenţiei semnată de 28 de ţări şi alţi zeci de observatori, care a intrat în vigoare la 23 iunie 1961, Antarctica nu aparţine niciunui stat al lumii.

Pe acest continent sunt interzise orice tipuri de activităţi, cu excepţia celor ştiinţifice. Este interzisă amplasarea de obiecte militare, intrarea în apele adiacente a navelor de război şi a celor armate. În plus, Antarctica este zonă non-nucleară, motiv pentru care navele cu propulsie nucleară sunt interzise. Pe continent nu există staţii atomo-electrice.

După cum constată filozoful englez Francis Bacon: „Oamenii nu pot stăpâni natura decât supunându-se legilor ei”.