Analiza unui cunoscut sociolog: AUR e supraestimat / PSD joacă acelaşi joc dezastruos ca PD-ul / De ce prinde retorica lui CG
Sociologul Barbu Mateescu a opinat, la podcastul Comunitatea Liberală, că ascensiunea votului pentru AUR şi pentru figuri precum Călin Georgescu nu este una ideologică, ci rezultatul unei acumulări de frustrare şi marginalizare socială, în special în mediul rural, unde accesul la educaţie şi oportunităţi este drastic mai redus.
Expertul susţine că ruptura profundă dintre stat şi cetăţeni, sentimentul de abandon şi nevoia de recunoaştere explică atât migrarea electoratului între partide, cât şi apariţia unui vot de furie, alimentat de percepţia inegalităţilor şi de lipsa de răspuns din partea clasei politice.
Redăm mai jos o parte din dezbatere.
Jurnalist: Aş vrea să încep de la un studiu pe care l-ai făcut şi l-ai publicat acum vreo câteva luni - un studiu sociologic pe care l-ai făcut printre românii din străinătate. E vorba de profilul celor care au votat, cum au votat în 2024-2025. Sunt foarte multe lucruri interesante acolo. Ştii că am făcut eu cu tine un interviu acum vreun an jumătate, în care ai folosit o expresie foarte interesantă. Ai spus că zona din sudul ţării e un fel de Mordor, de unde îşi trage PSD-ul puterea. Numai că rezervorul ăsta a cam secat. Întrebarea mea este dacă nu cumva Sauron s-a renăscut şi Mordorul ăsta a început să funcţioneze pentru alt stăpân.
Barbu Mateescu: Termenul ăsta are sens doar în planul discuţiilor despre partide. Că oamenii în niciun caz nu pot fi blamaţi şi chiar trebuie înţeleşi. Vorbim despre nişte oameni care au o bună parte din istoria postdecembristă şi şi-au pus speranţele în PSD, acum în AUR sau în Călin Georgescu, şi care au nişte probleme destul de clare şi evidente.
În primul rând, cred că trebuie să înţelegem că în România, dacă a căzut zarul greşit şi te-ai născut în rural, ruralul autentic, nu în suburbiile marilor oraşe, probabilitatea să ajungi la facultate este de 60 de ori mai mică decât dacă te-ai născut în urban. La liceu, nu mai ştiu exact cifrele, dar probabilitatea să ajungi să termini 12 clase, de asemenea, e foarte mică. Mai ales lucrurile devin foarte grave dacă te-ai născut în mediul rural, într-un judeţ sărac sau al cărui municipiu de reşedinţă de judeţ e sărac. Deci termenul de referinţă proxim, ce este mai înalt, mai interesant, nu este Timişoara sau Iaşi, sau Cluj-Napoca, ci este un municipiu reşedinţă de judeţ unde, chiar dacă ajungi, totuşi nu e viaţa economică acolo, sau culturală, sau socială. Şi atunci, sentimentul de disperare e destul de puternic.
Când peste lucrurile astea vine şi o perioadă din istoria PSD definită foarte mult de corupţie, accesul la reţele sociale îţi permite foarte uşor ca votant să afli de Nordis, să afli de ceasurile de zeci de mii de euro ale preşedintelui partidului şi lucruri de genul ăsta, are loc o trezire. Zicea Daniel David, ce vedem acum este o evoluţie, dar primul pas în evoluţie este furia. Deci primul pas este conştientizarea situaţiei în care te afli, te uiţi în jur şi te înfurii, după care evoluezi spre alte stări de spirit.
Şi în ecuaţia asta mai intră ceva care este ceva mai subiectiv. Aceşti oameni ştiu că societăţii nu îi pasă de ei. Spun că ştiu, eu nu spun că ei cred lucrul ăsta, ci pentru că aşa este. Cum se construieşte acum în România? Autostrăzi. Ei nu au nevoie de autostrăzi. Ei vor gări. Au nevoie de halte, au nevoie de trenuri, ca să poată să ajungă la un loc de muncă ceva mai acceptabil. Au nevoie de sentimentul că cuiva îi pasă de ei.
În şarmul lui Georgescu cred că s-a pedalat prea mult pe nuanţele legionare ale discursului şi prea puţin pe faptul că el începea întotdeauna cu: "Sunteţi minunaţi, sunteţi incredibili, sunteţi nişte patrioţi fără pereche, sunteţi nişte români extraordinari". Lucrul ăsta, dacă eşti arhitect sau IT-ist, tu nu ai nevoie de el. Tu ai deja realizări în viaţa ta profesională şi personală şi lucrurile astea, mai mult, devin ridicole.
Dar când eşti un om care se naşte într-o altfel de localitate rurală, te uiţi la copilul tău, ştii că nu o să vadă niciodată clădirea unui liceu, nu că nu o să intre la liceul ăsta, evident, nici nu o să vadă clădirea unui liceu. Se sperie animalele prin curte pentru că trece elicopterul care duce copilul preşedintelui Consiliului Judeţean, copilul fiind la Stanford, îl duce de la Otopeni la conacul preşedintelui de CJ, care are Ford-uri şi maşini de epocă şi milioane de euro în conturi, când tu nu ai nici 25 de lei sau, mă rog, te bazezi pe banii pe care ţi-i trimite fratele plecat în Spania, care locuieşte în condiţii groaznice. Adică e o viaţă imundă, e o viaţă groaznică.
Şi în contextul ăsta vine cineva şi-ţi spune "contezi". A făcut asta Georgescu şi un pic Elena Lasconi. Acum nu face asta nimeni. Apropo, nimeni dintre persoanele politice nu spune acestor oameni: "tu contezi, tu eşti important". Şi elementul ăsta emoţional e foarte relevant în a înţelege ce şi cum.
Acum putem să mergem cu discuţia în mai multe direcţii, dar AUR cred că este un pic supraestimat. De ce spun asta? AUR, în clipa asta, este şi singurul partid de opoziţie.
PSD-ul încearcă să facă ceva ce a mai făcut un singur partid după 1990 - şi anume Partidul Democrat, unul din strămoşii actualului PNL. Vine la guvernare în 1996 cu 20%, intră în coaliţia de la guvernare, critică coaliţia, care lua nişte măsuri foarte dure din punct de vedere social şi fiscal, bugetar, şi abia a trecut pragul, a luat 7% în 2000.
Ce face PSD-ul? A venit la putere cu 21% la ultimele alegeri parlamentare. Acum e la 16%. Şi este cea mai mare pierdere dintre toate partidele aflate la putere, deci ei încep să joace acelaşi joc ca PD-ul: suntem la putere, avem funcţiile, avem putere de decizie, dar criticăm guvernarea dinăuntru. Au cam acelaşi impact ca PD-ul. Adică electoratul lor nu este foarte satisfăcut de asta. Şi nici nu capătă încredere din partea altora. Adică votantul AUR, să zicem, se uită la PSD şi zice: "dar voi aveţi miniştri, aveţi funcţii, aveţi putere. De ce să vă cred când criticaţi guvernarea?"
Jurnalist: Am multe întrebări. O să adresez doar una acum. Voiam să spun următoarea chestiune la care m-am gândit mult în ultimii doi ani. Cât din electoratul actual al lui Georgescu şi al lui AUR, care este revoltat, după cum ne-ai spus şi tu şi sigur că observăm cu toţii, provine din rândurile acelor mase de oameni care au ieşit în 2017-2018 la protestele anticorupţie şi cât provine din rândurile celor pe care, de exemplu, i-a adus Dragnea în cămăşi albe la mitingul din 2018 din toată ţara cu autobuzele?
Mai concret, cât provine din electoratul captiv România TV, Realitatea TV, Antena 3, ăştia care înghiţeau orice, că în stradă sunt plătiţi de Soros, multinaţionalele, practic toate narativele PSD-ului şi ale securităţii, şi câţi sunt dintre acei oameni care au început acea mişcare de revoltă anticorupţie de astăzi?
Barbu Mateescu: E foarte greu de răspuns la întrebare. Din ceea ce ştiu, e mult mai uşor de răspuns când vine vorba de membri de partid. Membrii AUR sunt dintre cei care au protestat. Erau foarte multe localităţi în România unde a fost un singur om în stradă şi unde nu s-a protestat nici măcar la căderea lui Ceauşescu. Sunt mulţi oameni în AUR care provin din USR, care aveau de mult timp motivaţia asta de respingere a sistemului PSD-PNL.
La nivel de electorat, lucrurile sunt ceva mai complicate. Da, sigur există oameni care au votat PSD în trecut şi au devenit votanţi AUR, dar cred că o parte zdravănă din oamenii care au votat AUR şi Georgescu, sau l-ar fi votat pe Georgescu în turul 2, sunt oameni pe care i-am văzut la vot, de exemplu, doar la prezidenţiale pentru Iohannis contra lui Ponta. Poate că i-am văzut pe unii la europarlamentarele din 2019 votând USR, pe ideea de, nu mai ştiu care era sloganul, "Fără penalii în funcţii publice". Dacă cineva, glumind puţin, şterge memoria şi ceea ce este sloganul AUR pe care îl testează în focus grup, nu mă impresionează, pentru că prinde foarte bine o vibraţie foarte autentică în societate.
Cred că e foarte greu de pus problema în termeni de cum au stat lucrurile, pentru că se împart în fel şi chip. Şi îţi dau un exemplu. Sunt foarte mulţi oameni în România care, poate că nu l-au votat pe Georgescu, dar l-ar fi votat în turul 2, foarte supăraţi pe anularea alegerilor. Şi l-au votat pe Nicuşor Dan la prima oră de la deschiderea secţiei de votare în turul 2 - deci de la Georgescu la Nicuşor Dan. În câteva luni se poate face un switch, o schimbare care, la prima vedere, poate fi surprinzătoare.
Jurnalist: Şi arată că, de fapt, nu e vorba de ideologie. Aici, pur şi simplu, e un vot de furie, de protest. Votezi practic cu oricine, numai să nu fie ăia. Cam asta e ideea.
Barbu Mateescu: Ipoteza mea este că lucrul care stă la baza celor mai multe probleme din societatea românească este relaţia proastă dintre stat şi cetăţeni. Standardele cetăţenilor sunt în continuă creştere. Inclusiv, apropo, când vine vorba despre votanţii AUR, spitalul din Olteniţa arată la fel ca acum 30 de ani. Dar acum oamenii nu mai acceptă asta. Pentru că au văzut cum arată un spital în Italia, în Spania, poate chiar şi într-un orăşel mai mic, deci nu neapărat în oraşele mari.
Şi ce am văzut noi în 2024 şi 2025, şi a fost remarcabil, a fost că, după ce mulţi ani a existat un segment din societate care era nemulţumit de privilegii, de corupţie, de proasta funcţionare a instituţiilor de sănătate, educaţie şi aşa mai departe, de o clasă politică indolentă, după ce foarte mulţi ani a fost clasa de mijloc a marilor oraşe, acum a apărut şi partea din societate care este diametral opusă ca educaţie, ca venituri, ca mediu de rezidenţă, chiar ca localitate, cartier în care se află. Şi aceste două forţe, ambele contestând sistemul care reprezintă politic de PSD şi de PNL, nu numai că au ajuns să-şi ducă candidaţii în turul 2 al alegerilor prezidenţiale o dată, se mai întâmplă, dar au reuşit şi a doua oară cu alte nume. N-a mai fost Georgescu, a fost Simion, n-a mai fost Lasconi, a fost Nicuşor, da, nicio problemă. În continuare, bazinele astea două s-au dovedit a fi foarte, foarte puternice. Chit că, în disperare, PSD şi PNL au ajuns să aibă candidat unic. Adică sistemul a fost foarte puţin performant.
Ce vedem din punct de vedere social şi electoral nu se potriveşte cu ce vedem în Parlament. Şi unul din motive este că, de exemplu, PSD are cam un sfert din parlamentari. Dar forţa PSD nu este de un sfert din parlamentari, este mult mai mult, pentru că cu AUR, SOS şi POT nu se poate guverna. Deci nu spunem că PSD are 25% din parlamentari, are 25 din 75. Deci relevanţa PSD este mult mai mare decât scorul său. Şi de asta avem această uşoară defazare între ce se întâmplă şi, poate discutăm şi despre sondaje şi opinia publică în clipa aceasta, ce am văzut la prezidenţiale, două scrutine separate, nume diferite de candidat şi ceea ce vedem în Parlament şi în guvernare.
Cristian Ghinea: Spuneai mai devreme că AUR este supraestimat. Aş vrea să continui ideea aia.
Barbu Mateescu: În primul rând, spuneam că AUR este singurul partid care este în opoziţie. Şi aici, cred că a avut o intuiţie bună Nicuşor când a spus: „este, practic, reflexul celor care sunt nemulţumiţi de guvernare”. AUR are şi nişte slăbiciuni structurale. E un partid de 2-3 oameni jumate, deci George Simion, Petrişor Peiu, Garcea (Mugur Mihăescu - n.r.) şi nu mai e Marius Lulea, nu mai e Claudiu Târziu. E un partid fără foarte multă substanţă.
De asemenea, e o diferenţă foarte amuzantă între agenda lui Simion şi agenda votanţilor AUR. Când vorbeşti cu votanţii AUR şi îi întrebi ce vor: „Ok, înţelegem lucrurile care vă supără, care vă enervează, care nu vă plac. Dar ce vreţi? Cum ar arăta soluţiile?”, întotdeauna primul cuvânt este statul. „Statul trebuie să intervină, statul trebuie să angajeze, statul trebuie să facă, statul trebuie să dreagă, statul trebuie să repare.”
Dar agenda lui Simion este dictată, după cum a devenit destul de evident, de finanţatorii lui din Statele Unite, care au altă platformă, altă viziune, mult mai, cum să spun, creştină, mult mai orientată pe nişte coordonate, aş spune aşa, externe, mult mai puţin etatistă, mult mai puţin de stânga. Şi apare o diferenţă acolo. Adică electoratul este etatist, mai degrabă.
Aici e şi o componentă emoţională şi una concretă. Aici, într-o comună, unde nu se întâmplă nimic, decât că scade populaţia, ai nevoie de intervenţie din afară. E natural să speri la aşa ceva. E şi ceva emoţional: „E cineva căruia îi pasă de noi”. Votanţii AUR nu disting între stat şi cetăţeni. Ei gândesc: „uite, de exemplu, dacă statul, nu ştiu, naţionalizează minele, noi avem minele”. Ei nu disting între „noi, cetăţenii, n-avem nimic, statul are minele alea”.
Dar este şi o componentă emoţională, paternalistă. Cineva mi-a sugerat, după ce a văzut studiul, a spus că trebuie să nu fie etatism socialist. Trebuie să fie o nevoie emoţională de „ok, statul, Georgescu, cineva are grijă de mine, cineva mă consideră important”.
Jurnalist: Ce se întâmplă acum şi modul în care ai descris situaţia mă duce cu gândul la perioada anilor ’60, când ţările din Asia şi din Africa câştigau independenţa. În loc să se perpetueze sistemele democratice pe care foştii colonişti încercau să le lase, puterea era câştigată de populişti care aplicau mai degrabă un fel de leninism. Adică „venim noi, statul, facem partidul, naţionalizăm minele, totul va fi al nostru.” Până la urmă, totul a degenerat, după cum ştim, în dictaturi şi în evenimente foarte urâte acolo, în ţările astea.
Adică pare ca şi la noi poporul are cam aceleaşi aşteptări. Întrebarea mea este dacă aceşti oameni, tu ai scris acolo în studiu că dacă vine un partid de stânga, probabil că rupe mult din AUR. Eu te-am întrebat dacă aşteptările astea sunt socialiste sau, de fapt, ceauşiste. Pentru că socialismul, ok, şi socialismul propovăduieşte implicarea puternică a statului.
Întrebarea este dacă îşi doresc asta sau, din contră, îşi doresc un fel de Putin, cum e acum în Rusia, care să ia deciziile, să te duci, cum fac ăştia pe Telegram, „comandantul suprem, tovarăşul preşedinte, vă rugăm ajutaţi-ne”, ăia care sunt prin Iakuţk şi nu ştiu ce, adică ei se adresează direct lui Putin, sperând că ăla o să dea un ordin şi o să vină cineva de la centru şi o să-l salveze pe el, care-i în satul nu ştiu care din guvernul cutare.
Barbu Mateescu: E posibil să fie vorba de asta, dar evident că după ce acel om e la putere după un an, îi va dezamăgi profund.
