Radiografie şocantă a modului în care funcţionează de fapt partidele. Dezvăluiri despre "decizii venite în plic" şi implicarea serviciilor
Analistul politic Mihai Răzvan Moraru - antreprenor (fondatorul Agro-Est Muntenia), fost lider USR-PLUS Buzău şi fost candidat independent susţinut de PNL-USR în lupta cu Marcel Ciolacu pentru şefia Consiliului Judeţean Buzău - a făcut o radiografie şocantă a modului în care funcţionează de fapt partidele politice din România.
Dezvăluirile lui Moraru
Observ, din comentarii la postările din aceste zile, că foarte mulţi români nu ştiu cum funcţionează procesul de decizie în partide. Mulţi îşi imaginează partidele politice din România ca fiind medii de dezbatere, de creaţie ideologică, în care se fac şi se discută în detalii planuri avansate pentru toate domeniile, seara cu foaia şi pixul pentru a nota şi discuta rezultate economice sau electorale.
Şi că deciziile importante se iau prin consultarea largă a membrilor.
Dacă asta credeţi, ar fi cazul să deveniţi membru într-un partid, măcar pentru o săptămână.
Las aici o radiografie (în unele partide mai multe, în altele mai puţine astfel de practici).
1. Partidele sunt compuse din filiale. Alegerile din filiale sunt, în proporţie de 70%, de formă. Deja se ştie câştigătorul, în funcţie de echipele care candidează sau care deţin puterea la nivel central. Dacă în judeţul X candidează un prieten al puterii centrale din partid, el va câştiga. Prin toate mijloacele. Dacă există un alt candidat, cu şanse, se împart funcţii, pentru a ieşi preferatul puterii. Dacă nu, filiala merge pe ce recomandă centrul, fără proteste.
Dacă există o opoziţie mai serioasă, atunci se găsesc dosare, se aplică excluderi, apare un articol denigrator în presa prietenă. Şi aia a fost.
2. Filialele tuturor partidelor au doar o mică parte a membrilor care se implică. Restul, fie sunt rămaşi acolo să fie bine, fără cotizaţii plătite, fără participări la şedinţe, fără interes pentru muncă şi viaţă de partid. După alegeri, tabăra câştigătoare trece la epurare de grup, aşa că mulţi stau la cutie.
3. Dar aceste filiale sunt importante pentru a câştiga conducerea partidului. Toate partidele au vot prin delegaţi. Adică o mână de oameni din fiecare filială, pentru a vota la nivel central, în numele filialei. Ei şi aici începe raportul de forţe, negocierea de funcţii şi de beneficii.
Şeful de filială are grijă să ajungă în echipa de delegaţi oamenii care votează cum spune el. Dacă e nevoie, se mai fac câteva excluderi, se mai aduc membri noi, pentru a câştiga delegaţii prin votul membrilor.
4. În cazul în care un şef de filială este incomod, se ia o decizie de la centru şi conducerea filialei este demisă. Se găseşte un motiv, nu asta e problema.
5. Echipa centrală cuprinde mai multe găşti. Aşa se împart partidele, în găşti. Se negociază tot funcţii, nu obiective şi programe, se face o majoritate şi aia a fost.
6. Liderul de filială şi membrul echipei centrale care oferă cele mai multe funcţii şi beneficii din bani publici rezistă cel mai mult.
Prin complicitatea membrilor şi a echipei de conducere.
Aşa e politica în România ultimilor 20 de ani.
Mai departe, deciziile la nivel central se iau pentru acel grup restrâns care conduce partidul. Restul - doamne ajută! Înţeleg, voi vă imaginaţi că un tânăr inteligent sau un lider local bun ajunge destul de simplu în echipa centrală! Nu!
Echipele centrale sunt compuse din câţiva lideri din judeţele mai mari, oameni cu funcţii importante în stat şi cel puţin 2-3 oameni din servicii. Nici nu îi ştii, dar îi poţi pe mulţi identifica. Ei sunt cei care intră în joc când deciziile sau direcţia partidului nu sunt cele care să le ofere acea stabilitate de tip Iohannis.
Când unul din partid ajunge să deţină multă putere în stat (asta nu înseamnă neapărat şi funcţii importante) el ia şi deciziile. Ele vin în plic către conducerea de partid. Iar partidul ia orbeşte decizii, în general la nivel de unanimitate, pentru că acea putere le oferă funcţii şi beneficii.
În alte situaţii, dacă acea persoană cu putere este ancorată în zona de servicii, deciziile se iau la o cină cu persoane care nici nu fac parte din partid.
Acum, acest model funcţionează şi în instituţii. În cele mai multe. De la ministere până la administraţie de judeţ. Sunt tot oamenii partidelor. Şi funcţionează, din păcate şi la nivel de decizii şi instituţii strategice, care dau politica externă şi direcţia ţării.
Unii cred că AUR are alt sistem. De asta află fondatorii de pe X că nici nu sunt membri (recent cazul Marius Lulea, care a aflat de la George Simion că a fost exclus anul trecut). Când îmi scrieţi aici, în comentarii, că spun prostii despre o anumită organizare de partid, voi vă bazaţi pe un model de management al unei companii private. Nu e deloc aşa! Trăiţi într-o fantezie!
Veţi spune că un candidat independent e scutit de această “salată” politică. Ar putea fi, dacă în spatele său se află o echipă de consilieri extrem de bună şi dacă el ştie să joace bine jocul politic. Dar nu prea avem aşa ceva, în linia întâi!
Dar, aşa cum am scris mereu, dacă nu prea avem lideri de partide care să convingă şi să construiască, de asta nu avem. Partidele şi-au pierdut democraţia internă şi capacitatea de dezvoltare. Unele mai puţin, altele mai mult.
Ceea ce comunică acum Ilie Bolojan, care vorbeşte de decizii luate în altă parte (postarea sa de azi), despre greşeli şi cârdăşii ale fostelor echipe de conducere - e real. Şi-a asumat un rol greu şi periculos, inclusiv pentru stabilitatea funcţiei sale în partid. Nu îl laud aici, dar ce spune e real!
Dacă mâine, fiecare partid îşi schimbă modul de management intern, de promovare de la local către central, sistemul de vot şi oferă transparenţă decizională, am avea şi prin ministere şi instituţii oameni capabili.
Până atunci vom avea prefecţi, miniştri, şefi de instituţii sau ce mai vreţi - oameni care cotizează cel mai mult sau care şantajează mai mult. Pe banii voştri!
Dar fără partide reformate nu poate exista democraţie dezvoltată! Şi la pachet, e nevoie de un sistem electoral corect, nu ce avem noi pe aici: un sistem prin care partidele noi aproape că nu au şanse!
