Analist, despre "gaura din buget": Există Excel-ul pe site-ul Ministerului Finanţelor. Nu înţelegem de ce bate câmpii Grindeanu

Analistul economic Cristian Păun a susţinut, într-o intervenţie la B1 TV, că povestea „găurii în buget” aruncată de preşedintele PSD, Sorin Grindeanu, în spaţiul public este contrazisă de agenţiile de rating care au confirmat raportul asupra finanţelor publice din timpul Guvernului Bolojan.

În opinia analistului, problema PSD ajuns acum la guvernare este că „nu mai au să împartă bani din elicopter, la pachet cu sinecuri” din cauza că acei bani nu mai sunt în bugetul actual.

Redăm dialogul dintre jurnalist şi Cristian Păun:

Jurnalist: De unde ar putea fi această gaură? De unde facturile astea neachitate, despre care PSD vorbeşte de câteva zile? Iniţial, se lăsa aşa de înţeles. Am înţeles că sunt ceva datorii, o să vedem exact despre ce este vorba. Evident, presat cu uşa, ministrul de Finanţe şi premierul au făcut şi declaraţii.

Nu vorbesc pe surse, aştept cifre oficiale. Pe de altă parte, înţelegem că Sorin Grindeanu a bătut cu pumnul în masă şi a zis: „Doamne, unde-s banii?”

Cristian Păun: Da, există. Atenţie, că există de vreo două zile o comunicare oficială din partea ministrului Finanţelor şi din partea Ministerului Finanţelor, în care i se spune domnului Grindeanu că bate câmpii şi că, de fapt, datele sunt cele confirmate inclusiv de agenţiile de rating, care şi ele au făcut un raport asupra finanţelor publice atunci când au dat ratingul României. Au confirmat, mă rog, faptul că încă nu cădem în junk şi că perspectiva se menţine negativă.

Deci, cum să spun eu, între domnul Grindeanu şi agenţiile de rating, hai că nu-l credem pe ministrul Finanţelor, dar agenţiile de rating au tot interesul ca această analiză a finanţelor publice să fie una reală, corectă.

Ele au confirmat datele şi datele sunt cele pe care le ştim. Avem o ajustare fiscală importantă, avem un deficit care, la nouă luni, a fost deja comunicat pe execuţie bugetară. Eu nu înţeleg ce vrea domnul Grindeanu, că există Excel-ul pe site-ul Ministerului Finanţelor pentru luna a noua, inclusiv septembrie.

Adică ne aflăm cumva cu datele la zi, pe 1 septembrie, pe 1 octombrie. Până aici avem toate datele. Oamenii ăştia cumva încearcă să dea din coate, fâstâciţi de ce prostie spune domnul Grindeanu şi de agresivitatea cu care domnul Grindeanu atacă din nou propriul guvern, cum a făcut-o şi în vechiul guvern. Adică noi nu înţelegem de ce bate câmpii domnul Grindeanu.

Jurnalist: Domnul Grindeanu, domnule profesor Păun, încearcă să arunce cartoful fierbinte către Ilie Bolojan.

Cristian Păun: Păi n-are ce să... asta-i problema... Dar dacă n-are pe ce să arunce vina în momentul ăsta, ei mai degrabă trebuie să se concentreze pe ceea ce trebuie să facă rapid.

Că doar cu asta ne-au înnebunit de cap, că trebuie guvernul Luca Niculescu şi că nu mai trebuie să o lălăim, că salvările nu mai au bani de medicamente, că se rup cerurile...mai ţineţi minte cum ne băteau la cap, că nu sunt bani de medicamente?

Acum văd că, de două săptămâni, nu mai e o grabă cu rectificarea bugetară. Se solicită audit, se solicită... Eu cred că ne batem joc de situaţia României şi nu înţelegem această situaţie. Acea rectificare trebuie făcută rapid şi trebuie, într-adevăr, pregătit bugetul pentru anul următor.

Problemă pe care o are domnul Grindeanu şi cei care sunt acum la guvernare este că nu prea mai au ce să împartă.

Şi da, sunt nişte facturi neplătite, în sensul că sunt acele facturi de pe Anghel Saligny, care sunt, nu ştiu, de vreo şapte miliarde de lei, pe care Bolojan le-a îngheţat. A zis: „Băi, eu nu le plătesc pe astea, n-am bani de Anghel Saligny acum, că trebuie să mă încadrez în deficit”.

Eu ştiu că alea nu s-au plătit. De asemenea, avem problema asta cu magistraţii, care înseamnă... şi au o sumă de vreo cinci miliarde de lei.

Mai sunt nişte sume prin PNRR care s-au plătit din bugetul de stat şi pentru care se aşteaptă încasări pe cererile de plată care au rămas încă în avizare şi rambursare de la Uniunea Europeană.

Şi asta se va întâmpla până la final de an. Or, astea, până la urmă, nu o să ajungă pe deficit, cel puţin cele prin PNRR, şi nu în integralitate.

Să sperăm că nu ne taie Uniunea Europeană vreo sumă de bani. Deja, oricum, ne-au tăiat miliardul ăla şi ceva, pentru că am ratat reforma ANI şi am ratat acea reformă cu legea salarizării unitare.

Banii ăia nu îi mai avem în buget. Nici n-am plătit deocamdată prea mult pentru cele două reforme din buget, dar banii ăia nu vor mai intra în buget şi contăm pe ei la momentul în care am făcut proiecţia de cheltuieli.

Situaţia financiară nu este una roz, e clar acest lucru, şi se confirmă ceea ce spune toată lumea: de la Banca Naţională, agenţiile de rating, guvern, prim-ministru şi Ministerul Finanţelor.

Măi, băieţi, nu sunt bani, nu vă apucaţi voi să aruncaţi cu bani în populaţie în momentul ăsta, pentru că, dacă nu suntem prudenţi cu bugetul, riscăm să nu terminăm cu ţinta de deficit pe care ne-am propus-o şi asta va arunca foarte rapid în aer situaţia României.

Noi, dacă ratăm ţinta de deficit, se execută procedura de deficit excesiv şi ni se taie toate fondurile europene. Taman acum, când se decid fondurile europene pentru următoarea programare. Noi depindem de acele fonduri europene.

România a absorbit, astăzi, la momentul ăsta, în 2026, cu 80 de miliarde de euro în plus faţă de ce-a cotizat. Vreo 35 de miliarde am cotizat, 80 de miliarde am absorbit din 2007 până astăzi.

Sunt sume importante de care depinde dezvoltarea României. Dacă nu ne vedem de treabă cu deficitul, pentru nişte pomeni electorale de câteva miliarde de lei care nu se pot încadra în acel deficit, ne trezim că pierdem miliarde de euro.

Şi nu ştiu, pare că, cumva, unora le convine situaţia asta de „RO-exit”, adică să fim marginalii Europei, să fim oaia neagră a Europei, nerespectând regulile pe care Uniunea Europeană ni le-a impus ca parte a unui club select de ţări.

E, cum să spun eu, logic ca în momentul de faţă să vedem, încă o dată spun, rectificarea, să vedem, într-adevăr, bugetul de anul viitor, iar eu personal mă aştept să văd laptele şi mierea pe care ni le-a promis PSD, pentru că PSD a zis: „Bă, era greşită paradigma, acum schimbăm paradigma, trebuie să reducem TVA-ul la 19%”.

Să-l văd TVA-ul la 19%, să-mi văd eu sporul de doctorat înapoi, să-l văd eu că se poate face toată treaba asta şi că Bolojan a greşit când a crescut TVA-ul, Bolojan a greşit când mi-a tăiat sporul de doctorat sau alte sporuri tăiate prin sistem, în educaţie, în alte zone. Şi, dacă se vede treaba asta, da, o să spun: „Uite, s-a schimbat paradigma”.

Dar, deocamdată, nu văd decât văicăreli, nu văd decât greaua moştenire, foarte multă gargară şi foarte puţină treabă, până la urmă. Haideţi să vă spun şi cu reforma aia, ca şi acolo-i gargară, ca să, cum să spun eu, demontăm iluzia şi cu marea reformă propusă de PSD.

Au propus doar desfiinţarea a 462 de UAT-uri, cele care au mai puţin de 1.500 de locuitori. Asta înseamnă cam 10-15% din totalul UAT-urilor, mai nimic, dacă mă întrebaţi pe mine.

Nu i-am auzit o iotă vorbind despre judeţe, că miza-i la judeţe. Nu i-am auzit o iotă vorbind despre zonele metropolitane, care ar trebui să absoarbă UAT-uri, fără să fie vorba de populaţie acolo.

Adică acolo trebuie doar pusă restricţia de distanţă, de proximitate cu zona, cu oraşul care absoarbe acele comune. Nu trebuie să existe populaţie. Indiferent de populaţie, şi alea cu 5.000, şi alea cu 6.000 trebuie absorbite de un oraş care e lângă acea comună.

Ei bine, nu i-am auzit. Şi atunci această pseudo-reformă e praf în ochi, făcută ca să zgârie mai mult situaţia şi nicidecum ca să o rezolve.

Deci nu ne aşteptăm la chestii spectaculoase pe partea asta, dar, în schimb, e o presiune foarte mare pe împărţit, cum să spun eu, bani din elicopter, la pachet cu sinecuri, pentru că tu acum nu poţi să jecmăneşti poporul român fără să-i dai ceva, fără să dai o mică majorare la pensii, fără să mai dai puţin ceva pe asistenţă socială.

Povestea trebuie să fie şi despre aşa ceva. Or, în bugetul actual, eu cred că nici măcar nu există loc decât pentru ceva asistenţă socială.

Jurnalist: Domnule profesor, vreau să vă rog să tragem o concluzie şi asupra unei realităţi crunte...Iată, românii muncesc o lună întreagă, dar banii nu le mai ajung nici pentru cheltuielile de zi cu zi. Facturile, mâncarea, toate celelalte nevoi ale familiei înghit veniturile, iar un trai decent devine tot mai greu de atins.

Noile calcule arată că o familie cu doi copii are nevoie de aproape 12.000 de lei pe lună pentru a trăi decent, o sumă uriaşă, nu-i aşa, pentru foarte mulţi dintre noi, care sunt nevoiţi să renunţe la cumpărături, să amâne cheltuieli importante, să calculeze fiecare leu până la următorul salariu, iar costul vieţii, din păcate, continuă să crească.

Domnule profesor, cât de mare este prăpastia dintre salariile românilor şi costul real al vieţii şi cât de greu va fi să o acoperim?

Cristian Păun: Din păcate, românii sunt astăzi victimele unei situaţii foarte periculoase, practicată în perioada guvernului Ciucă-Ciolacu, când s-au jucat cu inflaţia, jucându-se cu acele preţuri care depind de stat, se numesc ele preţuri reglementate, mai ales cele din zona de energie.

Şi noi am crescut atunci nişte preţuri, sperând că, prin creşterea acestor preţuri, să încasăm mai multe taxe la bugetul de stat, să echilibrăm bugetul, să putem să cheltuim mai mult şi, în felul ăsta, în final, să avem linişte, pace socială, voturi şi tot ce presupune. Ei bine, calculul lor a fost greşit şi noi l-am semnalat atunci.

„Băi, vedeţi că o să ajungeţi în inflaţie, vedeţi că o să se închidă companii care nu o să mai poată face faţă concurenţei cu costurile astea.” A mai venit acum şi criza asta cu carburanţii, care a mai adăugat o presiune suplimentară, fiind şi carburanţii nişte preţuri încărcate de taxe. Văd că în continuare mergem pe aceeaşi idee, să mai crească puţin preţul la energie.

Am ajuns să plătim cea mai scumpă energie din Europa şi nu întâmplător, pentru că avem taxe pe ele. Acum începe iar povestea cu salariul minim, care este alt preţ reglementat de stat, cost pentru companii, care şi el va creşte. Şi în felul ăsta se serveşte povestea asta.

În continuare, vedem din partea acestor politicieni o fugă de răspundere, o fugă de treabă şi o mimare a binelui public. Asta-i, de fapt, discuţia.

Până la urmă, ştim cu toţii că nu există loc de mers cu TVA-ul înapoi atâta timp cât tu nu reduci judeţele la o treime.

E clar că n-au de unde să dea înapoi acel TVA până nu reduc statul, până nu-l reformează, până nu-l modernizează.

E clar că am avut noi dreptate când am spus: „Băi, nu băgaţi taxe mai mari într-un stat care-i găurit prin toate părţile lui”.