Analist: Aripa extremistă a acaparat tot jocul politic conservator - AUR, SOS, POT, Acţiunea Conservatoare şi PNCR al lui Terheş

Anamaria Gavrilă, Călin Georgescu şi George Simion
Andrei Pricopie
16.11.2026
Anamaria Gavrilă, Călin Georgescu şi George Simion
Andrei Pricopie
16.11.2026

Analistul Mihai Răzvan Moraru susţine că România nu a reuşit să construiască, în ultimul secol, o tradiţie solidă de conservatorism democratic, curentul fiind eclipsat în repetate rânduri de naţionalism şi extremism.

El critică apropierea unei părţi a dreptei conservatoare de ideologii autoritare şi antisemite, evocă rolul unor personalităţi precum Nae Ionescu, Nichifor Crainic şi Octavian Goga şi contrastează această evoluţie cu tradiţia democratică reprezentată de Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Analiza lui Mihai Moraru ajunge până în prezent, când avertizează că dreapta conservatoare riscă din nou să fie acaparată de curentele radicale şi suveraniste, în condiţiile în care formaţiuni precum AUR, SOS, POT şi alte grupări de aceeaşi orientare domină tot mai mult acest spaţiu politic.

ANALIZA lui Moraru

Conservatorismul democratic (ca mişcare politică) în România ultimilor 100 de ani face prea des impresia unui pistol cu apă rece: multă solemnitate, puţine reuşite şi cedare rapidă în faţa conservatorismului radical!

Avem o grămadă de conservatori autoproclamaţi, multe discursuri despre familie, credinţă, popor, zeci de conferinţe dar şi promisiunea renaşterii. Dar oare cât conservatorism democratic, coerent şi credibil am avut şi avem?

Partidul conservator român (varianta pro europeană) a murit în România în 1918. Bine, a mai mers târâş grăpiş până în 1925, prin Marghiloman. Iar de peste o sută de ani este un curent de masă, identitar şi suveranist! Curentul elitist care se năştea prin Junimea, care era iniţial pro occidental s-a stins sub aripa extremistă (care există şi atunci). Dar chiar şi aşa, ei se opuneau reformei agrare, votului universal şi progresului!

Atât de bine este organizat curentul conservator în România, după 1990, încât principalul “comunicator”, care a şi preluat numele de Partidul Conservator - a fost Dan Voiculescu, proprietarul Antenelor. Iar singurul proiect naţional al conservatorilor, după 1990, a fost Referendumul pentru Familie, în 2018!

Iar astăzi, aripa extremistă a acaparat tot jocul politic conservator: AUR, SOS, POT, Acţiunea Conservatoare şi PNCR al lui Terheş. Ei sunt cei care au reinventat în România curentul conservator de masă, identitar şi suveranist, care exista în România şi în anii ‘30, cu Goga, AC Cuza, Codreanu, Antonescu, Cioran, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic sau Nae Ionescu. Vorbesc despre activitatea lor politică aici, nu de activitatea lor profesională (pentru unii dintre ei însă era acelaşi borş).

Cioran scria în Vremea, în 1934: “Nu exista om politic în lumea de astăzi care să îmi inspire simpatie şi admiraţie mai mare decât Hitl..er!”

Nae Ionescu promova naţionalismul religios şi ortodoxismul politizat! El ura democraţia parlamentară, liberalismul şi socialismul. Ura partidele - ce să facem noi cu pluralismul politic? Şi a ajuns ideolog al legionarilor. El este cel care a fost o “icoană” pentru alţi conservatori mai tineri, dar tot extremişti: Eliade, Cioran sau Mihai Sebastian (el doar până la un punct)! Lupta cu PNL-ul de atunci pe toate fronturile posibile. Aici era “elita” ţării!

Erau toţi antisemiţi! Aşa că unii s-au mai şi trezit din orbirea ideologică, cum e cazul lui Mihai Sebastian, care era evreu şi a deschis ochii mai devreme, când mentorul său, Nae Ionescu, l-a luat în vizor!

Goga iniţia revizuirea discriminatorie a evreilor din România, iar peste 250.000 de evrei români au rămas fără cetăţenie.

Crainic a propus un stat în care apartenenţa etnică şi religioasă devenea singurul criteriu al organizării politice.

Iorga lucra de zor la programe de excludere socială, fiind şi el un antisemit radical. De asta a şi fondat Partidul Naţionalist Democrat cu AC Cuza, care promova excluderea evreilor din viaţa publică şi economică a ţării. Iubea la nebunie fascismul din Italia, dar şi alte regimuri autoritare de pe continent.

Cam toţi criticau occidentul şi progresul, dar foloseau ca reper fix cultura occidentală. Parol! Critica modernizării era şi atunci folosită pentru amânarea reformelor!

Băieţii ăştia au promovat aceste tâmpenii până când “elevii” lor, îndoctrinaţi de ei, au devenit mai agresivi şi mai nebuni. Şi au creat Garda de Fier. O parte din biserica română a aderat şi ea la noul curent naţionalist cu tot ce a putut, unii clerici dorind să fie implicaţi în tot procesul de legitimare sau de excludere a unui lider politic. Sau să fie chiar liderii politici!

O parte din temele lor au fost preluate de alţi nebuni: comuniştii. Care au preluat şi ei teme precum: agresorul extern, trecutul de aur, eroismul de neegalat al românilor, naţionalismul şi izolaţionismul.

Singura gură de oxigen în aceşti o sută şi ceva de ani a fost PNT-ul (şi înainte de comunişti dar şi după 1989). Iuliu Maniu a luptat pentru conservatorismul occidental, pentru emanciparea ţăranilor, pentru democraţie şi pluralism politic. Şi a suferit pentru asta şi cu legionarii dar şi cu comuniştii (care l-au ucis în închisoarea de la Sighet). Iar Corneliu Coposu este cel care a luptat pentru a exista acel CDR care an iniţiat reforma statului român, după 1989, încercând să aducă conservatorismul occidental în noua mişcare politică. Cred că dacă l-ar vedea azi pe Emil Constantinescu la lansarea de carte a lui Adrian Severin, cu Viorica Dăncilă lângă……..

Vor spune unii că totuşi conservatorismul românesc era unul extraordinar până în 1918. Sigur! Ei cereau un progres lent, se opuneau împroprietăririi ţăranilor (că mulţi erau moşieri), în timp ce îi elogiau pe ţărani prin discursul public, prin ziare, poezii, se opuneau reformelor (oare cine făcea opoziţie la reformele lui Cuza). Forma fără fond a Junimii era şi cea prin care progresul trebuia temperat, în mintea conservatorilor radicali, pentru ca societatea trebuia mai întâi să fie pregătită pentru progres. Modernizarea trebuia să aştepte, până când ţăranii sărăciţi ajungeau (nu se ştie cum) şi educaţi dar şi mai înstăriţi! Marii latifundiari ai ţării erau conservatori, în frunte cu Gh. Cantacuzino, căruia i se spunea “nababul”!

Noroc însă că pe acolo mai erau unii deschişi la minte, precum Titu Maiorescu, Marghiloman sau Take Ionescu - acesta împingând reforma cu toată puterea pe care o avea.

Conservatorii care se opuneau reformei agrare şi democratizării ţării au fost spulberaţi de răscoala de la 1907. Pentru ei retribuirea puterii sociale era un moft, bine însă că îşi finanţau “elitismul” prin sărăcirea ţăranilor!

Să revenim însă la zilele noastre.

Liberalii “conservatori” de azi anunţă o mişcare conservatoare. Şi destui “nababi” sau “elite” conservatoare se pregătesc de pe margine, pentru a lupta cu progresiştii, cu comuniştii şi cu socialiştii din zilele noastre! Bun!

Fix dar fix acelaşi tip de grupări existau şi la detronarea lui Cuza, la tăcerea timp de trei decenii asupra situaţiei românilor din Transilvania pentru securitate în faţa Rusiei, iar mai târziu susţinând Germania. Atunci erau numiţi “monstruoasa coaliţie”.

După ciuma regimului comunist, cel mai mare rău făcut României a fost fix cel realizat de “monstruoasa coaliţie”. Şi atunci - tot cu aceste idei măreţe, de la încetinirea progresului şi până la naţionalism, credinţă impusă în organizarea de stat.

După anii 2000 dreapta conservatoare elitistă se năştea, se integra în PDL şi se stingea cu ultimul mandat al lui Traian Băsescu, iar pe unii dintre ei îi regăsim azi la AUR. Cum e Mike Neamţu, care prin 2017-2022 era prezentat ca un lider reformator, băiat citit, cu studii în afara ţării! Iar acum e suveranist apropiat de MAGA şi de propagandă de pe X a lui Dugin! Ce linie fină, nu?

Conservatorismul românesc are două probleme, de peste un secol: cât de uşor ajunge o parte din această mişcare să îi scuze pe cei care atacă libertatea, mai ales dacă acea parte lucrează “pentru credinţă” şi în “numele naţiunii”, dar şi cât de uşor cedează taberei extremiste! Dar totuşi au conservat ceva : puterea! Sau măcar au încercat!

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos