America Latină nu are aşteptări de la alegerile din SUA şi îşi continuă emanciparea
alte articole
Fostă zonă de interes a SUA, dar trecută astăzi pe un plan secund, America Latină nu se aşteaptă la nimic concret de la alegerile prezidenţiale americane, dar anumite ţări, cum ar fi cazul Braziliei, încearcă să profite de acest dezinteres pentru a-şi continua extinderea influenţei lor regionale.
America Latină nu va fi pe lista priorităţilor administraţiei de la Washington, indiferent cine va fi ales preşedinte pe 6 noiembrie, consideră unii analişti intervievaţi de AFP. Dar o realegere a lui Obama ar putea să incite regimul comunist de la Havana să se deschidă mai mult, în timp ce o victorie a lui Romney ar putea învenina relaţiile cu ţările revoluţiei bolivariene.
Într-o perioadă în care Washington-ul are privirea îndreptată către China, Siria sau Iran, zona Americii Latine, unde predomină guvernele de stânga, câştigă tot mai multă autonomie. În ultimii ani, ea a creat organizaţii regionale, cum ar fi Comunitatea Statelor din America Latină şi Caraibe (CELAC, după iniţialele în limba spaniolă) sau Uniunea Naţiunilor Sud-Americane (UNASUR), din ambele SUA fiind excluse.
Dezinteresul SUA 'este bun pentru Brazilia pentru că acestă ţară continuă să avanseze economic şi politic în regiune', explică Rubens Barbosa, fost ambasador al Braziliei la Washington.
'Brazilia a avut spaţiu pentru mărire, pentru a articula politici regionale' şi 'a devenit puterea regională moderată care discută cu toată lumea', arătând Washingtonului că 'nu are de ce să se teamă', sintetizează politica externă a acestei ţări Bruno Borges, expert în relaţii internaţionale la Universitatea PUC-Rio.
'Conflictele s-au terminat. Hugo Chavez nu mai este o ameninţare, Cuba a încetat să mai fie una', iar în Columbia gherilele FARC negociază cu guvernul, adaugă Rubens Barbosa. Un punct fierbinte rămâne violenţa legată de traficul cu droguri în America Centrală, mai ales în Mexic.
'Obama este foarte iubit în regiune. Dar America Latină nu a resimţit suficient efectele politicii sale externe pentru a-şi formula o preferinţă clară' între el şi Romney, consideră Oliver Stuenkel, expert în relaţii internaţionale la Fundaţia Getulio Vargas din Sao Paulo.
În perioada preşedinţiei lui George W. Bush, relaţiile cu Venezuela sau Bolivia s-au degradat, dar tot atunci SUA au încheiat numeroase acorduri de liber schimb cu Chile, Columbia, Peru, Republica Dominicană şi ţări din America Centrală. În schimb, sub conducerea lui Obama nu s-a întâmplat mai nimic în acest sens. 'Ţările bolivariene nu vor acorduri de liber schimb cu Washingtonul, nici cele din Mercosur, întrucât SUA nu sunt dispuse să-şi deschidă piaţa pentru sectorul produselor agricole, cel care ne interesează', punctează Rubens Barbosa.
'Dacă aş fi american, l-aş vota pe Obama', a afirmat Hugo Chavez înainte de a fi reales preşedinte al Venezuelei, după ce în trecut îl califica pe fostul preşedinte republican George W.Bush drept 'măgar' şi 'beţiv'. Dar Chavez este singurul lider latino-american ce şi-a exprimat deschis preferinţa pentru un candidat la preşedinţia SUA. Aliatul său din Bolivia, Evo Morales, este de altă părere: să avem relaţii bune cu SUA 'este o prostie', a spus el recent. Prudenţi şi pragmatici, ceilalţi lideri din regiune, din Mexic până în Argentina, se abţin să-şi exprime o opţiune.
Este greu de prevăzut şi cu cine ar vota preşedinta Braziliei, Dilma Roussef, ale cărei relaţii cu Casa Albă sunt doar politicoase. Spre deosebire de predecesorul şi mentorul său, Luiz Inacio Lula da Silva, doamna Roussef, care conduce a şasea putere economică mondială, a evitat să-l primească pe preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad. Dar ea a criticat ceea ce a numit 'tsunami-ul monetar' provocat de politica monetară cu dobânzi apropiate de zero practicată de SUA, aflată la originea unui aflux masiv de dolari în Brazilia, ceea ce a condus la supraevaluarea realului brazilian. 'Nu voi lăsa ţările bogate să le canibalizeze pe cele emergente', a avertizat ea.