Alegeri prezidenţiale în Rusia: Putin îşi alege adversarii
Candidatura lui Grigori Iavlinski, liderul formaţiunii de opoziţie Iabloko, la prezidenţialele din 4 martie, a fost respinsă. Acesta protestează spunând că este vorba de o mare nedreptate. În schimb, tânărul miliardar Mihail Prohorov, despre care se spune că ar fi manipulat de Kremlin, nu are motive de îngrijorare, el a fost înregistrat oficial pentru scrutinul prezidenţial din martie, scrie săptămânalul L'Express în ediţia de joi.
'Toţi acei care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în Rusia de azi, care vor o Rusie diferită, deschisă, democratică, europeană, modernă, nu sunt autorizaţi să participe la alegeri', acuză Iavlinski, a cărei candidatură nu a fost validată de Comisia electorală. El afirma recent că se pare că părerea lui Vladimir Putin atârnă greu în luarea unei decizii de validare a candidaturilor: 'Cine (în Rusia) poate lua o astfel de decizie? Nimeni altul decât premierul' care speră să ocupe din nou fotoliul prezidenţial. Putin a ocupat deja acest fotoliu din 2000 până în 2008 înainte de a-l ceda lui Dmitri Medvedev.
Iavlinski afirmă că s-a izbit de tot felul de obstacole 'politice'. La alegerile legislative din decembrie trecut (ale căror rezultate au fost puternic contestate prin manifestaţii de amploare), partidul lui Iavlinski nu a depăşit pragul de 7% necesar pentru intrarea în Duma de Stat. ONG-ul independent numit 'Observatorul civic' îl creditează cu 14,3% la Moscova şi 8,2% în restul Rusiei. Dar, oficial, partidul lui Iavlinski nu a obţinut decât 3,3% din voturi, ceea ce este insuficient.
Potrivit legislaţiei ruse, un candidat care nu are susţinerea unui partid reprezentat în Parlament trebuie să strângă adeziunile a două milioane de alegători. Iar liderul lui Iabloko nu a reuşit să le strângă. După verificarea adeziunilor, 24% din ele nu au fost considerate valabile. Potrivit unui membru al Comisiei, Iavlinski ar fi depus fotocopiile şi nu originalele adeziunilor.
Acest gen de nereguli este în mod regulat invocat de autorităţile ruse ca să-i dea la o parte pe opozanţii prea virulenţi, aşa cum s-a întâmplat şi cu liderii noului partid Parnas în iulie trecut.
'Pentru că nu au obţinut propria înregistrare, unii organizatori de mişcări anti-Putin erau tentaţi să susţină candidatura lui Iavlinski', potrivit corespondentului ziarului Le Figaro. Cu concursul altor opozanţi, el ar fi putut să fie o ameninţare pentru dominaţia lui Putin.
Apariţia unui potenţial lider, de care se pare că opoziţia rusă duce lipsă acum, ar fi o perspectivă prea periculoasă pentru Kremlin?, se întreabă ziarul. Puterea preferă să-i autorizeze pe opozanţii mai docili. Candidaţii înregistraţi până acum fac parte din această categorie: comunistul Ghenadi Ziuganov, populistul Vladimir Jirinovski şi Serghei Mironov, liderul partidului de centru-stânga, Rusia Dreaptă.
Cazul lui Mihail Prohorov, a cărei candidatură a fost validată de Comisia electorală, este mai simplu. Public, miliardarul îşi exprimă sprijinul pentru Iavlinski, a cărei 'retragere ar fi constitui o lovitură dată legitimităţii alegerilor prezidenţiale'. El consideră, de asemenea, că obligaţia de a strânge semnături, dacă un candidat nu este sprijinit de un partid reprezentat în Duma, este o măsură 'nedreaptă, prohibitivă şi chiar umilitoare'. Prohorov îndeamnă la stoparea monopolului partidului Rusia Unită. El a îndrăznit chiar să-l critice pe Vladislav Surkov, omul din umbra lui Putin, atunci când a fost brutal îndepărtat din Cauza Dreaptă, partidul cu opţiuni liberale pe care l-a lansat în primăvara trecută.
Analişti şi opozanţi ai Kremlinului bănuiesc că Prohorov, creditat cu 2% din intenţiile de vot, ar fi de fapt sprijinit de putere. Cotidianul Vedomosti scria în iulie că Prohorov ar avea 'misiunea de a-i feri de influenţe nefaste pe cei mai moderaţi opozanţi'. O misiune care este de actualitate, cu menţiunea că partidul considerat drept periculos în iulie, Parnas, a fost înlocuit de Iabloko.
Simpatizanţii lui Iavlinski îl consideră deja pe Prohorov un 'oligarh loial şi manipulabil'. Aceste suspiciuni nu deranjează deloc Kremlinul. 'Există riscul ca autorităţile să încerce să ne incite unii împotriva altora şi să ne divizeze', afirma la începutul anului opozantul Serghei Udalţov, conştient de lipsa de unitate a manifestanţilor.
Următorul test va fi la 4 februarie, cu o lună înainte de prezidenţiale. Opoziţia speră să mobilizeze tot atâţia oameni ca în decembrie. Dar cei pro-Putin promit că vor organiza propriile manifestaţii, în mai multe week-end-uri până la alegeri, în treizeci de regiuni.
