Alegeri în Kuweit cu parfum de Primăvară Arabă
În urmă cu câteva luni, un utilizator de Twitter a postat pe contul său, 'nu vă mai încălţaţi cu pantofi Prada; ieşiţi în stradă să protestaţi în ceva mai comod'. Mesajul a fost ascultat, iar protestatarii au intrat în noiembrie în Parlament - au rupt scaunele - şi au obţinut până la urmă convocarea de alegeri anticipate. Kuweitul se prezintă joi la urne după trei luni de agitaţie cu o adiere de Primăvară arabă, notează joi ziarul La Vanguardia.
Kuweitul este un emirat cu multe maşini Porsche dar puţine atracţii. Nu are un Ferrari World, un Luvru sau un Guggenheim ca Abu Dhabi. Nici zgârâie nori sau pârtii de schi ca Dubai. Nu a inventat Al Jazyra şi nu are numele înscris pe tricourile echipei Barcelona precum Qatarul. Kuweitul nu este Dubai, unde emirul se trezeşte de dimineaţa cu ideea de a crea în mare un arhipelag în formă de palmier şi angajează constructori din toată lumea ca să-l ridice. Dar are ceva mai mult decât toate celelalte monarhii din Golf: un grad mai mare de libertate politică şi de libertate de expresie.
În Kuweit se votează şi se alege un Parlament care, cu toate limitele sale, echilibrează lucrurile. Aici, opoziţia poate critica familia regală şi chiar să o insulte. Nu există partide politice, candidaţii sunt independenţi şi se grupează după afinităţi: islamişti, liberali, independenţi, mai mult sau mai puţin, dar cu o mare voinţă democratică. Campania se face acolo unde se bea ceai: în corturi iluminate cu candelabre şi în aşa-numitele dewaniya de discuţii. Dezbaterile se poartă în jurul unor teme precum legalizarea partidelor politice, alegerea guvernului de Parlament - acum este ales de emir - sau frânarea corupţiei.
'Trebuie să luăm lucrurile treptat. Să nu uităm că unul din patru locuitori nu este kuweitian', spune candidata Salua Abdulah al Yasar, una din primele patru femei alese deputat în întreaga istorie a ţării. Mai aspru este Abdulrahman al Anyari, unul din liderii opoziţiei care apără asaltul asupra Parlamentului şi reclamă o nouă Constituţie, deoarece 'situaţia politică din Kuweit este haotică'. În ce priveşte politica externă, nu este prezentă în programului niciunui candidat.
Pentru mulţi prinţi ai petrolului, alegerile sunt un simplu divertisment şi nu se simt ruşinaţi de veniturile pe care ţara le obţine din aurul negru. 'Nu putem schimba geografia. Suntem ceea ce suntem. O ţară mică de dimensiunea statului Kentucky', spun ei. Kuweitul nu este străin turbulenţelor: în şase ani a avut patru alegeri, opt guverne şi o împărţire de bani populaţiei, pentru a nu urma exemplul pieţei Tahrir. Pentru că nu există partide politice, ci doar independenţi, este greu de estimat cine va câştiga. Singurul lucru care se ştie, este că viitorul Parlament va fi la fel de divizat ca cel precedent.
Va continua şi lupta între opozanţi şi conservatori, cu dezbinări suplimentare între suniţi şi şiiţi şi între clanurile tribale care îşi incendiază, din când în când, reciproc corturile electorale. Miercuri seara, sute de manifestanţi s-au ciocnit cu agenţii de pază încercând să pătrundă în clădirea unei televiziuni, unde avea loc o dezbatere între candidaţi. Să fie vorba de visul unei democraţii reale, la care aspiră cei care au renunţat la pantofii Prada, sau doar de o repartizare mai echitabilă a maşinilor Porsche?
