'ACTA este un răspuns prost la nişte întrebări bune'

Acordul comercial de combatere a contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement, ACTA) a generat o serie de polemici între apărătorii artiştilor, ale căror lucrări sunt piratate, şi promotorii libertăţilor individuale. Europarlamentarul belgian socialist, Marc Tarabella, vorbeşte despre rolul Parlamentului European în această problemă într-un interviu acordat grupului de reflecţie 'Cercul europenilor', publicat de săptămânalul L'Express în ediţia de miercuri.

Mai întâi, Marc Tarabella explică în ce constă ACTA şi de ce a fost conceput: 'La 1 octombrie 2011, SUA, Australia, Japonia, Coreea, Noua Zeelandă, Canada şi Marocul au semnat un acord comercial, ACTA, în scopul protejării proprietăţii intelectuale la nivel internaţional şi a combaterii contrafacerii produselor. (...) Contrafacerea este un flagel care trebuie eradicat. Spectrul angoaselor legate de ACTA se concentrează asupra Internetului, dar el este mult mai vast. ACTA reglementează unele libertăţi individuale, priveşte dreptul de brevetare (cu consecinţe asupra seminţelor din agricultură, a medicamentelor generice) etc. Spectrul este deci foarte larg, chiar, tentacular'.

Marc Tarabella afirmă că nu au fost deloc negocieri legate de acest acord 'ACTA a luat de fapt naştere acum aproape cinci ani şi a fost ţinut în secret timp de circa trei ani. Nu trebuie deci să ne mirăm că cetăţenii şi oamenii politici (printre care socialiştii şi Verzii) nu văd cu ochi buni un acord negociat în secret, probabil cu principalii actori din domeniul industrial. A fost ignorat orice proces democratic, ceea ce nu este tolerabil pentru un tratat de o asemenea amploare. Nici acum Comisia Europeană nu dă dovadă de mai multă transparenţă', spune deputatul european.

Comisia a sesizat recent Curtea de Justiţie a UE în legătură cu legalitatea ACTA, ceea ce a provocat indignarea parlamentarilor europeni. De ce? Marc Tarabella spune că, mai întâi, au fost stupefiaţi deoarece 'Comisia Europeană semnează acest tratat şi apoi se întreabă dacă ceea ce a semnat este legal'. 'Acest lucru poate părea surprinzător din partea celei mai tehnice instituţii din Europa, dar după o analiză mai atentă, nu este deloc aşa. Într-adevăr, în 2011, în spiritul celor care erau pro-ACTA, tratatul trebuia semnat cât mai repede posibil şi să nu se facă valuri prea mari. Dar nu s-a luat în considerare toată agitaţia creată de unii deputaţi socialişti şi Verzi, dar şi de mişcările populare (Anonymous, asociaţii civice, ONG-uri)', precizează parlamentarul.

''Pentru că votarea în Parlamentul European a devenit nesigură pentru cei pro-ACTA, planul B al comisarului european pentru comerţ, Karel De Gucht, este tergiversarea şi el pretextează o nouă clarificare juridică. În realitate, nu încearcă decât să calmeze strada şi să facă uitat tratatul. Împreună cu alţi deputaţi, am cerut Parlamentului să nu aştepte decizia Curţii. Un acord poate fi legal, dar poate fi periculos pentru cetăţean', potrivit eurodeputatului.

Referindu-se la modul în care cele două tabere opuse, pro şi contra ACTA, ar putea dialoga din nou, Marc Tarabella afirmă: 'Se poate foarte bine asigura o conciliere între respectarea proprietăţii intelectuale şi apărarea libertăţilor individuale! Dar acest lucru necesită o negociere, o înţelegere în amonte, adică la începutul procesului şi cu toţi protagoniştii. Nu în aval, când totul este deja hotărât. ACTA este un răspuns prost la nişte întrebări bune. Contrafacerea este un flagel, dar în loc să elaborezi un tratat internaţional în secret, ar fi mai bine ca Europa să-şi abordeze serios legislaţia'.