Acordul Volkswagen–Israel pentru producţia de armament ar încălca dreptul internaţional, afirmă experţii
O cooperare propusă între producătorul auto german Volkswagen şi compania israeliană de apărare Rafael Advanced Defense Systems pentru fabricarea de componente ale sistemului de apărare antiaeriană Iron Dome a atras avertismente juridice severe din partea experţilor în drept internaţional.
Potrivit unui raport al Financial Times, parteneriatul ar presupune producerea de lansatoare şi vehicule de transport la uzina Volkswagen din Osnabrück, care se confruntă cu închiderea.
Experţii afirmă însă că acordul ar plasa Germania în încălcarea obligaţiilor sale juridice internaţionale, în special în lumina opiniei consultative din iulie 2024 a Curţii Internaţionale de Justiţie, care obligă statele terţe să nu ofere ajutor sau asistenţă prezenţei ilegale a Israelului în teritoriile palestiniene ocupate.
Un parteneriat cu riscuri juridice majore
Torsten Menge de la Northwestern University în Qatar a declarat pentru Anadolu că orice cooperare militară cu un stat implicat în genocid, epurare etnică şi multiple războaie de agresiune încalcă atât dreptul internaţional, cât şi cadrul juridic intern al Germaniei, scrie YeniŞafak.
El a invocat articolele 25 şi 26 din Legea fundamentală a Germaniei şi Legea privind controlul armamentului de război, care interzic exporturile de arme atunci când există riscul ca acestea să afecteze pacea.
„În opinia mea, orice cooperare militară, de securitate sau în domeniul armamentului cu un stat care comite activ genocid … încalcă obligaţiile Germaniei în temeiul dreptului internaţional şi este ilegală în dreptul intern”, a spus Menge.
Ironie istorică şi responsabilitate corporativă
Menge a subliniat că Volkswagen a fost fondată de regimul nazist şi a jucat un rol central în producţia de armament în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Este o ironie deosebit de crudă faptul că ia din nou în considerare producerea de armament pentru un regim genocidar şi expansionist”, a spus el, adăugând că statul german Saxonia Inferioară, un acţionar major al companiei, creează o formă de complicitate directă.
Expertul juridic canadian Aidan Simardone a subliniat că societăţile comerciale au personalitate juridică şi pot fi trase la răspundere în dreptul internaţional. Atunci când o companie furnizează arme unei ţări documentate că ar comite crime împotriva umanităţii, „in acel moment o corporaţie ar putea fi absolut responsabilă, cel puţin în teorie”, a spus el.
Un peisaj industrial dificil
Jurnalistul de investigaţie Eric van de Beek a remarcat că sancţiuni politice au fost impuse companiilor de armament ale căror produse sunt utilizate în crime de război, invocând sancţiunile SUA şi UE împotriva producătorului rus Almaz-Antey.
El a pus sub semnul întrebării orientarea Volkswagen către industria de apărare într-un moment în care compania se confrunta deja cu costuri energetice ridicate, concurenţă intensă din partea Chinei şi pierderea gazului natural rusesc ieftin.
În contextul în care Germania se confrunta cu posibilitatea unui caz la Curtea Internaţională de Justiţie privind exporturile sale de armament, experţii avertizează că orientarea către industria de apărare ar putea să nu aducă beneficii pe termen lung şi ar putea, în schimb, plasa Berlinul în situaţia de a fi acuzat de susţinerea genocidului.
Poziţia de principiu a Turciei
În timp ce Germania se confruntă cu implicaţiile juridice şi etice ale înarmării Israelului, Turcia a menţinut în mod constant o poziţie clară bazată pe dreptul internaţional.
Ankara a condamnat în repetate rânduri utilizarea armelor fabricate în Germania în conflicte care încalcă principiile umanitare şi a cerut tuturor statelor să îşi respecte obligaţiile în temeiul Convenţiei privind genocidul.
Industria de apărare a Turciei, construită pe principiul suveranităţii naţionale şi al autosuficienţei, reprezintă un contrast faţă de situaţiile care ar putea atrage Volkswagen şi statul german în acuzaţii de complicitate.
