Acordarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene, o decizie inspirată (Wall Street Journal)

Uniunea Europeană era cu greu o alegere evidentă pentru a primi Premiul Nobel pentru Pace. După ce s-a expus ridicolului prin înmânarea premiului preşedintelui american Barack Obama înainte ca acesta să realizeze ceva, Comitetul Nobel norvegian a acordat premiul UE într-un moment în care mulţi cred că proiectul european este pe punctul de a eşua, comentează cotidianul american Wall Street Journal (WSJ), pentru care decizia este totuşi una inspirată.

În momentul de faţă, o mare parte a continentului este împotmolită într-o recesiune severă, iar Grecia se confruntă cu cel de-al şaselea an de contracţie economică. Într-un context în care huliganii neo-nazişti mărşăluiesc pe străzile Atenei, iar Madridul se confruntă cu demonstraţii violente, criza redeschide divizări istorice profunde. Solidaritatea pare să se destrame, în condiţiile în care ţările Europei de Nord - care se bucură de rate ale dobânzii extrem de scăzute - obiectează faţă de costul sprijinirii ţărilor aflate în criză, în timp ce ţările sud-europene resping măsurile de austeritate dure solicitate în schimbul asistenţei. Sunt vremuri tulburi, comentează WSJ.

Chiar şi în acest context, decizia de a acorda premiul Nobel pentru pace Uniunii Europene a fost una inspirată, fiind un memento al faptului că UE reprezintă mai mult decât euro şi că realizările sale de peste 60 de ani au fost remarcabile, este de părere publicaţia americană. Proiectul european a fost conceput în mod conştient ca o modalitate de a aduce pacea pe un continent devastat de secole de război, culminând cu ororile celor două războaie mondiale. Fondatorii UE au crezut că dacă vor permite comerţului să se dezvolte pe întregul continent, UE va dezvolta legături politice, comerciale şi sociale profunde, făcând viitoarele războaie de neconceput. Deşi şi alte instituţii multi-naţionale au jucat un rol în menţinerea păcii - inclusiv NATO - doar adversarul ce mai obtuz ar putea nega rolul important jucat de UE în răspândirea păcii, prosperităţii şi democraţiei. Realizarea UE este de a fi oferit unui continent predispus la conflict un set de aranjamente instituţionale prin care aceste conflicte pot fi soluţionate printr-un proces politic şi juridic recunoscut.

Este uşor acum să ne simţim mulţumiţi de actuala stabilitate relativă din Europa, uitând cât de puţin probabil părea acest lucru cu nu foarte mult timp în urmă, subliniază WSJ. UE a jucat un rol vital în promovarea democraţiei şi a bunei guvernări pe întregul continent, indiferent dacă a fost vorba de Spania, Portugalia şi Grecia, care au aderat la UE după decenii de dictaturi fasciste sau de ţările din Europa de Est, care au văzut în UE un bastion de stabilitate după ani de ocupaţie sovietică şi de dictatură comunistă.

Într-adevăr, remarcă WSJ, în ultimul an, UE a jucat un rol puternic în apărarea instituţiilor democratice împotriva guvernelor autoritare din Ungaria şi România. Între timp, piaţa unică a UE, a cărui a 20-a aniversare este sărbătorită oficial în această săptămână, rămâne o realizare remarcabilă politic, care a îndepărtat tarifele protecţioniste şi a creat norme europene armonizate, netezind calea pentru o expansiune enormă a comerţului. Până în 2006, piaţa unică a stimulat PIB-ul cu 2,2% şi a ajutat la crearea unui plus de 2,75 de milioane de locuri de muncă, potrivit estimărilor Comisiei Europene.

Desigur, niciuna dintre aceste realizări nu va conta prea mult în cazul în care zona euro se prăbuşeşte, aducând cu ea haosul economic şi tulburările politice. Deja, criza şi-a lăsat amprenta asupra pieţei unice nu în ultimul rând prin 'balcanizarea' sistemului bancar, care s-a divizat de-a lungul frontierelor naţionale. Ţările afectate de criză rămân extrem de vulnerabile la retragerea masivă a depozitelor, la retrogradarea ratingului datoriilor, la accentuarea recesiunilor şi la instabilitatea politică.