Zhuang Zi: Marele patriarh al Taoismului după Lao Zi

Zhuang Zi (369-286 î.Hr.), sau Chuang Tse, nu a fost niciodată un oficial guvernamental proeminent în timpul vieţii sale, dar o perioadă scurtă de timp a fost un funcţionar obişnuit în oraşul său natal. La un moment dat, lui i-a fost oferită poziţia de prim-ministru, însă a refuzat.

Zhuang Zi a comparat schimbarea libertăţii sale pentru un post de oficial guvernamental cu o broască ţestoasă divină care îşi vinde carapacea pentru a fi adorată.

Privit drept un excentric atunci, Zhuang Zi a trăit o viaţă foarte modestă, dar nu pesimistă. Acesta s-a distanţat de oficialii care se bucurau de lux, şi nu-şi făcea probleme daca avea hainele peticite, un bol gol de orez sau chiar, uneori, trăia din caritate.

Acesta a pledat pentru iluminarea prin detaşarea de grijile lumeşti şi urmând legea naturală a Tao. A fost recunoscut drept un mare patriarh al Taoismului, împreună cu Lao Zi.

Se cunosc foarte puţine din viaţa lui Zhuang Zi, deoarece taoiştii nu urmăreau faima, averea sau cariera şi nici nu erau interesaţi de recunoaştere publică. Cu toate acestea, cartea care îi poartă numele, "Zhuang Zi" (de asemenea, cunoscută şi sub numele de "Clasicul Pur al lui Nan-hua") a fost foarte studiată timp de generaţii şi a determinat scrierea a mii de volume de cercetare şi literatură interpretativă.

Recunoscut ca o persoană înţeleaptă şi inventivă, Zhuang Zi a folosit numeroase metafore şi un sarcasm plin de umor în scrierile sale. Acesta credea că natura ar trebui să fie lăsată netulburată şi că oamenii ar trebui să caute să fie în armonie cu mediul înconjurător.

Cartea "Zhuang Zi" a atras oameni dintr-o gamă largă de clase sociale, iar filosofia autorului a avut un impact profund asupra vieţii cotidiene a oamenilor, fiind tradusă în mai multe limbi în întreaga lume.

În "Zhuang Zi", acesta a reflectat asupra efectelor negative ale civilizaţiei şi şi-a exprimat aspiraţia pentru libertatea spirituală. Această filozofie şi-a găsit apoi calea în literatura laică şi în artele vizuale. A pledat pentru eliberarea de ataşamentele lumeşti şi a fost puternic împotriva celor care îşi petrec viaţa urmărind glorii lumeşti sau comori materiale.

Zhuang Zi a crezut că cea mai mare realizare într-o societate este de a "acţiona fără acţiune, de a guverna fără intenţie (wu-wei)." Aceasta a încurajat acţiunea atât de perfect încât totul îşi urma cursul natural şi nu exista nici o urmă vizibilă a autorului, fiind în deplin acord cu natura originală a lumii - Tao.

Aşadar, într-o societate, conducătorul ar trebui să guverneze fără intervenţie deliberată. Fără o presiune din partea domnitorului, toată lumea îşi urmează propria natura având libertate spirituală şi societatea va funcţiona astfel în armonie.

Spre deosebire de confucianismul instituţional, care se referă la responsabilităţile sociale ale adepţilor săi, filosofia Zhuang Zi se concentrează mai mult pe viaţa privată a unei persoane şi pe înţelepciunea spirituală. Mai târziu, mulţi intelectuali chinezi s-au aplecat asupra studiului filosofiei lui în turbulenţa provocată de modificările dinastiilor.