Vânturile stelare surprind cercetătorii: se comportă în mod neaşteptat (video)


HD 5980
HD 5980 (Foto: ESA/XMM-NEWTON)

Telescopul XMM-Newton al ESA a detectat schimbări surprinzătoare în jeturile puternice de gaze emise de două stele masive, care nu corespund cu ceea ce se aşteptau cercetătorii.

Stelele masive - de câteva ori mai mari decât Soarele nostru - au o viaţă scurtă şi turbulentă, pe parcursul căreia îşi consumă rapid combustibilul nuclear şi elimină cantităţi mari de material în exterior.

Aceste vânturi stelare intense pot transporta într-o lună echivalentul masei pământului şi se deplasează cu milioane de kilometri pe oră, astfel încât atunci când două dintre ele se ciocnesc eliberează cantităţi enorme de energie.

Din cauza şocului cosmic, gazul ajunge la milioane de grade, făcându-l să strălucească atunci când este observat cu razele X.

De obicei, vânturile în coliziune se schimbă puţin, deoarece nici stelele şi nici orbitele lor nu o fac. Cu toate acestea, anumite stele masive arată un comportament cu adevărat extraordinar.

Acesta este cazul unei perechi de stele uriaşe, HD 5980, fiecare cu o masă de şaizeci de ori mai mare decât cea a Soarelui şi separate de numai 100 de milioane de kilometri: mult mai apropiate faţă de distanţa Pământ - Soare (150 de milioane de kilometri, o valoare convenţională aleasă pentru a fi compatibilă cu constantele astronomice în vigoare din 2009, conform comunicatului emis de Observatorul din Paris).

Pe una dintre aceste stele masive a avut loc o explozie majoră în 1994, similară cu erupţia care a transformat Eta Carinae în una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer timp de optsprezece ani în secolul al XIX-lea (rivala sa fiind steaua Pistol/sau V4647 Sgr).

Deşi este prea târziu acum să se studieze erupţia istorică a Eta Carinae, astronomii au observat HD 5980 cu telescoape cu raze X pentru a le studia gazul fierbinte.

În 2007, Yaël Nazé, din cadrul Universităţii din Liege (Belgia), împreună cu colegii săi au descoperit coliziunea vânturilor acestor stele din observaţiile făcute între 2000 şi 2005 de către telescoapele XMM-Newton al ESA şi Chandra al NASA.

În 2016, le-au observat din nou cu XMM-Newton.

„Ne aşteptam ca HD 5980 să se fi stins de-a lungul anilor, pe măsură ce steaua revenea la normal, dar, spre surprinderea noastră, a făcut exact opusul“, relatează Yaël într-un comunicat.

Echipa a descoperit că perechea de stele era de 2,5 ori mai strălucitoare decât cu un deceniu mai devreme şi emisia de raze X era şi mai puternică. "Nu am văzut niciodată aşa ceva într-o coliziune între vânturi", a spus el.

Cu mai puţin material ejectat, dar cu o emisie mai mare de lumină, era foarte dificil să se explice ce se întâmpla. Cu toate acestea, au ajuns, cu ajutorul unui studiu teoretic, să ofere un scenariu viabil.

„Când vânturile stelare se ciocnesc, materialul afectat eliberează o cantitate mare de raze X. Cu toate acestea, dacă materialul fierbinte radiază prea multă lumină se răceşte rapid, şocul rezultă instabil şi emisia de raze X se atenuează. Credem că acest proces, care într-o anumită măsură contrazice logica, s-a întâmplat atunci când au fost efectuate primele observaţii, cu peste zece ani în urmă. Dar, în 2016, impactul se relaxase şi instabilităţile erau scăzute, astfel că razele X s-au impus în final".

Acestea sunt primele observaţii care susţin acest scenariu, care până acum nu erau decât o ipoteză. În prezent, colegii lui Yaël testează noul rezultat în mod mai detaliat folosind simulările pe calculator.

Articol de referinţă: ESA: Stellar Winds Behaving Unexpectedly

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință