Torţionarul Constantin Istrate recunoaşte parţial torturile: "Îi loveam doar cu levierul"

.
. (Photos.com)

Constantin Istrate, în vârstă de 88 de ani, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti, precum şi locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla, pe care l-a şi condus câteva luni, este al patrulea torţionar pentru care se începe urmărirea penală la propunerea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Torţionarul a susţinut, pentru postul de televiziune Digi24, că o parte dintre acuzaţiile aduse sunt adevărate. „O parte din ele sunt reale, însă în cea mai mare parte ele sunt înscenări”. Întrebat despre metoda de tortură, şi anume bătaia cu ciocanul în tălpi pe care o aplica foştilor deţinuţi politic, Constantin Istrate a spus că nu folosea un ciocan, ci un levier.

În perioada 1954-1961, torţionarul a deţinut la penitenciarul Gherla posturile de comandant de pluton, locţiitor comandant pentru pază şi regim şi chiar a condus închisoarea câteva luni.

Istrate a povestit cum a ajuns locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. „Eram foarte tânăr eu şi s-a comentat treaba asta. Comandantul de atunci era maiorul Petrache, el se pregătea să mă lase pe mine în loc. Eram singurul ofiţer cu şcoală militară, am făcut la Câmpina. Am primit de la Bucureşti o tematică, care se dădea la toţi ofiţerii din ţară pentru comandanţi. Maiorului de până atunci i s-a spus să o refacă... i-am făcut-o eu şi i-am zis să o copieze pe a mea”, a declarat Istrate.

Constantin Istrate a rămas în memoria deţinuţilor politici încarceraţi la Gherla drept „unul din marii criminali ai puşcăriei”, de o cruzime şi perfidie rar întâlnite. În perioada 1958 – 1960, la Penitenciarul Gherla au decedat peste 200 de deţinuţi.

Din mărturiile foştilor deţinuţi politici a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat în cadrul penitenciarului Gherla era menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode precum condiţii de detenţie mizerabile şi inumane în celule supraaglomerate şi friguroase, lipsa hranei, lipsa medicamentelor şi refuzul de a acorda asistenţă medicală, aplicarea de pedpse aspre pentru abateri minore, condiţii de muncă foarte grele.

Paul Andreescu din Constanţa a afirmat despre "politrucul Istrate," zis şi Napoleon, ca era unul din "marii criminali ai puşcăriei."

Iată cum redă Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici regimul instituit la Gherla:

"Am nimerit la Gherla într-o perioadă cruntă, imediat după revolta unor deţinuţi care a fost înăbuşită în sânge, aş putea spune. După acea revoltă, la Gherla a urmat o perioadă de cruntă teroare prin înfometare şi pedepse zilnice în fiecare celulă, cu bătăi cu ciocanul la tălpi.

Densitatea era maximă. Eram câte 3-4 deţinuţi într-un singur pat. Într-o închisoare unde capacitatea maximă era de 2.000 de deţinuţi atunci când puneau paturi şi pe holuri, noi ne apropiam de 7.000 în vara lui '59.

Din toată istoria Gherlei, pentru cel mai vechi pavilion, care datează de pe vremea Mariei Tereza, vara lui '59 a fost perioada cu cea mai mare densitate şi mortalitate. A dat o gripă peste noi, pe care noi atunci o numeam gripă spaniolă.

Înfometarea era cumplită. Atunci am cunoscut ce înseamnă să mănânci murături împuţite, scuzaţi-mi exprimarea, înainte de a fi azvârlite primăvara, fierte aşa sărate cum erau, ni le dădeau de mâncare. Mâncam urechi de vită cu părul pe ele, copite cu părul pe ele şi piele de vită. Dacă găseai un cartof sau câteva boabe de fasole era mare lucru. Ni s-a dat de mâncare varză acră cu carne stricată. Era atât de stricată că mirosea în toată incinta. S-a întâmplat că deşi eram toţi atât de flămânzi, nimeni nu a putut să o consume.

Bătăile erau groaznice. Zilnic, cineva din fiecare celulă trebuia bătut dimineaţa ca teroarea să dureze pe toată durata zilei. Era bătut pentru motive inventate sau reale. Ce motive reale? Te vedea că ai un ac de cusut. Era interzis să deţii aşa ceva. Erai imediat pedepsit cu bătaia şi cu izolarea. Sau observa că discuţi cu doi-trei colegi. Imediat te întreba ce aţi pus la cale. Faceţi guverne? Vă gândiţi la evadări? Nişte imbecilităţi de-ale unor imbecili, că pe vremea aia nu aveau carte. Dacă ştia să scrie era suficient ca să devină ofiţer. Nu ştiau nici să despartă în silabe. Azi sunt colonei cu pensii de 6.000 de lei care nu ştiau să despartă în silabe."

Medicul Gheorghe Cornea care ar fi trebuit să aibă grijă de sănătatea deţinuţilor povesteşte „Când cu revolta frontieriştilor, locotenentul major Istrate s-a urcat pe scară şi a tras în plin cu pistolul mitralieră. N-am văzut niciun mort, dar răniţi am văzut. El a spus: "Puneţi mâna pe ei şi vedeţi-le pulsul! Care-s morţi să-i lăsaţi aicea, grămadă, care-s vii luaţi-i". Mi i-a adus Goiciu, înspăimântat ca o fiară turbată: „Doctore, ce vezi aici să tratezi şi să uiţi când ai să pleci, altfel ai să păţeşti ca ei!”.

Torţionarii puşi sub urmărire anterior

Primul torţionar care a fost trimis în judecată este Alexandru Vişinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat. Al doilea torţionar pus sub urmrire este Ion Ficior, fost comandant al lagărului de la Periprava, acuzat şi el oficial de genocid, iar al treilea este Florian Cormoş, care a condus - începând cu decembrie 1952 -, timp de patru luni, lagărul Columbia de la Cernavodă, perioadă în care au murit acolo cel puţin 115 deţinuţi politici.

Al cincilea torţionar identificat de ICCMER, este Iuliu Gheorghe Sebestyen, care a fost adjunct în anii '50 la Penitenciarul Gherla, însă nu a mai ajuns să fie judecat pentru crimele sale, întrucât a decedat anul trecut.

alte articole din secțiunea Interne