100 de ani de la naşterea marelui patriot, simbol al rezistenţei anti-comuniste: Corneliu Coposu

Centenarul Corneliu Coposu 1014-2014, conferinţă de presă
Centenarul Corneliu Coposu 1014-2014, conferinţă de presă (Epoch Times România)

România aniversează 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, un simbol al rezistenţei anti-comuniste, prilej cu care fundaţia care îi poartă numele va organiza o serie de evenimente pe tot parcursul anului. Joi, la conferinţa de presă „2014 - Anul Corneliu Coposu” au participat sora acestuia, Rodica Coposu, directorul Filarmonicii „George Enescu”, Andrei Dimitriu, nepotul unui fost senator ţărănist, Ionuţ Gherasim, scriitorul Tudor Călin Zarojanu, precum şi alte personalităţi marcante.

Corneliu Coposu a fost un proeminent om politic, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, senator, lider al opoziţiei din România postcomunistă şi, din păcate, fost deţinut politic sub regimul comunist.

Sora lui l-a prezentat pe Coposu ca fiind „un om care a încercat să facă ceva pentru binele României, atât cât i-a stat în puteri, deasupra tuturor neînţelegerilor şi a adversităţilor politice”.

A activat ca secretar personal şi ulterior ca secretar politic al lui Iuliu Maniu, modelul şi mentorul său, pe care l-a însoţit în toate misiunile sale politice. În 1947, comuniştii sprijiniţi de Moscova au preluat puterea în România şi l-au arestat, împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale", fiind condamnat la muncă silnică pe viaţă. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

În 1964 a fost pus în libertate, după 17 ani de detenţie, dintre care opt de izolare. Când a ieşit din închisoare, Corneliu Coposu, un fost campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar, pierduse jumătate din greutatea sa corporală şi avea dificultăţi de vorbire, după lungi ani petrecuţi în regim de izolare.

Deşi avea o diplomă în ştiinţe juridice la Universitatea din Cluj, nu i s-a permis să practice dreptul în perioada comunistă. El a lucrat mai mulţi ani ca un mecanic pe un şantier de construcţii şi apoi ca economist.

După ce dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost omorât la Revoluţia din 1989, Corneliu Coposu a devenit unul dintre politicieni cele mai activi din România.

Deşi sever sabotat şi calomniat de regimul Iliescu, Corneliu Coposu a readus la viaţă PNŢ-ul, care fusese interzis, şi l-a transformat în coloana vertebrală a coaliţiei electorale şi politice cunoscută sub numele Convenţia Democrată. Corneliu Coposu a reuşit să-i convingă pe liderii partidelor din opoziţie şi ai asociaţiilor civice că singura modalitate de a învinge puterea hegemonică a preşedintelui Ion Iliescu şi a Frontului Salvării Naţionale era cea a opoziţiei unite.

Corneliu Coposu a încetat din viaţă la 79 de ani, după ce a suferit un atac de cord.

„Coposu trebuie privit ca om de stat de dimensiune europeană şi faptul că filarmonica îi dedică un concert extraordinar este o încercare modestă de a readuce în atenţia opiniei publice o figură emblematică pentru ceea ce înseamnă rezistenţa adevărată antitotalitară”, a declarat joi Andrei Dimitriu, după ce a anunţat Ateneul Român va găzdui un Concert extraordinar „În memoriam- Corneliu Coposu” - „Simfonia a 3-a, Eroica” de Beethoven.

Ionuţ Ghierasim l-a catalogat pe Corneliu Coposu, drept „o mare personalitate a vieţii politice din România de după 1989, este omul pe care nu l-au interesat funcţii, a ajuns senator al României datorită faptului că au insistat colegii lui de suferinţă, pentru că altfel nu exista nici ca senator al României, exista doar ca preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc aşa cum i-a promis lui Maniu să-i ducă flacăra mai departe”.

Pe de altă parte, Zarojanu a vrut să puncteze faptul că pe lângă dimensiunea de om de stat a lui Corneliu Coposu trebuie subliniată şi dimensiunea de intelectual a acestuia.

„Corneliu Coposu a fost, printre altele un intelectual de vârf, un om cu o cultură extraordinară, e o latură despre care s-a vorbit mai puţin. Cu mult umor, cu foarte mult umor, şi un om cu o gândire extrem de limpede, coordonată, bazată atât pe experienţa personală cât şi pe ceea ce citise. Corneliu Coposu, chiar dacă a fost o personalitate unică şi a pus Dumnezeu ceva în el acolo, nu vedea, că să zic aşa, de niciunde, venea din nenumărate generaţii de profesori, de preoţi, deci de o anumită factură, de o anumită încărcătură spirituală, culturală şi aşa mai departe”, a precizat Zarojanu.

Sora fostului lider ţărănist, Rodica Coposu, care conduce acum Fundaţiei Corneliu Coposu, a ţinut să precizeze că scopul organizaţiei „este acela de a încerca să transmită mai departe ideile principale ale creştin-democraţiei, care au fost unele din reperele politicii pe care a dus-o Corneliu Coposu, şi în acelaşi timp de a aduce din când în când în amintirea oamenilor figura lui Corneliu Coposu”.

Întrebată în cadrul conferinţei de presă cum comentează faptul că au început să fie desconspiraţi torţionarii comunişti, Rodica Coposu a replicat: „Vreau să vă spun că nu numai Cornel, ci şi ceilalţi colegi de suferinţă, au venit după anii grei de puşcărie cu nişte sentimente deasupra sentimentelor primare de răzbunare. Nu avea niciun fel de sentimente vendicative. În ceea ce mă priveşte pe mine, eu vreau să vă spun că este foarte bine că au fost deconspiraţi şi cam puţin până la această dată aceşti torţionari, pentru că lumea trebuie să afle, sunt foarte multe lucruri despre situaţia din puşcărie despre care nimeni nu a aflat nimic şi unii oameni nici nu-şi pot închipui că ar fi adevărat ceea ce s-a întâmplat în aceste închisori şi cum au fost chinuiţi unii oameni. Este de neînţeles şi de neconceput. Pentru că opinia publică să afle măcar parţial câteva din ororile care s-au petrecut acolo este neapărat necesar să fie deconspiraţi aceşti torţionari”.

„Nu mă gândesc neapărat la o pedepsire exemplară a lor, ci la faptul că ar trebui ca lumea să ştie pentru ca asemenea orori să nu se mai întâmple niciodată. Ceea ce este trist după părere mea este faptul că aceşti torţionari nici măcar acum nu au niciun sentiment de regret, poate nici nu îşi dau seama. Şi asta mă face să mă gândesc la ce a spus Cornel când s-a întâlnit cu unul din torţionari: „Să nu te sperii că dacă vreodată vei ajunge să fii judecat. Eu dacă mă chemi voi veni şi voi depune ca martor că nu trebuie să fii judecat ci trebuie să fii trimis într-o casă de sănătate pentru că nu erai un om normal când ai făcut tot ce ai făcut”. Cred că asta spune tot. Ar trebui dezvăluite nişte lucruri pentru că lumea trebuie să afle totuşi, deşi foarte mare parte a lumii noastre nu prea este interesată de ce a fost. Şi poate ar trebui să fie puţin mai sensibilizată pentru aceste lucruri, numai pentru că niciodată asemenea orori să nu se mai întâmple”, a adăugat Rodica Coposu.

Întrebată dacă Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, şi alţi lideri ai PSD din 90, care efectiv au fost la un pas de a-l linşa, dar care acum vorbesc foarte frumos despre el, au avut revelaţii şi şi-au dat seama prea târziu cine era Corneliu Coposu, sau dau pur si simplu dovadă de un cinism politic, doamna Coposu a răspuns într-o manieră elegantă.

„Sunt foarte mulţi care au ţinut sincer la el, unii poate că l-au înţeles, alţii poate nu au reuşit să înţeleagă cum era posibil ca un om să nu fie tentat de niciun fel de funcţie, de niciun fel de mărire. El a fost un om modest, a fost normal zic eu, cum ar trebui să fie toţi, şi nu şi-a dorit pentru el absolut nimic. Faptul că în urma lui vin unii din ei care se bat cu pumnii în piept că sunt urmaşii lui şi că duc mai departe ideile lui, ceea ce uneori este adevărat, de cele mai multe ori nu, ce putem noi spune? Decât că istoria va arăta de partea cui este adevărul, până la urmă. Eu aşa sper. Dintre cei care i s-au alăturat după 90, unii au fost sinceri, unii au fost devotaţi cauzei, alţii au considerat încadrarea în PNŢ ca o trambulină de lansare pentru o carieră, pentru o desăvârşire materială... probabil că cei care au dorit asta s-au înşelat. Şi atunci în momentul în care n-a mai fost pe val, cum se zice şi-au luat jucăriile şi au plecat în altă parte şi şi-au găsit un loc mai bun, poate mai puţin bun”, a precizat Rodica Coposu.

Moartea sa, în noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România. Deşi nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenţiei Democrate la alegerile generale din 1996.

„Negociem orice, dar nu negociem principii” - Corneliu Coposu

alte articole din secțiunea Interne