Toader încearcă să oprească debarcarea sa din Comisia de la Veneţia: Ce scrisoare le-a trimis oficialilor

Tudorel Toader (Ministrul Justiţiei),
Tudorel Toader (Ministrul Justiţiei), (Florin Chirilă/Epoch Times)

Fostul ministru al Justiţiei Tudorel Toader a trimis o scrisoare deschisă către membrii Comisiei de la Veneţia, în frunte cu preşedintele instituţiei Gianni Buquicchio, prin care încearcă să blocheze o eventuală rechemare a sa din postul de reprezentant al României în prestigiosul for internaţional.

În scrisoarea respectivă, Tudorel Toader se spală pe mâni de tot ce s-a întâmplat rău în justiţie în perioada în care PSD şi ALDE aveau frâiele puterii şi subliniază că el va "rămâne ataşat valorilor constituţionale promovate de către Comisie". În acelaşi timp, fostul ministru al Justiţiei le-a trimis o listă de "reuşite" colegilor săi din Comisia de la Veneţia, printre care se numără "refuzul de a promova" ordonanţe de urgenţă pe amnistie şi graţiere, sau pe Codurile penale.

Pe scurt, Tudorel Toader s-a prezentat drept un fel de salvator al Justiţiei.

Nu demult, surse politice au dezvăluit, pentru românia.europalibera.org, că Guvernul Orban l-ar putea înlocui pe Tudorel Toader din calitatea de reprezentant al României în Comisia de la Veneţia. De altfel, un lider liberal a cerut şi public acest lucru. La fel şi grupul civic Reset Iaşi, care i-a adresat o petiţie premierului Ludovic Orban, cerându-i să transmită Comisiei de la Veneţia un memorandum de retragere a încrederii statului în Toader, cu solicitarea de înlocuire a fostului ministru în reputatul for internaţional.

Reprezentanţii RESET Iaşi reamintesc, în petiţia lor, că în februarie 2019 au adresat o scrisoare Comisiei, în care au descris acţiunile nocive pentru justiţie ale fostului ministru, iar Comisia de la Veneţia s-a pronunţat în termeni defavorabili lui Tudorel Toader, afirmând că acestea 'riscă să constituie un obstacol în calea luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate'. Detalii aici.

Tudorel Toader se află la al doilea mandat de membru al Comisiei. Prima dată a fost numit în 2014, de către Guvernul Ponta, şi a doua oară, în mai 2018, de Guvernul Dăncilă. Actualul mandat ar urma să-i expire în 2022.

Potrivit Europa Liberă, Guvernul Orban ar putea trimite în luna decembrie un memorandum de retragere a încrederii statului în prestaţia lui Tudorel Toader, ceea ce coincide cu solicitarea de înlocuire a fostului ministru în Comisia de la Veneţia.

În decembrie are loc una dintre cele patru reuniuni anuale ale Comisiei de la Veneţia, în cadrul căreia ar putea avea loc şi dezbaterea asupra înlocuirii lui Toader, pentru că schimbarea este îndeobşte dificilă. În procedurile de schimbare a unui membru, se arată că "poate fi înlocuit dacă şi-a înaintat demisia sau în cazul în care Comisia semnalează că membrul în cauză nu mai este disponibil sau calificat să-şi exercite atribuţiile".

Tudorel Toader, care avea în fişa postului "promovarea statului de drept şi a democraţiei", s-a plasat în afara recomandărilor Comisiei de la Veneţia în perioada în care a fost ministrul Justiţiei şi a refuzat să dea curs solicitărilor organismului.

Într-un raport extrem de critic al Comisiei, din octombrie 2018, era solicitată, de pildă, renunţarea la constituirea Secţiei Speciale de investigare a magistraţilor. Toader nu doar că a ignorat recomandarea, dar i-a atribuit puteri de super-parchet, prin două ordonanţe de urgenţă ulterioare raportului Comisiei de la Veneţia. Şi Legile Justiţiei, şi modificările la Codurile penale au fost criticate de instituţia pan-europeană.

Scrisoarea lui Toader către Comisia de la Veneţia

Excelenţa voastră, Domnule Preşedinte,

Excelenţele voastre, Doamnelor şi Domnilor

În spaţiul public circulă informaţia potrivit căreia Guvernul intenţionează să solicite revocarea mea din calitatea de membru titular al Comisiei, din partea României. În măsura în care această informaţie se va confirma, exprim speranţa faptului că Executivul are în vedere şi următoarele împrejurări:

1. Refuzul de a promova Ordonanţa de Urgenţă privind amnistia şi graţierea. Se cunoaşte faptul că se insista pentru un act de clemenţă cu puţine excepţii şi fără limite de pedeapsă. Măsura ar fi profitat tuturor, nu doar majorităţii guvernamentale din acea perioadă.

2. Proiectul de lege privind recursul compensatoriu a fost iniţiat anterior momentului în care am preluat portofoliul de la Ministerul Justiţiei. În procedura parlamentară, sub semnătura mea, ministerul justiţiei a dat aviz negativ modificărilor parlamentare.

Sub semnătura mea, în controlul de constituţionalitate, ministerul justiţiei a susţinut neconstituţionalitatea proiectului de lege. Consiliul Superior al Magistraturii a propus ca cele 3 zile, la 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, să fie considerate ca executate, iar parlamentul a mărit de la 3 la 6 zile. În urma respingerii obiecţiei de neconstituţionalitate, proiectul de lege a fost promulgat, publicat în Monitorul Oficial, la 3 zile de la publicare a intrat în vigoare, producându-şi efectele.

3. Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul de lege pentru modificarea Codului penal, în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, precum şi pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă. În iulie 2017, proiectul de lege a fost adoptat de către Guvern şi transmis parlamentului spre legiferare. Proiectul de lege a fost preluat de către Comisia specială care l-a modificat în mod substanţial, adăugând numeroase soluţii legislative declarate neconstituţionale, inclusiv forma adoptată după primul control de constituţionalitate.

Nici una dintre soluţiile legislative care au fost declarate neconstituţionale nu a fost iniţiată de către Ministerul Justiţiei.

Aşa se face că, nici până în prezent, din 2017, Codul penal nu a fost pus în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, iar Directiva privind confiscarea extinsă nu este transpusă în legislaţia noastră penală.

4. Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală, în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, precum şi pentru transpunerea Directivei privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie. În noiembrie 2017, proiectul de lege a fost adoptat de către Guvern şi transmis parlamentului spre legiferare. Proiectul de lege a fost preluat de către Comisia specială care l-a modificat în mod substanţial, adăugând numeroase soluţii legislative declarate neconstituţionale, inclusiv forma adoptată după primul control de constituţionalitate.

Nici una dintre soluţiile legislative care au fost declarate neconstituţionale nu a fost iniţiată de către Ministerul Justiţiei.

Aşa se face că, nici până în prezent, din 2017, Codul de procedură penală nu a fost pus în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, iar Directiva privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie nu este transpusă în legislaţia noastră procesual penală.

5. Ministerul Justiţiei avea în lucru un proiect de lege pentru modificarea legilor justiţiei. Pe data de 25 octombrie 2017, Comisia specială din parlament a solicitat respectivul draft, iar la iniţiativa unui nr. de 11 parlamentari, cu modificări substanţiale, a fost publicat un singur proiect de lege pentru modificarea celor trei legi ale justiţiei. Personal am predat materialul aflat în lucru, inclusiv solicitarea de aviz din partea Comisiei de la Veneţia. Comisia specială a renunţat la cererea de solicitare a avizului Comisiei de la Veneţia.

Printre alte soluţii legislative, la iniţiativa comisiei speciale, parlamentul a adoptat Legea 207 din 20 iulie 2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, iar prin art. 881 – 889 a consacrat şi înfiinţarea Secţiei speciale de investigare a infracţiunilor din justiţie, urmând apoi întreaga odisee parlamentară, cu multe controverse şi neconstituţionalităţi.

6. Refuzul de a promova Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, prin preluare unora dintre soluţiile proiectelor de lege, declarate neconstituţionale, prin care se urmărise modificarea celor două coduri. Se dorea următoarele: preluarea prin OUG a soluţiilor validate prin controlul de constituţionalitate; preluarea, cu modificări, a soluţiilor declarate ca fiind parţial neconstituţionale, respectiv, preluarea soluţiilor nesupuse controlului de constituţionalitate, sub motivarea faptului că „sunt constituţionale din moment ce nu au fost criticate de către autorii obiecţiei de neconstituţionalitate”.

7. Refuzul de a promova Ordonanţă de Urgenţă care să consacre posibilitatea formulării contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor definitive pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complete de 5 judecători. Ordonanţa e Urgenţă era solicitată în urma deciziei Curţii Constituţionale, având acelaşi obiect.

Domnule Preşedinte,

prin aceste câteva exemple, dintr-o dinamică legislativă plină de interese, suprapuneri de competenţe şi controverse;

reafirmând faptul că îmi asum tot ceea ce am făcut sau nu am făcut eu în domeniul justiţiei;

reafirmând faptul că nu îmi asum nimic din ceea ce au făcut sau nu au făcut alţii, în acelaşi domeniu;

după 10 ani de judecător constituţional, şapte ani de agent de legătură al Curţii Constituţionale la Comisie;

având calitatea de membru titular al acesteia;

indiferent de calea de urmat,

voi rămâne ataşat valorilor constituţionale promovate de către Comisie!

Cu deosebită consideraţie,

1 decembrie 2019

Prof.univ.dr. Tudorel TOADER

Rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Membru titular al Comisiei de la Veneţia

Judecător la Curtea Constituţională a României ( X.2006 – VII.2016)

Ministru al Justiţiei în trei Guverne ( II.2017 – IV.2019)

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne