Tehnocraţii: "Joaca de-a salarizarea sau cum să înşeli 1 milion de oameni fără să clipeşti!"

Proiectul legii salarizării unitare a stârnit numeroase critici şi proteste stradale. După ce actul normativ a trecut de Parlament, în pofida nemulţumirilor societăţii civile, tehnocraţii lui Cioloş atrag şi ei atenţia că PSD şi ALDE înşeală aşteptările a un milion de bugetari.
Dragoş Pîslaru - ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice
Dragoş Pîslaru - ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice (Mihut Savu / Epoch Times)

Legea salarizării unitare votată miercuri în Parlament şi susţinută de Guvern este neunitară, inechitabilă, iresponsabilă, fără fundamentare adecvată, nepredictibilă şi înşeală aşteptările a peste un milion de salariaţi din sistemul public, susţin reprezentanţii Platformei România 100, fondată de fostul premier Dacian Cioloş şi de parte din foştii săi colegi de guvern.

Potrivit comunicatului de presă al Platformei, semnat de fostul ministru al Muncii Dragoş Pîslaru, evoluţia proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi forma finală a legii, adoptată azi de Parlament, reprezintă un eşec major al coaliţiei de guvernare PSD - ALDE iar consecinţele sociale ale Legii sunt grave şi vor afecta bunul mers al administraţiei publice.

"După ani de zile în care a pretins că a lucrat la legea salarizării, actuala coaliţie majoritară a venit cu o soluţie care nu rezolvă problemele ci le agravează prin creşteri procentuale menite să mărească inechitatea, sporuri discriminatorii şi iresponsabilitate în cheltuirea banilor publici.

Legea votată azi în Parlament şi susţinută de Guvern este neunitară, inechitabilă, iresponsabilă, fără fundamentare adecvată, nepredictibilă şi înşeală aşteptările a peste un milion de salariaţi din sistemul public", scrie Pâslaru.

Tehnocraţii mai susţin că legea este neunitară şi inechitabilă căci încalcă principiile nediscriminării şi egalităţii, în sensul în care la muncă egală nu există o compensare egală. Astfel, nu doar că salariile de bază nu reflectă aceste principii, dar interesele divergente dinăuntrul coaliţiei de guvernare au dus la apariţia unor seturi de sporuri care încalcă orice echitate de remunerare, susţin reprezentanţii platformei, care dau şi două exemple notabile în acest sens, respectiv:

La nivelul administraţiei locale au fost desfiinţate grilele de salarizare, fiind propusă o salarizare bazată pe decizia arbitrară a aleşilor locali. În condiţiile în care peste trei sferturi din unităţile administrativ teritoriale din România nu îşi acoperă cheltuielile curente cu venituri curente ci prin transferuri de la bugetul de stat, a lăsa la latitudinea autorităţii locale stabilirea salariilor înseamnă consacrarea nepotismului, a favoritismelor şi a discriminării directe între funcţionarii cu acelaşi tip de activitate aflaţi în administraţii diferite.

La nivelul administraţiei centrale au apărut diferenţieri între instituţii cu rang similar, de exemplu ministere superioare, cu spor de ”complexitate în muncă” de 15% (Muncă, Finanţe, Dezvoltare, Sănătate, Justiţie, Mediu) şi ministere de rang secund, fără spor, deşi nu se poate justifica la nivelul aceloraşi tipuri de funcţii că există o complexitate mai mare sau mai mică a muncii cauzată doar de apartenenţa instituţională.

Dragoş Pîslaru mai atrage atenţia că prin ultima propunere de a creşte cu 25% salariile tuturor bugetarilor de la 1 ianuarie 2018 se renunţă complet la orice intenţie de echitate, întrucât tot ceea ce se va realiza este o creştere proporţională a inechităţilor actuale.

Potrivit Platformei România 100, alternativa corectă într-o lege cu adevărat unitară ar fi fost păstrarea în întreaga administraţie a coeficienţilor de ierarhizare şi a grilelor de salarizare pe principiul “la muncă egală, plată egală”, fără discriminări instituţionale prin sporuri sau alte practici discreţionare de remunerare.

Singurele sporuri justificate ar fi cele legate obiectiv de condiţiile de muncă (e.g. noapte, siguranţă), fără a se ajunge în zone complet subiective sau fără sens (e.g. de stres, de antenă, de complexitate) şi cele de performanţă, pentru stimularea eficienţei personalului din sectorul public.

Legea este iresponsabilă şi fără fundamentare adecvată, pentru că a plecat din start de la o promisiune de creştere a bugetului dedicat salariilor în sectorul public cu 32 mld lei (creştere cu peste 50% a masei salariale), fără a exista vreo analiză de sustenabilitate bugetară de detaliu şi plecând de la o prognoză mult prea optimistă pe termen mediu. În ciuda avertizărilor repetate, Ministrul Muncii a rostogolit un bulgăre de promisiuni de dublare şi triplare de salarii care a condus rapid la o propunere legislativă cu un impact suplimentar de peste 53 mld lei", se arată în comunicatul Platformei România 100, care poate fi citit integral aici