Rusia ”patriotică” interzice un film despre masacrarea cecenilor pe timpul lui Stalin

Deportările pe timpul sovieticilor.
Deportările pe timpul sovieticilor. (youtube.)

La şaptezeci de ani după deportarea în masă a cecenilor, în Asia Centrală, la ordinele dictatorului comunist Iosif Stalin, filmul despre brutalitatea operaţiunilor a fost interzis de oficialii de la Moscova deoarece ar provoca animozităţi etnice, arată un articol Moscow Times.

Ministerul rus al Culturii a ridicat problema probelor insuficiente care nu ar dovedi că materialul este precis din punct de vedere istoric, a declarat producătorul şi regizorul filmului, Ruslan Kokanyev.

În centrul disputei se află o scenă, prezentată în trailer-ul filmului postat de producător pe internet, care arată cum prizonierii ceceni din satul Khaibahk – din Republica autonomă Cecenă-Inguşă – au fost băgaţi într-un hambar de NKVD - poliţia secretă a lui Stalin - şi arşi de vii.

Chiar dacă filmul numit ”Ne-a ordonat să uităm” nu pretinde că este un film istoric, Kokanayev a insistat că acţiunea filmului, inclusiv scena cu hambarul, este bazată pe mărturiile detaliate ale mai multor martori – câţiva dintre aceştia fiind numiţi într-o conferinţă de presă – cât şi pe dovezi istorice.

Dar autorităţile ruse au precizat, într-o scrisoare către Kokanayev, că Ministerul nu a găsit nicio dovadă în arhiva poliţiei secrete care să susţină incidentul cu hambarul, denumind filmul ”o falsitate istorică”.

Ministerul Culturii a argumentat că filmul se bazează pe o singură scrisoare a unui fost NKVD-ist, generalul Mihail Gvishiani, ”cu privire la faptul că a fost forţat să elimine persoanele de acolo”, a declarat Kokanayev pentru BBC.

Regizorul filmului a declarat că scena cu hambarul se bazează pe interviurile mai multor istorici ceceni, inclusiv pe cele ale profesorului de universitate Khizri Khadzhiyev şi ale şefului serviciului de arhivă al Ceceniei, Magomed Muzayev, pe mărturia unui supravieţuitor al incidentului, Mumady Elgakaye, care avea 8 ani în momentul acela, cât şi pe o mărturie video a ministrului de justiţie adjunct al regiunii din acel timp, Dziyaudin Malgasov.

Problema reală pare să fie faptul că filmul nu prezintă numai deportarea forţată a sutelor de mii de ceceni în 1944 – care a fost recunoscută de guvernul rus – ci şi brutalităţile suplimentare care ar fi fost comise în proces, a declarat Kokanayev.

”Nimeni înainte nu ar fi vorbit public despre faptul că oamenii care nu erau apţi pentru transport erau eliminaţi fizic [sublinierea noastră]”, a declarat Kokanayev.

Ministrul Culturii a evocat scena cu hambarul şi presupusul potenţial al filmului de a ”incita la animozităţi etnice” ca motiv pentru refuzarea licenţei de distribuţie de filmului, a precizat Kokanayev.

În mărturia video, Malgasov ”povesteşte şi arată la locul faptei cum s-a petrecut totul: eu stăteam aici, colonelul stătea acolo, şi acolo era un hambar ce a fost incendiat”, a declarat Kokanayev pentru BBC.

”Avem mai multe relatări decât erau necesare, dar în ciuda acestui fapt, ei (oficialii ministerului) au negat acele fapte”.

Condus de către ultra-naţionalistul Vladimir Medinsky, ministerul rus al Culturii a fost criticat recent de un câştigător rus al Festivalului de Film de la Cannes, cu satira socială intitulată ”Leviatanul” - Andrei Zvyagintes. Filmul s-a vândut în peste 50 de ţări dar nu şi în Rusia.

Problema deportărilor forţate a sutelor de mii de ceceni în 1944, care au fost ordonate de Stalin, este un subiect dureros în Rusia, unii ruşi considerând că Moscova ar fi trebuit să-şi ceară scuze publice şi că o asemenea măsură ar fi ajutat la evitarea celor două războaie care au răvăşit Cecenia în 1990 şi Rusia la începutul anilor 2000.

Însă în afară de o lege aprobată în 1992 care a ”reabilitat” grupurile etnice persecutate de regimul sovietic, nu au fost emise niciun fel de scuze.

Administraţia pro-Moscova din Cecenia, a lui Kadyrov, a anulat evenimentele comemorative din acest an, care marcau 70 de ani de la deportare.