Retrospectiva Epoch Times 2012: Raul Rusescu, fotbalistul anului în România

Cea mai veche şi mai respectată anchetă sportivă din România, cea a Gazetei Sporturilor, l-a desemnat pe stelistul Raul Rusescu drept fotbalistul anului 2012 în România. Stelistul, care se alătură unor nume de legendă ale fotbalului românesc, precum Dobrin, Hagi, Balaci, Lucescu, Dinu sau Iordănescu, a marcat 21 de goluri în acest campionat, dar prestaţia să nu pare să-l fi impresionat pe antrenorul Victor Piţurcă, care nu îl cheamă la echipa naţională. Rusescu este urmat în clasamentul Gazetei de colegul său Chiricheş, de Torje (acum în Spania, la Granada), stelistul Bourceanu şi veteranul Rât de la Şahtior Doneţk. Jucătorul străin al anului în România a fost ales brazilianul Wesley, deşi a evoluat numai în campionatul trecut, plecând apoi la arabi, iar antrenorul anului a fost ales Mircea Lucescu.

Nu are nici un tatuaj, ciudat pentru un fotbalist, scrie Gazeta. "Să ştii că-mi plac şi mie, da' încă n-am ales un desen sau ceva. Ar trebui să fie un simbol important, ca să merite să-l imprim". În era în care firmele mari lansează anual măcar cite un model diferit de telefon inteligent, Rusescu pune pe masă un aparat destul de vechi, lansat acum mai mult de trei ani. Şi continua: "N-am cont pe facebook, nu suport reţelele de socializare. Nici mail nu am!". "Adevărul e că tu eşti mai puţin vedetă decât alţi fotbalişti români". "Ha, ha! Mai puţin vedetă! Cam aşa e, da. Ştiu că în general imaginea care se vinde bine e alta, da' eu aşa sunt, ce să fac?".

Chinuit des la Urziceni, de accidentări şi de atitudinea celor din jur care l-au subestimat, "masacrat" la Steaua de către Becali, care deja îl "dăduse afară" după câteva luni, Raul s-a comportat incredibil. A marcat când a fost utilizat din postura de rezervă şi apoi a continuat să înscrie atât de des că a devenit fotbalistul anului 2012 deşi lumea încă nu s-a obişnuit de-a binelea cu ideea că el e titular! “Nicolae Dobrin a fost primul câştigător, nu? Şi probabil cel mai important de când există ancheta Gazetei, că d-aia i-a şi împrumutat numele. Iar eu sunt cel mai recent câştigător şi mă simt onorat de situaţia în care mă aflu”, spune Rusescu. “Eu credeam c-o să câştige Vlad Chiricheş, aşa mă gândeam”, mai spune golgheterul, care a avut mereu încredere în forţele proprii. „N-am avut îndoieli, am fost întotdeauna încrezător în ce aş putea să fac. Şi mi-am dat seama că viaţa de fotbalist asta înseamnă, să fii mereu pregătit şi pentru momente bune, şi pentru momente rele. Le iau pe toate aşa cum vin şi nu le las să mă schimbe. Reuşesc să mă detaşez cu uşurinţă de problemele din jurul meu şi mă bucur că sunt aşa, că nu mă consum exagerat”.

În ceea ce priveşte echipa naţională, Rusescu este în continuare optimist, deşi până acum a strâns doar o selecţie. „Aşa a fost să fie până acum. Sunt sigur că voi ajunge şi în echipa naţională. D-asta m-am apucat de fotbal, ca să joc pentru România, e ţelul meu în carieră. Nu s-a întâmplat nimic între mine şi selecţioner! N-a fost nici o discuţie! Când m-a convocat, m-a chemat la o discuţie despre ce ar trebui să fac pe teren, despre ce n-ar trebui, cum să mă mişc. Dar atât”.

Steaua se pregăteşte de titlul cu numărul 24, iar Raul Rusescu, care are 24 de ani, poartă tricoul cu numărul 24! „24 nu e număr cu greutate! Aşa cum e tricoul cu 7, spre exemplu, pe care l-a purtat Marius Lăcătuş. Întâmplarea a făcut să iau eu numărul 24. Asta e şi vârsta mea şi majoritatea colegilor au 24 de ani şi ei! Iar titlul care ar urma ar fi al 24-lea. Cam multe coincidenţe!”