Povestea vorbei: Vodă prin lobodă

Loboda
Loboda (Epoch Times România)

Ce va fi căutat vodă prin lobodă se vor fi întrebat, fără doar şi poate, mulţi români. Adică de ce să se fi plimbat el taman prin lobodă, n-a mai găsit alt loc de promenadă decât prin tufele acestei biete plante erbacee? Fie ea sălbatică sau cultivată, loboda nu mai atrage atenţia altor zicale. Atunci?

A se plimba sau a umbla ca vodă prin lobodă înseamnă a umbla fără grijă, de obicei dându-ţi importanţă. Zicătoarea pare a fi pornit din Ardeal, prin Evul Mediu, când iobagii şi jelerii de acolo erau siliţi la robotă, adică la muncă în folosul stăpânului feudal. Acestui stăpân românii îi mai spuneau şi domn. A trece ca domnul prin robotă însemna a nu avea grijile iobagilor.

Cum mulţi români au emigrat în Ţara Românească şi în Moldova, ei au adus şi zicala cu domnul prin robotă, pronunţând ultimul cuvânt cu accentul pe prima silabă, ca la ei acasă. Prin locurile unde s-au stabilit, robotă se pronunţă însă cu accentul pe a doua silabă. Tot aşa, în Moldova şi în Ţara Românească, domnul mai era numit pe atunci şi vodă.

Astfel, vodă a început să treacă prin robotă, iar din pricina accentului de pe prima silabă sau pentru că ardelenii au o pronunţie mai aspră, precum şi a rimei ce se nimerea, localnicii au înţeles lobodă, şi aşa a rămas până în zilele noastre.