Planete mici se ascund sub straturi atmosferice gigantice

Ceţuri şi straturi groase de nori în atmosferele exoplanetelor le pot face să pară mai mari decât sunt în realitate, relatează un nou studiu realizat de Institutul de Cercetare Spaţială (Space Research Institute/IWF) din Austria.
Ilustraţie artistică a fenomenului
Ilustraţie artistică a fenomenului (NASA)

Echipa, condusă de cercetătorul Dr. Helmut Lammer, a publicat rezultatele studiului într-un document în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society (MNRAS).

De la descoperirea confirmată în 1993, astronomii au descoperit peste 3.000 de planete care orbitează în jurul altor stele asemănătoare Soarelui. Acum, un obiectiv cheie este acela de a caracteriza planetele cunoscute, privind masa, mărimea şi compoziţia, pentru a înţelege mai bine evoluţia sistemelor planetare şi perspectivele planetelor similare cu Pământul, care ar putea susţine viaţa.

În 2014, Dr. Lammer şi echipa sa au folosit telescopul CoRoT al European Space Agency (ESA) pentru a studia atmosfera superioară a două planete cu masă mică, observate, în mod regulat, cum trec prin faţa stelei lor. Cele două planete care orbitează în jurul stelei lor într-un timp cuprins între 5 şi 12 zile, par să aibă un diametru de aproximativ 4 - 5 ori mai mare decât cel al Pământului, şi au o masă de 6 până la 28 de ori mai mare decât cea a Pământului.

CoRoT-24c este planeta exterioară cu masa cea mai mare, similară cu cea a planetei Neptun. Prin contrast, planeta interioară, CoRoT-24b, are masa cu mai puţin de un sfert mai mică, dar similară ca mărime, astfel încât pare să aibă o densitate foarte scăzută.

Cu astfel de orbite scurte, ambele lumi vor experimenta o îndepărtare dramatică faţă de steaua lor. Echipa a modelat această situaţie şi a constatat că atmosfera planetei cu masa mai mică s-ar evapora în 100 de milioane de ani, dacă într-adevăr este la fel de mare pe cât pare. Dar steaua are miliarde de ani de vechime, deci planeta ar fi trebuit să-şi piardă atmosfera cu mult timp în urmă. Concluzia pare să fie că planeta are doar aproximativ jumătate din dimensiunea estimată anterior.

Dr. Lammer susţine că o atmosferă extinsă şi subţire se învârte în jurul planetei de formă relativ compactă, la o altitudine care produce confuzie în observaţiile deja confuze.

Coautorul studiului, Luca Fosseti, adaugă că acest efect ar trebui luat în considerare pentru viitoarele misiuni, cum ar fi cea a satelitului pentru caracterizarea exoplanetelor CHEOPS (CHaracterising ExOPlanets Satellite) al ESA, care va fi lansat în decembrie 2017. Rezultatele despre unele planete descoperite de Observatorul Kepler al NASA ar putea fi revizuite.

În cazul în care echipa austriacă are dreptate, acest lucru ar avea consecinţe dramatice, de exemplu, în studiile populaţiilor de planete şi modul în care masa planetelor este legată de dimensiunea lor.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință