NASA descoperă Kepler-186F, planeta „geamănă” cu Pământul

Desen infatisand conceptul lui Kepler intr-un sistem solar distant
Desen infatisand conceptul lui Kepler intr-un sistem solar distant (prin bunavointa NASA / JPL-Caltech)

A fost descoperită prima planetă stâncoasă cu dimensiuni similare cu cele ale Pământului, unde ar putea exista apă în stare lichidă: condiţie fundamentală pentru a putea găzdui forme de viaţă.

Planeta este situată în acelaşi "colţ" din Calea Lactee unde se află şi Pământul şi a fost identificată de către cel mai celebru "vânător de planete" de la NASA , telescopul spaţial Kepler.

Caracteristicile sale sunt rezumate într-o "carte de identitate detaliată", publicată vineri, 18 aprilie, în revista Science. Numită Kepler-186F, noua planetă este mai mare cu 10% decât Pământul şi este cea mai „exterioară” dintre cele cinci planete care se rotesc în jurul unei pitice roşii (o stea mai mică şi mai rece decât Soarele nostru) aflată la o distanţă de 500 de ani-lumină.

Potrivit calculelor efectuate de NASA, Kepler - 186F face un tur complet al orbitei sale în 130 de zile, iar distanţa care o separă de steaua sa este egală cu cea care există între Soare şi Mercur. Se găseşte, prin urmare, în aşa-numita "zonă locuibilă", adică în regiunea în care primeşte suficientă lumină şi căldură pentru a putea menţine apa în stare lichidă pe suprafaţa sa.

Conform celor declarate de către coordonatorul cercetării, Elisa Quintana, de la Institutul SETI şi de la Centrul de cercetare Ames al NASA, planeta ar putea primi de la steaua sa cantitatea "suficientă" de lumină şi căldură, "nici prea multă nici prea puţină", pentru ca apa să poată exista în formă lichidă. Din acest motiv, Kepler-186F este foarte diferită de alte planete asemănătoare Pământului care au fost descoperite până în prezent. Acestea din urmă sunt, de fapt, prea aproape de steaua lor pentru a avea apă în stare lichidă.

Kepler–186F este prima planetă stâncoasă identificată în zona locuibilă care are dimensiuni foarte similare cu cele ale Pământului. În orice caz, din moment ce planeta se învârte în jurul unei stele mici şi destul de reci, este considerată mai mult ca un văr al Pământului decât ca un frate al său. Piticile roşii sunt foarte numeroase în Calea Lactee şi au caracteristici care le fac deosebit de atractive în ochii "vânătorilor" de viaţă în spaţiu, cum ar fi longevitatea lor. Aceasta însemnând că există mult timp disponibil pentru ca pe suprafaţa planetelor ce orbitează în jurul acestor stele să se producă reacţii biochimice necesare apariţiei şi evoluţiei vieţii. Pe de altă parte, stelele mai mici sunt, în general, mai active şi emit cantităţi mai mari de radiaţie.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință