"Orban, ţine-ţi banii, nu am nevoie de ei" - Elevă cu 10 la BAC refuză stimulentul financiar acordat de stat

Antonia Pup, unul dintre absolvenţii de liceu care au luat nota 10 la examenul bacalaureat, a anunţat vineri pe Facebook că refuză stimulentul financiar de 3000 de lei oferit de stat absolvenţilor cu media 10 la BAC. În mesajul său, tânăra absolventă acuză guvernul că demersul de a-i “premia” pe aceştia ar avea o conotaţie electorală de vreme ce a venit “chiar cu câteva ore înainte de începerea campaniei electorale, ce coincidenţă!” şi îi spune premierului să îşi ţină banii.

Pup reproşează guvernanţilor că neglijează dreptul la educaţie al copiilor şi le cere “să scoată elevii României din sărăcie” şi să facă “centre de excelenţă”, dacă vor performanţă din partea tinerilor.

Absolventa eminentă precizează că prin decizia sa doreşte să se ralieze “mişcării de revoltă a elevilor care nu tac şi fac frumos când văd că guvernanţii neglijează dreptul la educaţie şi tratează cu stângăcie problema accesului, a părinţilor care sunt ameninţaţi cu chemări în judecată pentru că nu se pot transforma în epidemiologi de casă, a profesorilor ale căror drepturi salariale au fost asimilate mersului la cârciumă". "Vreţi performanţă? Scoateţi elevii acestei Românii din sărăcie şi faceţi centre de excelenţă", le transmite tânăra guvernanţilor.

Antonia Pup a fost preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor şi a absolvit un liceu din Timişoara.

Redăm mesajul acesteia:

Încă de când am aflat că am luat 10 la Bacalaureat, foarte multă lume îmi adresa următoarele două întrebări: "ce vei face cu ăia 30 de milioane de la Guvern?", "mergi la Untold pe gratis?". Untold nu se mai ţine, iar despre bani pot să vă spun următorul lucru: nu îi iau.

Orban, ţine-ţi banii că eu nu am nevoie de ei. Nici dacă m-ar da afară banii din casă nu aş putea accepta "momeala" de 3.000 de lei de la Guvernul României oferită tuturor elevilor care au obţinut media 10 la examenele naţionale din acest an şcolar. Hotărâre de Guvern aprobată chiar cu câteva ore înainte de începerea campaniei electorale, ce coincidenţă! În aceeaşi săptămână în care preşedintele României a spus că nu e o problemă că elevii nu vor primi măşti, în aceeaşi săptămână în care profesorii au fost minţiţi cu privire la creşterile salariale, în aceeaşi săptămână în care elevii au fost anunţaţi de un reprezentant de la nivel guvernamental că dispozitivele electronice nu vor ajunge înainte de începerea şcolii, pentru că achiziţia pe care noi am solicitat-o încă din martie este tergiversată.

"Da, dar e dreptul tău". Nu, nu e dreptul meu. În Statutul Elevului nu apare un astfel de drept, dreptul de a accepta să fii tranzacţionat de un Guvern care a călcat în picioare principii fundamentale ale Şcolii, precum egalitatea de şanse şi calitatea.

"Guvernul doar promovează performanţa şi o mai şi încurajează, în vremuri grele!" Asta este cea mai patetică lozincă. Vreţi performanţă? Scoateţi elevii acestei Românii din sărăcie şi faceţi centre de excelenţă, aduceţi profesori buni în mediul rural, creşteţi bursele de performanţă nu doar atunci când folosiţi asta drept un laitmotiv electoral. Bacul este un examen de certificare a competenţelor, în niciun caz un concurs cu premii, iar orice acţiune privind promovarea acestuia drept un concurs nu face decât să perpetueze un model toxic în şcoala românească şi să adâncească faliile dintre noi.

Fac un apel către toţi ceilalţi elevi eligibili pentru Marele Premiu, adică bani murdari şi "momeală" de scurtă durată: gândiţi-vă că sunteţi pe cale să fiţi pozaţi şi folosiţi de aceeaşi oameni care au închis ochii atunci când 900.000 de elevi au întrerupt şcoala online din cauza sărăciei. Gândiţi-vă, înainte să-l acceptaţi, că refuzarea acestui fals premiu poate să fie oportunitatea noastră de a distruge acest cerc vicios al educaţiei româneşti. Că în vremuri de criză, avem nevoie mai mult decât oricând de solidaritate. Că dacă avem un drept pe care trebuie să ni-l apărăm cu orice preţ, este vorba de dreptul la educaţie. Nemijlocit. Fără a fi tranzacţionat.

Cred că putem mai mult de atât. Este felul meu de a mă ralia mişcării de revoltă a elevilor care nu tac şi fac frumos când văd că guvernanţii neglijează dreptul la educaţie şi tratează cu stângăcie problema accesului, a părinţilor care sunt ameninţaţi cu chemări în judecată pentru că nu se pot transforma în epidemiologi de casă, a profesorilor ale căror drepturi salariale au fost asimilate mersului la cârciumă. Aşa nu se poate, eu nu accept silenţios să fiu parte a acestei înscenări lângă care unii şi alţii vor să-şi pună hashtagurile.