Obiectivitatea este o iluzie? Cheia ar fi în prejudecăţile noastre

Fată
Fată (Pixabay.com)

Obiectivitatea este un concept filozofic esenţial, strâns legat de realitate şi adevăr, care a fost definită în diferite moduri de diverşi filozofi. Ea desemnează calitatea de a prezenta adevărul independent de noţiunile, conceptele, interpretările, părerile, preferinţele şi sentimentele unui anumit individ.

Se spune că informaţia obiectivă se bazează pe absenţa prejudecăţilor (sau noţiunilor) şi a intereselor personale. Prin prisma ei, faptele şi conceptele sunt tratate ca având natură reală şi concretă.

Obiectivitatea este o cerinţă a informaţiilor. Toate informaţiile reprezintă un set de date şi fapte care pot fi transmise perfect fără prejudecăţi ideologice sau emoţionale. Este mai corect să indicăm în mod clar ceea ce gândim decât să încercăm să demonstrăm că enunţăm informaţii obiective.

Cineva care informează nu trebuie să fie obiectiv sau subiectiv, ci responsabil. Nu toţi oamenii pot fi obiectivi deoarece aceasta este calitatea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de multe impresii subiective, nepărtinitor şi imparţial.

Obţinerea obiectivităţii complete pare a fi ceva inaccesibil. Aceasta este concluzia studiului condus de Stefano Palminteri, de la Ecole Normale Superieure din Paris (Franţa) şi University College din Londra (Marea Britanie) şi revista PLoS Computational Biology, în care este dezvăluit faptul că prejudecăţile au mult mai multă greutate decât ne-am imaginat şi suntem capabili să ignorăm raţiunea şi să nu luăm în considerare faptele reale şi concrete.

Studii anterioare au sugerat faptul că învăţarea - mai exact învăţarea din rezultate - este părtinitoare, astfel încât participanţii la studiu preferă să ia în considerare erorile de predicţie pozitive în comparaţie cu cele negative.

Astfel, experţii au ajuns la această constatare după ce au efectuat două experimente. În primul rând, aceştia au vrut să afle dacă prejudecăţile sunt atât de ancorate în minte încât nu se pot exclude din determinările noastre chiar dacă aceste prejudecăţi contrazic realitatea.

Pentru acest lucru, ei au efectuat un studiu pe 20 de persoane care au fost rugate să îndeplinească aceleaşi sarcini - alegând perechi de simboluri abstracte - fiecare simbol având atribuită o anumită valoare. Pe parcursul experienţei, subiecţii şi-au dat seama că unele simboluri erau mai valoroase decât altele şi au început să le aleagă pe cele mai valoroase.

În cel de-al doilea exerciţiu, participanţii au fost informaţi despre valoarea fiecărui simbol, explicând că de această dată puteau selecta doar unul dintre ele. Participanţii au ales din nou aceleaşi simboluri pe care le-au ales prima dată, chiar dacă ştiau deja că acesta avea o valoare mai mică.

Astfel, al doilea experiment nu a schimbat preferinţele participanţilor, chiar dacă simbolurile pe care le-au ales puteau fi mai puţin valoroase. Acest lucru determină, potrivit experţilor, că oamenii au capacitatea de a ignora fapte care nu corespund prejudecăţilor lor, deoarece au tendinţa de a alege cea mai simplă cale, deşi nu este cea mai bună.

Cât de complicat este să-ţi schimbi modul de a gândi

Unii oameni nu îşi vor schimba niciodată modul de a gândi, chiar dacă au dovezile cele mai evidente, deoarece noile informaţii - ce le contracarează convingerile - sunt ignorate. Putem fi conştienţi de prejudecăţile noastre, dar este, probabil, foarte greu să renunţăm la ele complet.

"Este ca şi cum nu auzi vocile din capul tău spunându-ţi că te înşeli, chiar dacă asta te face să pierzi", afirmă Stefano Palminteri, conducătorul studiului.

Palminteri speră că putem învăţa să fim conştienţi de propriile noastre prejudecăţi sau de noţiuni, dar afirmă că acest lucru va fi dificil, pentru că dacă o persoană crede că nu greşeşte, este dificil să-i schimbi acest concept. De fapt, chiar dacă unii oameni sunt conştienţi de faptul că au prejudecăţi, este probabil extrem de greu să renunţe la ele total.

"Obiectivitatea totală este probabil ceva pe care nu vom reuşi vreodată să o obţinem pe deplin (…) În final, oamenii vor avea impresia că sunt mai buni decât sunt, ceea ce le-ar putea spori încrederea în sine şi le-ar oferi un impuls motivaţional", afirmă Palmintieri.

Subiectivismul nostru constă în felul în care fiecare dintre noi putem percepe anumite lucruri, având simpatii, preferinţe, credinţe religioase diferite, sentimente, slăbiciuni... odată ce înţelegem că nu suntem perfect obiectivi, trebuie să recunoaştem că aceasta ne influenţează comportamentul, de multe ori fără să ne dăm seama.

Acceptând că putem greşi, putem ajunge să fim mai deschişi şi toleranţi faţă de părerile altora, ceea ce ar duce la o mai mare armonie în relaţiile noastre cu ceilalţi, şi, la scară mai mare, la creşterea armoniei în societate.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință