Oamenii de ştiinţă l-au redescoperit pe „Noe”, un schelet vechi de 6.500 de ani, care a supravieţuit Marelui Potop

Picturi şi gravuri care-l înfăţişează pe Noe şi arca sa
Picturi şi gravuri care-l înfăţişează pe Noe şi arca sa (Shutterstock)

Oamenii de ştiinţă de la Muzeul Penn din Philadelphia au redescoperit un lucru foarte rar şi important în depozitele instituţiei – un schelet uman complet ce aparţine unei persoane ce a trăit acum 6.500 de ani în oraşul sumerian Ur. Denumit “Noe”, scheletul a fost găsit într-un strat de mâl, ce indică faptul că a trăit în vremurile unei inundaţii de proporţii uriaşe. Prima menţionare scrisă a unui potop provine din Sumer, aflat în sudul Irakului, şi este considerată precursoarea relatării biblice scrise un mileniu mai târziu.

Scheletul aparţine unui bărbat de vârstă mijlocie, care a fost păstrat într-o cutie de forma unui sicriu timp de 85 de ani, orice urmă de documentaţie fiind considerată pierdută. Cu toate acestea, un proiect derulat de muzeul de arheologie din Philadelphia cu scopul de a digitaliza documente vechi ale instituţiei a scos la lumină informaţiile despre schelet şi despre istoria acestuia, permiţând identificarea lui, dar şi descoperirea pentru prima dată a importanţei sale.

Conform unui articol din Past Horizons, scheletul a fost găsit prima oară de arheologul britanic Sir Leonard Wooley în jurul anilor 1929/1930, în timpul unor săpături realizate în comun de Penn Museum şi British Museum în oraşul antic Ur, lângă oraşul actual Nassiriya din Irak.

Scheletul a fost localizat la o adâncime incredibilă de 15 metri, într-un strat adânc de mâl, sub cimitirul regal al oraşului, vechi de 4.500 de ani. Testele au scos la iveală faptul că stratul era cu 2.000 de ani mai vechi decât cimitirul, datând din perioada Ubaid (5.500-4.000 î.Hr.). 48 de rămăşiţe umane au fost găsite în acel strat, dar “Noe” era singurul schelet în condiţie suficient de bună pentru a fi scos din sit. De fapt, Noe este singurul schelet complet care a fost vreodată recuperat din acea zonă.

Sir Leonard Wooley a numit stratul de mâl, adânc de 3 metri în anumite zone, "stratul potopului", pentru că la aproximativ 12 metri adâncime există un alt strat de mâl curat, care a zăcut cândva în apă. Se spune despre Noe că a supravieţuit potopului sau că a trăit în perioada de după acesta deoarece a fost îngropat în stratul de mâl rămas după retragerea apelor. Wooley a stabilit că locul iniţial al oraşului Ur a fost pe o insulă mică înconjurată de mlaştini. Apoi un mare potop a inundat zona în perioada Ubaid.

Oamenii au continuat să trăiască şi să prospere în oraşul Ur, dar mulţi cercetători cred că povestea acestui potop a fost scrisă pe tabletele antice sumeriene cu litere cuneiforme, iar ea a fost preluată de multe culturi de pe glob. Unii cred că relatarea sumerienilor a inspirat povestea biblică despre „Arca lui Noe”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință