Niciun primar penal la Lausanne, noi am avut 6 în Capitală. Ce altceva ne mai diferenţiază de elveţieni?

O ţară ca afară nu înseamnă doar salarii mai mari şi drumuri ca-n palmă, ci în primul rând altfel de mentalităţi. N-ai cum să ai autostrăzi, şcoli moderne, parcuri bine îngrijite, câtă vreme contractele se dau pe relaţii şi şpăgi, iar cetăţenii pun din nou ştampila pe candidaţi cu dosare penale.
Parcul Lumea Copiilor, excavat de "investitori", martie 2015.
Parcul Lumea Copiilor, excavat de "investitori", martie 2015. (Epoch Times)

Alegerile au trecut, noii primari şi consilieri au depus jurământul şi în curând va începe o nouă etapă în administraţia publică. Alţi patru ani cu oameni noi, cel puţin la Capitală, unde, în această vară chiar s-a produs o schimbare: atât în CGMB cât şi în consiliile de sector, pe lângă vechile partide, a intrat în forţă o nouă formaţiune politică, USB.

În pregătirea celor patru ani ce vor veni, zeci de reprezentanţi ai grupurilor civice din Capitală, cu alte cuvinte oameni implicaţi puternic în viaţa comunităţii, s-au strâns sâmbătă în Centrul de dezbateri La Firul Ierbii, în cadrul unei dezbateri pe teme de administraţie publică, transparenţă decizională şi comunicarea cetăţean-primărie-ales local. La evenimentul organizat de CeRe au luat parte şi consilieri locali, în marea lor majoritate (surpriză?!) USB, precum şi două reprezentante ale primăriei din Lausanne, Elveţia. Aşadar, atât electoratul, cât şi noii aleşi au avut ocazia să afle direct de la sursă cam cum îi tratează autorităţile în Elveţia pe cetăţeni, cum decurge un proces de consultare publică într-o ţară occidentală şi cât de departe suntem de unde ne dorim să fim.

Dezbaterea Construind împreună Bucureştiul de după alegeri
Dezbaterea Construind împreună Bucureştiul de după alegeri (Dumitru Lupescu)

Căci suntem departe. A demonstrat-o cu vârf şi îndesat uimirea elveţiencei Ximena Kaiser Morris, responsabil de proiecte de dezvoltare urbană în cadrul administraţiei din Lausanne la întrebarea: “care este termenul legal în care autorităţile sunt obligate să răspundă la întrebările cetăţenilor?” Pur si simplu Ximena n-a avut un răspuns, căci în Elveţia nu aşa se pune problema. Acolo funcţionarii le răspund cetăţenilor fiindcă asta este datoria lor, nu fiindcă îi obligă legea. Aşa merge treaba la ei: aleşii locali şi funcţionarii au drept job să ajute cetăţeanul.

Nu şi la noi. Cine a interacţionat cu aparatul admnistrativ ştie despre ce vorbesc, este un calvar să obţii o informaţie. Dacă suni să reclami că se taie un copac sau că în faţa casei tale începe un şantier ce pare ilegal, eşti pasat de la o instituţie la alta până te apucă plânsul iar în fine, dacă totuşi insişti să obţii un răspuns, ţi se solicită să trimiţi o cerere de informaţii în baza legii 544. De cele mai multe ori, răspunsul îl primeşti abia în termen de 30 de zile iar dacă întrebarea pe care o pui are potenţial periculos (cu alte cuvinte riscă să scoată la lumină o ilegalitate) cel mai probabil este să nu ţi se răspundă sau să primeşti un răspuns in dodii, doar-doar ţi se face lehamite şi renunţi. Căci pe asta mizează cei ce girează sau doar (?!) ascund ilegalităţi, pe lehamitea românului, pe faptul că, finalmente, cu nervii franjuri, omul va renunţa.

Ei bine, nu aşa stau lucrurile la Lausanne. Pe lângă faptul că site-ul primăriei oferă tot ce îţi poţi imagina în materie de informaţii publice, atunci când un cetăţean sună şi vrea să afle ceva, funcţionarul îi dă răspunsul PE LOC, a explicat Ximena. Dacă funcţionarul nu ştie răspunsul, atunci îl redirecţionează pe cetăţean TOT PE LOC la alt departament sau funcţionar mai în măsură să-l ajute. Termen legal pentru răspunsuri? Ximena nu ştia. Le ei administraţia face tot ce poate să-l servească pe cetăţean, la ce-ar avea nevoie să ştie?

Tot mirare a stârnit şi întrebarea: "care este minimum legal pe care trebuie să îl facă primăria în materie de consultări publice când se demarează un proiect?". Întrebarea se justifică la noi unde tradiţia este că întâi vezi şantierul şi abia apoi eşti informat. Nu şi la elveţieni unde se face maximum posibil, nu minimul legal prevăzut.

În Elveţia, potrivit celor două invitate din Lausanne, consultarea e sfântă, căci orice proiect de dezvoltarea urbană care nu se realizează pe motiv că oamenii s-au opus este considerat un eşec al administraţiei care nu a organizat consultările aşa cum a trebuit. Aşa că autorităţile se fac luntre şi punte să-i informeze pe cetăţeni şi să dialogheze cu ei înainte de a da undă verde unui proiect de urbanism şi până la finele acestuia.

Emblematic în acest sens a fost cazul unui bloc de locuinţe pe care o cooperativă non-profit intenţiona să-l ridice într-un cartier pentru tineri din Lausanne, le-a relatat participanţilor la dezbatere Magaly Henry, responsabilă de proiect în cadrul municipalităţii Lausanne. Magaly a fost pe teren, a constatat că oamenii au păreri împărţite, a transmis ce a constatat iar municipalitatea a decis că se impune informarea mult mai bună a cetăţenilor. Cum nici autoritatea publică nici investitorul nu aveau buget pentru aşa ceva, oamenii din administraţia locală şi-au asumat ei răspunderea de a îi informa pe cetăţeni. Aşadar, cei cu abilitaţi grafice au făcut machete şi planuri uşor de înţeles pentru oameni (nu ca pdf-urile pe care le urcă la noi pe site primăria, pdf-uri din care un nespecialist nu înţelege mai nimic), au organizat discuţii, inclusiv un atelier pentru copii, care să vină şi ei cu sugestii etc.

Cât au durat consultările până să se treacă la faza de concurs de soluţii? 4 ani, a răspuns Magaly Henry. Cam cât un mandat de primar la noi, veţi spune. Da, dar la ei nu se grăbesc, nu se grăbeşte nimeni să autorizeze rapid ceva pentru a-şi lua cei 10%. Poate de aceea Lausanne n-are niciun primar arestat, noi am avut 6 cu dosare penale.

Un alt exemplu despre cum funcţionează consultările la ei şi cât de importantă este voinţa cetăţeanului l-a dat tot Magaly, relatând cazul unui investitor care voia să supraînalţe 13 blocuri de locuinţe cu 1-2 etaje. Cum parte din cetăţenii din zonă s-au opus, municipalitatea nu a aprobat proiectul, căci acolo, autorităţile lucrează pentru cetăţeni, nu pentru dezvoltatori. Investitorul a acţionat în instanţă primăria şi, deloc surprinzător, municipalitatea a câştigat.

Aş reaminti aici, ca termen de comparaţie, cazul complexului rezidenţial din Parcul Lumea Copiilor, unde cetăţenii nu numai că nu au fost consultaţi, dar au fost nevoiţi să ajungă în instanţă pentru a opri lucrările demarate ilegal, prin defrişarea a sute de copaci fără aviz. Până ce instanţa să le facă dreptate, oamenii au făcut zeci de plângeri, scrisori, peţiţii, proteste stradale. În zadar. Nimeni nu i-a auzit, ba mai mult, când au sunat poliţia să reclame tăierea ilegală a 200 de copaci, au fost cât pe ce să primească tot ei amendă

Defrişări Parcul Lumea Copiilor, Bucureşti, 27 mai 2014
Defrişări Parcul Lumea Copiilor, Bucureşti, 27 mai 2014 (Salvaţi Parcul Tineretului, Facebook)

Iar cazul Parcul Lumea Copiilor nu este singular. Nu mai este demult un secret că Bucureştiul s-a transformat într-un fief al rechinilor imobiliari. Se construieşte în neştire, ilegal, imoral, pe orice mic petic de spaţiu verde. Cetăţenii află despre construcţiile ce îi vor lăsa fără lumină, fără parcuri, fără copaci, cel mai adesea după ce şantierul este început iar lucrurile se rezolvă (când se rezolva) abia în instanţă.

Şi se ajunge, în cazurile fericite, ca nişte temerari ce nu s-au lăsat descurajaţi de obtuzitatea şi/sau şicanele statului să obţină o sentinţă de demolare a unui bloc ridicat ilegal. Bloc în care între timp s-au mutat oameni, unii dintre ei după ce au făcut credite la bănci. Ce te faci atunci? Ce se va întâmpla cu ei? Cine-i va despăgubi în momentul când o astfel de sentinţă de demolare va fi pusă în operă (căci până acum minunea asta nu s-a întâmplat?) În Elveţia, povesteau cele două invitate, nu are cum să se întâmple aşa ceva. Cetăţenii nu se pot muta într-o clădire nouă dacă autorizaţia de construire n-a fost respectată întru totul.

Ce să mai vorbim de copaci... Cu toţii am văzut în ce atrocitate se transformă toaletarea copacilor la noi… cum arborii sunt transformaţi în stâlpi de telegraf şi cât de barbar se taie crengi uneori în floare. În Lausanne, oraş cu doar 140.000 de locuitori, municipalitatea are 300 de angajaţi doar pe spaţii verzi, specialişi în toaletarea arborilor, în tratarea lor când sunt bolnavi, nu subcontractează îngrijirea plămânului verde al oraşului!

Copaci toaletaţi
Copaci toaletaţi (Facebook)

“Copacii acolo sunt trataţi nemaipomenit. Municipalitatea are un inventar complet al copacilor, fiecare arbore are fişa lui cu informaţii despre când a fost toaletat ultima oară, de ce boli a suferit, ce tratament a primit.. acolo copacul e tratat aproape ca un om. La avizierul primăriei vezi lista cu copacii ce vor fi defrişaţi, motivul pentru care vor fi tăiaţi, cetăţenii pot ridica opoziţii ...”, a relatat Nicoleta Chiriţă, de la CeRe, care a vizitat Lausanne-ul într-un schimb de experienţă.

Şi mai în gluma, mai în serios, în Lausanne niciun primar nu a fost arestat şi niciun consilier local, au confirmat cele două elveţience.

La noi la Bucureşti au fost, şi încă pe capete. Alegerile ne-au prins cu 6 primari din 7 având pe rol dosare penale. Doar Rareş Mănescu a scăpat, poate şi pentru că, zic cetăţenii, a fost mai mult absent decât prezent la primărie. În rest… Oprescu, Piedone, Chiliman, Vanghelie, Onţanu, Negoiţă cu al său TVA neplătit, toţi au avut probleme în timp ce Bucureştiul păstorit de ei s-a umplut de construcţii ilegale, e tot mai populat şi mai sărac în spaţii verzi.

Începe însă un alt ciclu de patru ani şi mai mult decât condamnări (orice dosar penal e un eşec de management, parca asta era ideea?) pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat, pentru o "ţară ca afară", este nevoie de o schimbare drastică de mentalităţi. Alesul să înţeleagă că a fost ales pentru a servi, nu pentru a se îmbogăţi rapid dând contracte contra şpăgi, dispreţuind total cetăţeanul. Iar cetăţeanul va trebui, la rândul său, să înţeleagă că dacă va vota din nou şi din nou primari cu dosare penale pe rol va avea parte tot de hoţie şi nepăsare. Şi că a fi cetăţean nu este o stare pe care o trăieşti o dată la patru ani când se iese la vot, ci zilnic, prin implicare, semnalând ce-i greşit, cerând să se facă mai bine, făcându-ţi auzită vocea la nivel de autorităţi, reamintindu-le aleşilor tăi în funcţii să servească Cetatea, nu ca să-şi umfle contul. Şi atunci, când mentalităţile se vor fi schimbat, poate vom avea şi noi funcţionari care, la fel ca Ximena, să facă ochii mari când sunt întrebaţi care este minimum în materie de consultare publică pe care trebuie să-l facă primăria.

Premize sunt, m-am bucurat să văd sala plină de consilieri. Ce-i drept, mai toţi erau USB, nu că PSD şi PNL n-ar fi fost invitaţi, dar au ales, cu puţine excepţii, precum primarul sectorului 5, Daniel Florea, şi alţi 2-3 consilieri PSD, să nu vină. Nimic surprinzător însă în prezenţa celor de la USB, mai toţi erau ca acasă printre oameni, căci vin dintre ei. Pe mulţi dintre actualii consilieri i-am cunoscut de-a lungul anilor la acţiuni în folosul comunităţii, la proteste, nu-s de profesie politicieni, sunt oameni care s-au zbătut să salveze un parc, să oprească abuzuri şi ilegalităţi şi care, după ani de petiţii, proteste, mers în instanţe, încasat refuzuri şi bătaie de joc au decis ca în loc să lupte cu administraţia să o reformeze din interior. Va ţine de ei să nu se lase asimilaţi Sistemului devenind rotiţele lui, ci să fie anticorpii vindecării acestuia de cangrena corupţiei. La fel cum ţine de noi să fim cetăţeni activi şi implicaţi, nu maşini apatice de vot, tributare gândirii de tipul "ei, o fi luat şi el mită, săracul, dar uite ce panseluţe frumoase a plantat!." Nu cu noi legi şi regulamente care să-i constrângă pe aleşi să-şi facă treaba va deveni România "ţară ca afară" ci cu oameni care să facă din inimă şi convingere ceea ce e bine pentru locul în care trăiesc.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii