Ministerul Justiţiei nu acordase avizul proiectului de lege pentru Roşia Montană

Şedinţă la Guvern.În imagine, Robert Cazanciuc
Şedinţă la Guvern.În imagine, Robert Cazanciuc (Epoch Times România)

Conform experţilor din Minister, proiectul necesită alte 10 avize precum şi alte clarificări, acesta fiind returnat lui Dan Şova pentru completare. Cu toate acestea, premierul Victor Ponta a decis să-l înainteze Parlamentului pentru aprobare.

Conform observaţiilor acestora "propunerea de a aproba un contract - acord de drept privat prin Lege nu corespunde finalităţii constituţionale a acesteia de a reglementa de o manieră generală. (...) În aceste condiţii, considerăm că soluţia de a aproba prin Lege contractul - acordul - este de natura să creeze premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie."

Conform avizului negativ dat de ministerul de Justiţie, în afară de neconstituţionalitatea unei legi în cazul Roşiei Montana, proiectul propus de guvern este făcut greşit.

Reprezentaţii Ministerului Justiţiei au acuzat şi folosirea unor termeni imprecişi sau incorecţi care ar putea fi interpretaţi arbitrar:

”Declararea 'utilităţii publice' are relevanţă numai în ceea ce priveşte posibilitatea de expropriere, având în vedere că potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţie: 'Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică, stabilită potrivit lege, cu dreapta şi prealabila despăgubire', în timp ce declararea de 'interes naţional' nu face decât să sublinieze faptul că statul are calitatea de expropriator şi nu unităţile administrativ-teritoriale".

Conform informaţiilor aduse de experţii Ministerului, utilizarea termenilor după bunul plac, nu pare a fi considerat un lucru bun: ”În ceea ce priveşte calificarea interesului public naţional ca fiind "deosebit", apreciem ca aceasta trebuie să fie reanalizată, deoarece nu face decât să genereze confuzie, respectiv, dacă pentru proiectele de interes naţional expropriator este statul, atunci pentru cele de interes "deosebit" nu se mai poate determina cine este expropriatorul. Mai mult, această sintagmă nu este nici măcar consecvent utilizată în cadrul proiectului".

Raportul mai precizează că interpretarea normelor folosite în acest contract, nu se conformează nici legislaţiei în vigoare, nici standardelor logice: "Guvernul ar urma sa aprobe declanşarea procedurii de expropriere pe baza unei simple cereri a persoanei de drept privat care urmează să plătească despăgubirile pentru expropriere. Or, în această situaţie rezultă că are loc o dublă "expropriere": titularul cumpără de la proprietar la un preţ impus de lege, egal cu despăgubirea, imobilele vizate, iar statul dobândeşte imobilele în proprietate publică realizând o îmbogăţire fără just temei pe seama resurselor financiare ale titularului şi o expropriere de facto a acestuia, fără a-i acorda despăgubiri. De altfel, din modul de reglementare al procedurii exproprierii nu rezultă că sunt respectate cerinţele prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie privind dreapta şi prealabila despăgubire pentru expropriere".

Pe lângă toate acestea, Ministerul Justiţiei arată în raportul acestora că documentul este fondat pe un context ilegal: "Referitor la pct. 13 - reconfigurarea perimetrelor adiacente (de exploatare - n.a.) 'la cererea RMGC' - arătăm că ANRM (Agenţia Naţională de Resurse Minerale - n.a.) reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale şi, prin urmare, modificarea, fie a perimetrului care face obiectul licenţei, fie a unora adiacente, la cererea titularului este de natură să înlocuiască practic ANRM în activitatea de gestionare a valorificării resurselor minerale, deoarece, practic, titularii ar ajunge să stabilească între ei unilateral perimetrele de care au nevoie. Considerăm că textul propus este de natură să creeze premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art. 136 din Constituţie"

În documentul propus, au fost găsite şi date ce aveau o vechime mai lungă decât cea permisă, pentru un proiect valabil: "În ceea ce priveşte Anexa nr. 1 la Acord, observăm că aceasta se bazează pe date de la nivelul anului 2012 (de exemplu legislaţia fiscală, cursul de schimb sau actualizarea costurilor de capital şi operaţionale), ceea ce presupune ca măsurile ce se preconizează a fi adoptate au în vedere date a căror vechime este de aproape un an".