Marea Britanie este inundată de o retorică anti-românească, anti-imigranţi

Plasarea de articole pozitive despre România în presa britanică este o provocare, în condiţiile în care climatul actual nu este propice unor poveşti bucolice despre biserici moldoveneşti şi căruţe trase de cai, susţine scriitoarea şi prezentatoarea Tessa Dunlop, în paginile publicaţiei Huffington Post UK, după o discuţie cu ambasadorul român la Londra, Ion Jinga.

Presa tabloidă britanică urlă neîncetat că trebuie luate măsuri pentru a reduce numărul de imigranţi, iar guvernul de la Londra acceptă cu bucurie, în condiţiile în care un partid precum UKIP influenţează discursul politic, este de părere prezentatoarea. Deşi ce înseamnă 'prea mulţi imigranţi' este ceva subiectiv, statisticile sunt impresionante: între 1997 şi 2012, imigraţia netă în Marea Britanie a ajuns la cifra de circa patru milioane de persoane. Ţara a asistat la un veritabil aflux de europeni predominant calificaţi şi multilingvi pe piaţa muncii. Numărul acestor imigraţi i-a luat pe toţi prin surprindere. Marea Britanie a subestimat nivelul de frustrare şi de sărăcie din fostele ţări ale blocului estic, astfel încât milioane de polonezi, cehi, slovaci, etc. au făcut coadă în faţa centrelor de ocupare a forţei de muncă, au pus bazele unor societăţi de construcţii şi au ocupat multe dintre locurile de muncă necalificate, evitate de britanici, într-o economie (atunci) în plină expansiune. Între timp, feţele politicoase şi zâmbitoare ale acestor imigranţi şi extraordinara etică a muncii de care au dat dovadă i-au lăsat pe britanici cu câteva întrebări incomode despre propria lor forţă de muncă, susţine Dunlop.

Românii şi bulgarii le vor urma probabil exemplul. Sau nu? Adevărul este nimeni nu ştie cu adevărat cât de mulţi români şi bulgari vor ajunge în Marea Britanie după ce restricţiile aplicate acestora pe piaţa muncii vor fi ridicate în 2014. Această incertitudine nu a oprit însă isteria în masă, care a presupus relatări părtinitoare şi un politicianism cinic, concentrat pe poveşti anecdotice despre boschetari, romi şi 'turişti pentru ajutoarele sociale'. România, în special, intră în vizor aproape zilnic, avertizează cunoscuta prezentatoare. Spre deosebire de Polonia, în ceea ce priveşte România nu există nicio vină colectivă legată de cel de-al Doilea Război Mondial, iar legăturile dintre Marea Britanie şi această fostă ţară comunistă sunt puţine şi îndepărtate, prin contrast cu cele cu Franţa şi Italia. Cu toate acestea, o idee falsă despre 'diferenţa' românească s-a conturat în imaginaţia publicului britanic, iar această naţiune mare şi educată a fost redusă la câteva stereotipuri inflamatorii. Chiar şi cuvântul 'român' este mult prea adesea rostit cu un surâs dispreţuitor, susţine Dunlop.

Prezentatoarea britanică povesteşte totodată despre întâlnirea avută săptămâna trecută cu ambasadorul român la Londra, dr.Ion Jinga, 'un om manierat şi inteligent' pentru care atacul verbal la adresa ţării sale a fost dureros. 'Ce poate fi făcut în privinţa atacurilor din Daily Mail şi Express?' Ripostaţi, dr. Jinga! - îl sfătuieşte britanica. Dunlop povesteşte cum, la o zi după discuţie, ambasadorul a făcut acest lucru la o emisiune a BBC Radio 5, unde a deplâns 'această acoperire media nu doar negativă, ci, uneori, xenofobă şi chiar rasistă'. Întrebat de prezentatorul BBC, Nicky Campbell, dacă nu cumva 'rasist este un cuvânt foarte dur', ambasadorul a confirmat folosirea sa, argumentând că presa vorbeşte 'despre hoarde de infractori, despre valuri de oameni şi despre bande care vin să inunde străzile, iar acest lucru nu e adevărat'. 'Mergeţi înainte, dr. Jinga!', îl îndeamnă prezentatoarea britanică pe ambasadorul român.

'Marea Britanie, aşa-zis liberală şi multiculturală, hărţuieşte una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Uităm pentru că ne convine cât de departe a ajuns România în ultimii 23 de ani - de la iadul comunist la o tânără democraţie. În schimb, presa britanică se concentrează entuziastă asupra minorităţii româneşti cele mai defavorizate, romii, vorbind arareori (sau niciodată?) despre cei nouă mii de lucrători (medici şi asistente medicale) români din cadrul sistemului naţional de sănătate (NHS)', scrie Dunlop. Atacurile sunt crude şi deplasate. Vorbele circulă repede, iar în prezent toată lumea ştie, în România, că restricţiile privind accesul pe piaţa muncii vor fi ridicate anul viitor. Marea Britanie şi-a dat astfel un imens autogol, scrie prezentatoarea britanică. 'Chiar credem că diatribele noastre grosolane, la care se adaugă ameninţările firave ale premierului David Cameron împotriva 'turismului pentru ajutoare', îi vor ţine afară pe potenţialii imigranţi în Marea Britanie? Treziţi-vă! Oamenii nu iau o decizie importantă, cum ar fi cea de a-şi părăsi ţara, pe baza unui titlu dintr-un tabloid sau a unui avertisment politic', explică ea.

Este de înţeles că unii români sunt răniţi şi uimiţi de comportamentul britanicilor, însă nimic nu e nou, avertizează Dunlop. Dorinţa Europei de Vest de a se delimita de Europa de Est are loc încă din Iluminism. Pentru a părea dominantă şi progresivă - economic sau pe alt plan - Europa de Vest are nevoie de vecini mai puţin dezvoltaţi - cu atât mai bine dacă aceştia sunt şi europeni. În Marea Britanie contemporană, ameninţată de o recesiune triple dip, mulţi nu se simt în măsură să facă faţă unui nou val de migraţie. În loc să fie sinceri cu privire la deficienţele economiei şi infrastructurii, acestor oameni li se pare mai uşor să atace europenii care au comis 'oribila infracţiune' de a lucra în masă în Marea Britanie. 'Luându-se de România, o Mare Britanie sub-performantă încearcă cu disperare să se simtă ea mai bine. Este o ruşine că britanicii permit să se întâmple acest lucru', conchide Tessa Dunlop.